SPECIFICUL METODOLOGIC AL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE POSTDOCTORALE

1. SPECIFICUL METODOLOGIC AL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE POSTDOCTORALE Prof.univ.dr. AUREL ARDELEAN

2. INTRODUCERE • Dezvoltarea societăţii actuale este dependentă de cercetarea ştiinţifică şi de dezvoltarea tehnologică, acestea ocupând, alături de educaţie, un rol central care asigură progresul şi implicit bunăstarea. • Dacă la reuniunea de la Lisabona, din anul 2000, s-a stabilit o strategie europeană care să transforme Uniunea Europeană într-un spaţiu economic bazat pe cunoaştere, cel mai dinamic şi mai competitiv din lume, ulterior au apărut o serie de comunicări ale Comisiei Europene sau de rezoluţii ale Parlamentului care au adus precizări suplimentare, printre care şi solicitarea, stabilită de Consiliul European, ţinut la Barcelona în anul 2002, ca până în anul 2010, ţările membre să asigure cheltuieli de 3% din P.I.B pentru cercetare. • Ulterior, UniuneaEuropeană constată că are nevoie de tot mai mulţi cercetători pentru ţinta Barcelona, în anul 2010 fiind necesare cca 700.000 de cadre cu studii superioare.

3. Conform definiţiei dată în enciclopedie, cercetarea este un proces activ şi sistematic pentru a descoperi, interpreta sau revizui fapte, evenimente, comportamente sau teorii, sau să facă aplicaţiile practice cu ajutorul unor astfel de fapte, legi sau teorii.Manualul Frascati pune la îndemâna cercetătorilor, evaluatorilor şi statisticienilor criteriile complementare după care se pot distinge activităţile de C-D (realizate printr-un proiect) de activităţile ştiinţifice, tehnologice şi industriale conexe CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ, DEZVOLTAREA TEHNOLOGICĂ ŞI INOVAREA

4. Criterii complementare pentru a separa activităţile de C-D de alte activităţi ştiinţifice, tehnologice şi industriale

5. UNESCO defineşte activităţile ştiinţifice şi tehnice (care de fapt includ activităţile de cercetare-dezvoltare), astfel: activităţi sistematice strâns legate de producţie, promovare, difuzie şi aplicare a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice în toate domeniile ştiinţei şi tehnologiei. • Ele includ activităţile precum cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea experimentală, învăţământul şi formarea ştiinţifică şi tehnică şi serviciile tehnice şi ştiinţifice.

6. TIPURI DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ • Cea mai simplă împărţire a acestor categorii are la bază o clasificare bipolară – cercetare pură (fundamentală sau de bază) şi cercetare aplicativă –, unii specialişti din domeniu adăugând la acestea cercetarea de dezvoltare, cercetarea-acţiune şi cercetarea strategică. • Trebuie menţionat faptul că epistemologii, cercetătorii şi analiştii vieţii ştiinţifice nu s-au mulţumit cu simpla împărţire în cercetare fundamentală şi cercetare aplicativă şi au căutat să delimiteze tipurile de cercetare ştiinţifică în funcţie de numeroase alte criterii. • Unul dintre criterii este tipul de orientare al cercetării şi din acest punct de vedere apar cercetări orientate către concluzii şi cercetări orientate către decizii. • Epistemologii au considerat că cercetarea ştiinţifică poate fi clasificată şi în funcţie de finalitatea ştiinţifică, aşa cum se prezintă în tabelul 2. Această clasificare are multe asemănări cu clasificarea realizată în funcţie de obiective.

7. Clasificarea cercetărilor ştiinţifice în funcţie de finalitatea lor

8. După tipul de suport, se poate distinge cercetarea documentară şi cercetareaempirică (bazată pe experiment). • Această clasificare, pe lângă altele, face şi distincţia dintre cercetarea istorică, cercetarea bibliografică şi analiza de conţinut de cercetarea făcută în laborator sau pe teren. • După locul unde se produce cercetarea, există cercetare de laborator sau de teren, iar după mărimea (amploarea) darşi după locul de desfăşurare, poate fi de laborator, la scară pilot sau la scară industrială.

