Punctuaţie, pronunţie şi silabisire

1. Punctuaţie, pronunţie şi silabisire

2. Accentele • ACUT /ASCUŢIT– are efectul de a ridica tonul la rostirea silabei pe care apare (̒) sto,matoj • GRAV – are efectul de a coborî tonul la rostirea silabei pe care apare ( ̀) kai. qeo.j h=n o` lo,goj • CIRCUMFLEX - are efectul de a ridica şi apoi a coborî puţin tonul la rostirea silabei (/̃ ̂) pneu/ma

3. Pronunţie specială • Gamma (g) se pronunţă “g” ca şi în “gata” • Când este urmat de g, k, c sau x, se pronunţă “n”. ággeloj “anghelos”

4. Spiritul lin şi spiritul aspru • SPIRITUL LIN – în cazul în care un cuvânt începe printr-o vocală, spiritul lin apare pe acea primă vocală, fără a afecta pronunţia avpóstoloj Dacă cuvântul începe cu un diftong, spiritul va apărea pe a doua vocală aivw,nion • SPIRITUL ASPRU – apare tot pe prima vocală, dar adaugă vocalei la pronunţie sunetul “h” i[na Se pronunţă “hina” şi nu “ina”

5. Pronunţarea diftongilor • aiaivrw • eieiv • oioivkía • auauvtój • ououvdé “ude” • uiui`ój • eu, hueuvqus huvxanen “eiuxanen”

6. Iota subscris Semnul iota (i) apare sub vocalele a, h, w fără a afecta în vreun fel pronunţarea lor a h w a| h|w| w`ra| grafh|/ lógw| Iota subscris are importanţă în traducere.

7. Semnele de punctuaţie • (.) echivalent (.) • (,) echivalent (,) • (;) echivalent (?) • (·) echivalent cu o pauză medie de tip (;) sau (:) Textul grecesc al Noului Testament nu are semne de punctuaţie. Acestea au fost adăugate ulterior.

8. Alte semne • APOSTROFUL – marchează absenţa unei vocale (’) dia auvtoudevine di’ auvtou • TREMA – indică o pronunţie în hiat (separată) a două vocale alăturate, care nu alcătuiesc în felul acesta un difong ( ̈ ) vHsaïajse pronunţăvHsaiaj • COROANA – indică pierderea uneia sau a mai multor litere prin combinarea a două cuvinte (’) kaí evgwdevineka’gw

9. Despărţirea în silabe • O silabă va conţine o vocală (diftong) a kh ko a men mar tu rou/ men

10. Despărţirea în silabe 2. O consoană “stingheră” se va adăuga vocalei următoare e` w ra ka mene qe a sa me qa Dacă un cuvânt se termină într-o consoană, consoana respectivă se va alătura vocalei precedente.

11. Despărţirea în silabe 3. Două vocale alăturate care nu formează un diftong, se vor despărţi. eqe a sa me qa vHsaïaj Dacă un cuvânt se termină într-o consoană, consoana respectivă se va alătura vocalei precedente.

12. Despărţirea în silabe 4. Un grup de mai multe consoane care nu pot fi pronunţate împreună se vor despărţi iar prima consoană se va alătura vocalei precedente. em pro sqhen ar ch/j

13. Despărţirea în silabe 5. Un grup de mai multe consoane care pot fi pronunţate împreună se vor alătura vocalei următoare. Cri stoj gra fh Regula este valabilă şi în cazul lui m sau n. e qne sin pneu ma

14. Despărţirea în silabe 6. În cazul unui dublet, perechea de consoane se va separa. a pag gel lo men par rh si a

15. Despărţirea în silabe 7. Cuvintele compuse se vor despărţi la îmbinări. anti cristoj ek ballw