La cinci minute după cosmos

1. La cinci minute după cosmos Dumitru Prunariu Alexandru Stark

2. La 14 mai 1981, nava cosmică Soiuz 40, cu un echipaj româno-sovietic, şi-a luat zborul de pe cosmodromul Baikonur, înscriindu-se pe o orbită cosmică circumterestră. Epopeea spaţială care s-a desfăşurat în continuare la bordul complexului orbital Saliut 6 – Soiuz T4 – Soiuz 40 avea să marcheze un eveniment unic în istoria zborului românesc – zborul cu succes în spaţiul cosmic al primului cosmonaut român – locotenentul-major inginer de aviaţie Dumitru Prunariu. Toate fazele acestei realizări spaţiale a cosmonautului-cercetător român sunt redate în amănunt în cartea „La cinci minute după cosmos”, elaborată de Dumitru Prunariu împreună cu Alexandru Stark, reporter care a participat la toate etapele misiunii Soiuz 40.

3. „Până la proba contrarie, drumurile în cosmos încep de pe planeta numită Pământ” Din 12 aprilie 1961, prin Iuri Gagarin, primul care a pătruns „dincolo de cer”, omul a început să scrie o nouă filă din istoria sa. Dar nu trebuie uitat niciun moment că printre cei care au dat aripi omului şi au făcut posibile zborurile de azi se află în primele rânduri Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă. • În 1906, aparatul „Vuia 1” realiza prima decolare fără să folosească niciun mijloc ajutător, numai cu aparatele aflate la bord; • Primul avion din lume fuzelat aerodinamic este pilotat în iunie 1910 de Aurel Vlaicu; • În decembrie 1910, Henri Coandă realizează cu turbopropulsorul său primul zbor al unui avion cu reacţie din istoria aeronauticii.

4. PRUNARIU - CONTINUATOR AL ZBORURILOR

5. Imponderabilitate (cf. Dex) = Caracterul sau starea unui corp a cărui greutate se reduce datorită ieșirii sale din câmpul gravitației terestre sau se anulează datorită intervenției unei forțe de sens contrar. În Capitolul I al acestei cărţi, Dumitru Prunariu face următoarea afirmaţie: „La urma-urmei, legenda lui Icar nu este chiar atât de departe de momentele în care omul pluteşte în stare de im.ponderabilitate”

6. D.P. : „te trezeşti la un moment dat că trebuie să acţionezi într-o postură pe care nu o cunoşti: nu mai există poziţiile clasice sus, jos, orice apăsare pe buton poate reprezenta şi o posibilitate de a fi împins spre celălalt capăt al navei unde nu ai nicio treabă, totul pluteşte şi unele obiecte trebuie să le legi ca să nu fugi mereu după ele[...]firimiturile de pâine şi picăturile de apă, dacă nu eşti atent, plutesc şi ele şi se pot ascunde în cine ştie ce ungher, provocând neplăceri tehnice. Ca să nu mai spun că Pământul poate fi ba sus, ba jos, în dreapta ori în stânga. Din acest punct de vedere orientare nu mai există! [...] Fiecare organism recepţionează în felul său imponderabilitatea [...] este un fenomen tare complicat, cu efecte uneori stranii, care pot influenţa psihicul, cu transformări esenţiale în organism, în circulaţia sângelui, în sistemul osteo-muscular (aşa, de pildă, în cosmos ccreşti în înălţime)”

7. IMPONDERABILITATEAmersulprinaer; senzaţii noi

8. Etapele selecţiei pentru participarea la programul „Intercosmos” • În septembrie 1977, în timpul unei ore de curs, elevilor de la şcoala de ofiţeri de aviaţie li se oferă şansa de a se înscrie în acest program; se înscriu 18. • După numeroase analize făcute la Centrul de medicină aeronautică din Bucureşti, toţi cei 18 au fost respinşi. • După o lună, cinci din cei optsprezece sunt rechemaţi deoarece afecţiunile lor fuseseră minore (spre exemplu, un guturai). Din cei 5, vor rămâne în final doar 3, care, împreună cu 4 ofiţeri-ingineri selecţionaţi anterior vor începe pregătirile preliminarii. • Urmează examene medicale foarte amănunţite (spre exemplu, D. Prunariu este obligat să-şi scoată 3 măsele şi amigdalele), şi antrenamente dure ( probe în aparatul vestibular, zbor pe avion cu reacţie, cunoaşterea instalaţiilor de televiziune şi multe alte specialităţi)