9. Un alt criteriu de clasificare a cercetării este în funcţie de interdisciplinaritate, în sensul combinării mai multor abordări sau paradigme. Din acest punct de vedere, cercetarea ştiinţifică poate fi: – multidisciplinară – constă în alăturarea sau suprapunerea cercetărilor efectuate asupra aceluiaşi „obiect” de către cercetători din domenii diferite, cercetători care au diferite puncte de vedere şi abordări specifice. Raportarea cercetătorului la problema de cercetat se face din perspectiva disciplinei sale iar rezultatul este încorporarea rezultatelor disciplinelor separate; – interdisciplinară – realizată de cercetători din domenii diferite dar dintr-o perspectivă comună, indiferent de natura disciplinelor pe care le acoperă cercetătorii. Aceasta impune schimburi de metode şi confruntări care conduc la îmbogăţirea rezultatelor prin punerea în comun a experienţei din diferite discipline. – transdisciplinară – reprezintă o cercetare ce ajunge la un nivel ridicat de abstractizare adică de separare a elementelor/proprietăţilor cu scopul de a le considera aparte.

10. Plecând de la setul de obiective prezentat, cercetarea poate fi clasificată în: – cercetare descriptivă – descrie fapte, obiecte, evenimente, comportamente etc. utilizând diferite strategii de observare ca studiul de caz, analiza de conţinut, ancheta, studiul comparativ etc.; – cercetare experimentală – caută să explice un fenomen, o relaţie dintre cauză şi efect etc. prin mânuirea şi măsurarea unor variabile; – cercetare-acţiune (action research) se caracterizează prin intervenţia cercetătorului chiar în timpul cercetării în scopul transformării realităţii. O adevărată cercetare-acţiune urmăreşte două scopuri: obţinerea de noi cunoştinţe şi schimbarea realităţii prin acţiune (intervenţie); – cercetare teoretică – urmăreşte să teoretizeze utilizând exclusiv o analiză conceptuală bazată pe reguli logice. Unii specialişti consideră că acest tip de cercetare poate fi doar o etapă în demersul cercetării.

11. Trebuie menţionat faptul că în clasificarea cercetărilor cercetarea bibliografică apare destul de rar deoarece are un statut aparte (să furnizeze informaţii), dar ea trebuie luată în considerare, în lucrările de cercetare ocupând un loc particular. • Cercetarea bibliografică poate fi signalectică (care adună toate informaţiile despre subiectul dat), analitică (care presupune o analiză de conţinut) sau critică (adăugând fiecărei publicaţii o parte critică).

12. Tipologia cercetării în funcţie de obiective

13. METODELE CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE DE COLECTARE A DATELOR • Metoda este definită ca un mod sistematic de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii. • Cuvântul provine din cuvântul latinesc methodus şi este definit ca drumul raţional al spiritului pentru a ajunge la cunoaşterea sau demonstrarea unui adevăr. • O metodă adevărată, care permite descoperirea lumii adevărate, este acel demers care, studiind un anumit subiect, face distincţii precise de tipul: adevărat/fals, real/ireal, obiectiv/subiectiv etc. • Metoda stabileşte distincţii, permite stabilirea de raporturi, de limite, înfruntă inacceptabilul şi este cel mai promiţător “instrument” al cercetătorului.

14. Mc Caslin şi Wilson Scott menţionează următoarele categorii ale metodelor calitative: 1. biografia-ca fiind studiul unui sigur individ şi al experienţelor acestuia, aşa cum sunt relatate cercetătorului sau găsite în documente şi/sau arhive; aici sunt incluse biografii, autobiografii, povestiri ale vieţii şi istorii orale. Cercetătorul culege date cu ajutorul interviurilor şi documentelor de mai multe tipuri (jurnale, istorii ale familiilor, articole de ziar etc.) iar rezultatul ia forma povestirilor, legendelor, revelaţiilor şi a conţinutului istoric pentru a reda o imagine vie a vieţii individului studiat. 2. fenomenologia-definită ca studiul semnificaţiei experienţei unui fenomen împărtăşite de către mai mulţi indivizi. Cercetătorul reduce datele adunate din interviuri lungi (care descriu experienţa împărtăşită de către mai mulţi indivizi) la o semnificaţie centrală sau la esenţa experienţei. 3. teoria fundamentată-prin care cercetătorul generează o schemă analitică abstractă a unui fenomen, o teorie ce explică acţiunea, interacţiunea sau procesul. Această analiză apare în primul rând prin colectarea datelor de interviu, cu realizarea mai multor vizite pe teren (eşantionare teoretică), încercând dezvoltarea şi interrelaţionarea categoriilor de informaţii prin intermediul unei comparaţii constante, în final elaborându-se o teorie specifică contextului. 4. etnografia-reprezintăstudiul unei culturi sau unui grup social (sau al unui individ/indivizi din cadrul unui grup), bazat în primul rând pe observaţii şi pe o perioadă prelungită de timp petrecut de către cercetător pe teren. Cercetătorul ascultă şi înregistrează “vocile” indivizilor cu intenţia de a genera un portret cultural. 5. studiul de caz-esteoinvestigaţie a unor sisteme interdependente (legate unele de altele) cu concentrarea pe un caz sau pe o anumită problemă. Studiul calitativ de caz, bazat pe diverse instrumente colectoare de date, asigură o investigaţie în profunzime.

15. Principalele tehnici de abordare în metodele de cercetare calitative pentru culegerea de date

16. Legăturile în cadrul metodelor calitative

17. Bucla etapelor în metodele calitative

18. Observaţia este poate cel mai utilizat instrument deoarece el are izvorul într-o practică curentă, obişnuită, a oricărui individ. Observaţia obişnuită înseamnă totuşi mult mai puţin în comparaţie cu observaţia ştiinţifică, ca instrument al metodologiei cercetării. Avantajele observaţiei sunt: • - este o sursă importantă de informaţii pentru analiza comportamentelor; • - prezintă o autenticitate mai mare faţă de interviu; • - permite evidenţierea proceselor şi a legăturilor dintre diferite activităţi; • - necesită resurse materiale limitate cu excepţia aparaturii de înregistrare (audio, video). Dezavantajele observaţiei sunt: • - nu toate grupurile de studiat acceptă un observator; • - persoanele observate pot să-şi modifice (voluntar sau involuntar) comportamentul din cauza prezenţei observatorului; • - prezenţa aparaturii de înregistrare poate constitui un factor de stress pentru persoanele observate; • - este dificil de a obţine informaţii mai personale sau despre percepţii ale persoanelor; • - interpretarea observaţiilor poate fi dificilă; • - pregătirea şi desfăşurarea observaţiilor pot deveni, în timp, costisitoare.

19. Metode cantitative • Cercetarea prin culegerea de date cu ajutorul metodelor cantitative (denumită prescurtat cercetarea cantitativă) este un proces sistematic, obiectiv şi precis în care pentru obţinerea de informaţii despre un anumit subiect sau despre o anumită temă sunt folosite datele numerice. Cercetarea cantitativă se bazează pe procese deductive şi ca urmare verifică teorii, spre deosebire de cercetarea calitativă care are o tendinţă inductivă şi generează teorii. • Prin urmare, cercetarea prin culegerea de date prin metode cantitative produce rezultate care pot fi generalizate. Cercetarea cantitativă este obiectivă, deductivă şi generalizabilă.

20. Abordare calitativă versus abordare cantitativă

21. Aşa cum se observă din figura 3, abordările calitative conduc la obţinerea unei cantităţi foarte mari de informaţii, dintre care de obicei, foarte multe sunt neprevăzute. • Abordările cantitative se bazează pe un corp teoretic care permite formularea de ipoteze, obţin mai puţine informaţii dar despre un număr mare de variabile şi au o validitate superioară. • Menţionăm că un instrument specific abordării calitative denumit chestionar se foloseşte cu succes şi în cazul abordărilor cantitative, în situaţia interogării unui număr mare de subiecţi. • Celălalt instrument folosit în abordările cantitative este experimentul. Prin experimentare se înţelege ansamblul de operaţii prin care modelul care se analizează sau ipoteza care se verifică se confruntă cu date observabile. • În figura 4 se prezintă etapele unui proces de cercetare bazat pe ipoteze şi deducţii.

22. Etapele procesului de cercetare ipotetico-deductiv

23. Legăturile dintre variabile

24. Studiile cvasiexperimentale şi experimentale sunt proiectate pentru a analiza şi stabili diferenţele şi legăturile dintre cauze şi efecte prin analiza efectelor variabilelor independente asupra variabilelor dependente. G. Landrivon şi F. Delahaye prezintă o clasificare a studiilor conform figurii 6. • Ca exemple de control în cercetarea experimentală, putem aminti pe cele denumite preexperiment-postexperiment (pretest şi post-test) şi cele denumite numai post experiment (post-test).

25. Diferitele tipuri de cercetări experimentale şi cavasiexperimentale

26. În controlul preexperiment-post experiment (pretest şi post-test) cercetătorul determină în prima etapă, de preexperiment, caracteristicile variabilei (lor) dependente, dar şi modul în care din acest punct de vedere, al variabilelor dependente, grupul cercetat este echivalent cu grupul martor. • După experiment (tratament), se face diferenţa dintre variabilele dependente măsurate pretest şi post-test şi se trag concluziile (fig.7).

27. Schema unei cercetări cu grup de control (control pretest-post-test)

28. Schema unei cercetări cu patru grupuri (tip Solomon)

29. Schema unei cercetări post-test

30. Metode combinate (mixte) • Pentru complementaritatea metodelor calitative şi cantitative şi pentru utilizarea lor combinată se dau diferite argumente, dintre care cităm : - argumente pragmatice; - argumente metodologice; - argumente tehnice; - argumente epistemologice.

31. Un exemplu excelent de utilizare a metodelor combinate este cel folosit în The Canadian Program on Genomics and Global Health. • Utilizarea metodelor combinate, interdisciplinare a urmărit eliminarea deficienţelor de abordare în studii care implică probleme etice, de mediu, sociale, legislative etc. Schema este prezentată în figura 10.

32. Schema de realizare cu metode interdisciplinare a proceselor programului de genomică şi sănătate globală

33. SCRIEREA ŞI PREZENTAREA UNUI RAPORT DE CERCETARE • Raportul de cercetare-dezvoltare este documentul tehnico-ştiinţific care prezintă obiectivul(ele) şi rezultatele activităţilor desfăşurate în cadrul unei lucrări de cercetare, precum şi acţiunile concrete pentru valorificarea rezultatelor obţinute. • Raportul de cercetare poate acoperi o parte a cercetării şi atunci este raport de etapă sau poate acoperi întreaga perioadă de cercetare şi poartă numele de raport final. • Raportul rezultat în urma unei cercetări experimentale se redactează pe baza acronimului IMRAD, dar de cele mai multe ori nefiind destinat publicării, structura poate fi uşor modificată.

34. Recomandăm următoarea structură generală pentru un raport de cercetare experimentală: - introducere şi obiectul cercetării; - materiale şi metode; - partea de dezvoltare a subiectului care cuprinde rezultate şi discuţii; - concluzii; - anexe, dacă este cazul; - bibliografie.

35. Raportul de cercetare trebuie să răspundă obiectivelor cercetării şi să justifice, din punct de vedere ştiinţific banii alocaţi cercetării. • Raportul de cercetare trebuie să realizeze obiectivele conform contractului de finanţare, să îndeplinească toate calităţile de redactare, de limbaj etc. impuse tezelor de doctorat sau articolelor, aşa cum au fost prezentate mai sus. • O condiţie deosebit de importantă este ca raportul să fie întocmit la timp, la termenul de etapă sau la termenul final, după tipul de raport.

36. În paginile introductive ale unui raport, pe foaia de gardă, se va trece obligatoriu colectivul de cercetare, începând cu responsabilul de proiect. • Aceştia vor semna, ca şi conducătorul unităţii de cercetare în care s-a realizat cercetarea. Răspunderea aparţine în totalitate autorilor. • Nu de puţine ori, între coperţile raportului se introduc şi alte documente legate strict de raport, documente care aduc un plus de înţelegere asupra contractului de cercetare. Este vorba de procesele-verbale de avizare sau de devizele antecalcul şi postcalcul. • Acestea permit unui observator (monitor) să analizeze nivelul investiţiilor, valoarea manoperei, înscrierea în costurile generale etc. Un raport de cercetare se poate evalua relativ uşor, dacă sunt bine precizate criteriile şi standardele care au un caracter general şi/sau specifice.

37. Propunem, mai jos un model de grilă de evaluare, lăsând punctajul la îndemâna evaluatorilor, menţionând că acest tip de grilă poate fi adaptat la teze, disertaţii cât şi la evaluarea unor propuneri de proiecte de cercetare (în cazul acestora mai există şi alte criterii, cum ar fi calitatea echipei şi a conducătorului, bugetul, managementul proiectului, etc.), luând în considerare probleme de fond cât şi de formă. • Titlul: • - este bine formulat; • - este specific sau nu;

38. Introducere: - este asigurată sau nu o documentare la zi despre problematica aleasă; - problematica generală este bine stabilită sau nu; - problematica specifică şi obiectivele sunt bine definite sau nu; - alegerea variabilelor independente şi dependente este corectă sau nu; - ipotezele sunt bine formulate sau nu; - cuprinsul este bine întocmit sau nu;

39. Materiale şi Metode: - planul experienţelor este corect sau nu şi conduce la verificarea ipotezei sau nu; - aparatura şi materiale reprezintă planul sau nu; - proba, eşantionul sau populaţia pe care se face cercetarea sunt prezentate (criterii de includere/excludere, grupe, etc.) sau nu; - metodologia de lucru corespunde planului, aparaturii, atingerii obiectivelor sau nu;

40. Rezultate: - prezentarea rezultatelor (grafice, tabele) este corectă sau nu; • interpretările statistice sunt corecte sau nu; • Discuţii şi Concluzii: - validarea ipotezelor este realizată; - care este valoarea rezultatelor şi ce limită au acestea; - validarea ipotezei generale (infirmare/confirmare); - care este nivelul de “limpezire” a problematicii şi care este gradul de convingere că cercetarea a fost utilă prin prisma originalităţii (calitatea rezultatelor); - ce perspective apar (noi întrebări care apar, noi cercetări posibile);

41. Diseminarea rezultatelor: - rezultă articole ştiinţifice şi în ce tip de reviste (cu factor de impact, din fluxul principal etc.); - există posibilitatea transferului de cunoştinţe asociat aplicării imediate sau nu; • Bibliografia: este adusă la zi sau nu, este redactată după norme internaţionale; • Prezentarea în ansamblul său este: - omogenă sau nu; - coerentă sau nu; - are un limbaj corespunzător sau nu; - forma grafică (dactilografiere, grafice, desene) este corespunzătoare sau nu. • Desigur răspunsurile trebuie nuanţate şi nu trebuie luate în considerare numai răspunsurile de tip da sau nu, între acestea existând numeroase variante. Dacă un raport de cercetare se înscrie în condiţiile de calitate menţionate în grilă, el va avea un succes deosebit şi investiţia făcută în această cercetare a meritat să fie făcută.

42. BIBLIOGRAFIE • 1. A. Ardelean, E.M. Dobrescu şi A. Pisoschi, Evaluarea activităţii de cercetare ştiinţifică, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006 • 2. O.C.D.E., La mesure des activités scientifiques et technologiques-Méthode type pour les enquêtes sur la recherche el le développement expérimental, Manuel de Frascati, Ed. a 6-a, 2002 • 3. O.C.D.E., La mesure des activités scientifiques et technologiques-Principes directeurs proposés pour le recueil et l’interprétation des données sur l’innovation technologique, Manuel d’Oslo, Ed. a 2-a, 1997 • 4. O.C.D.E., La mesure des activités scientifiques et technologiques- Manuel sur la mesure des ressurces humaines consacrées a la science et la technologie, Manuel de Canberra, Paris, 1995 • 5. A. Pisoschi şi A. Ardelean, Aspecte metodologice în cercetarea ştiinţifică, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007 • 6. A. Pisoschi şi A. Ardelean, Introducere în metodologia cercetării – curs de iniţiere, Vasile Goldis University Press, Arad, 2005 • 7. S. Chelcea, Metodologia cercetării sociologice, Metode cantitative şi calitative, Ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti, 2004 • 8. N.K. Denzin şi Y.S. Lincoln Eds, Handbook of Qualitative Research, 2nd ed.,Thousand Oaks, Sage Publications Inc., 2000 • 9. P. Iluţ, Abordarea calitativă a socioumanului. Concepte şi metode. Editura Polirom, Iaşi, 1997 • 10. A. Mucchinelli, Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane şi sociale, Editura Polirom, Iaşi, 2000 • 11. M.L. Mc Caslin şi K. Wilson Scott, The five question-method for framing a qualitative research study, The Qualitative Report, Vol. 8, Nr.3, september 2003, p.447 • 12. M.Q. Patton, Qualitative Research and Evaluation Methods, Third Edition, Thousand Oaks, Sage Publications Inc., 2002 • 13. M.B. Miles şi I A. Huberman, A. Qualitative Data Analysis: an expanded sourcebook, Sage Publications Inc., 1994 • 14. J.P. Deslaurier, Recherche qualitative: guide pratique, Mc Graw Hill, Montréal, 1991 • 15. J. Gubruim şi J. Holstein, The new language of qualitative method, Oxford University Press, New York, 1997