9. La data de 1 ianuarie 1978, erau selecționați trei candidați ca membri ai grupului de pregătire a cosmonauților din cadrul Misiunii Spațiale Româno-Sovietice Intercosmos. Cei trei candidați erau ing. Dumitru-Dorin Prunariu, ing. Cristian Guran și căpitanul ing. Mitică Dediu. Înainte de zborul cosmic lui Dediu i s-a schimbat oficial prenumele din Mitică în Dumitru, iar referitor la Dumitru-Dorin Prunariu s-a decis ca în presă să apară doar cu prenumele Dumitru.

10. D. Prunariu subliniază numeroasele diferenţe existente între un pilot de aviaţie şi un cosmonaut: • Pilotul-cosmonaut află pentru prima dată ce înseamnă a zbura exact în momentul în care zboară pentru prima oară; • Startul şi aterizarea; • Înălţimea şi durata de zbor; • Posibilitatea de a ieşi din navă în timpul zborului pentru diferite lucrări tehnice, reparaţii etc.; • Existenţa permanentă a radiaţiilor cosmice, periculoase pentru om; • Sistemul de hrănire.

11. Timp de trei ani, în perioada martie 1978 -mai 1981, Prunariu și Dediu au urmat o pregătire de specialitate în calitate de candidați cosmonauți la Centrul de Pregătire a Cosmonauților „Iuri Gagarin" din Zviozdnîi Gorodok(Orăşelul stelelor), la câţiva zeci de kilometri de Moscova. Acesta pare un orăşel obişnuit (blocuri de locuinţe, muzeu, policlinică etc.), cu excepţia faptului că mulţi dintre cei întâlniţi pe stradă fuseseră sau se pregăteau să plece în cosmos. Aici, cosmonauţii se pregătesc atât individual, cât şi în echipaje. D. Prunariu sintetizează astfel antrenamentele: • pregătirea în echipă în simulatoare; • Sute de ore afectate pregătirii teoretice; • Studiul experimentelor ştiinţifice; • Ore nesfârşite petrecute în sala de gimnastică; • Kilometri străbătuţi contra cronometru în bazinul de înot;

12. PREGATIREA PENTRU CALATORIEfizic- medical-psihic

13. STUDIU ASUPRA CĂLĂTORIEI

14. ECHIPAMENTUL DE ZBOR

15. La 12 mai 1981, Dumitru Prunariu a fost confirmat în mod oficial ca primul nominalizat în cadrul zborului spațial româno-sovietic, alături de cosmonautul sovietic colonel Leonid Popov- comandant de echipaj. Acesta era un cosmonaut experimentat și mai efectuase un zbor cu o durată de 186 de zile, la bordul stației cosmice „Saliut-6". Cosmonautul român Dumitru Dediu și cosmonautul sovietic Iuri Romanenko au fost numiți ca membri ai echipajului de rezervă.

16. Câştigătorii L.Popov – D.Prunariu • Cosmonauţii de rezervă D.Dediu – I.Romanenko

17. Lansarea navelor se realiza la Baikonur, perimetru împărţit în două zone: oraşul şi poziţia de start. Cosmodromul se află în Kazahstan, într-o zonă de semideşert. Motivele alegerii acestui spaţiu pentru lansări de nave cosmice sunt legate: • de latitudinea geografică propice orbitei propuse pentru zborurile de acest tip, • de distanţele suficient de mari faţă de localităţile intens populate, • de posibilitatea asigurării securităţii lansării aparatelor cosmice, ca şi a revenirii lor pe Pământ.

18. Spre seara zilei de 14 mai1981, un autobuz special i-a adus pe cei doi cosmonauți din echipajul principal, echipați pentru zbor, către Platforma 17 de la cosmodromul Baikonur: colonelul sovietic Leonid Popov, cel care cu un an în urmă realizase recordul de durată în spațiul extraterestru de 185 de zile, și locotenentul major inginer Dumitru Prunariu. Cu două ore înainte de start echipajul a ocupat poziția de lansare în capsula navei cosmice aflată în vârful rachetei purtătoare, efectuând până la lansarea propriu-zisă o serie de teste ale aparaturii și sistemelor navei. La ora 20 16’ 38” (ora Bucureștiului), de pe cosmodromul Baikonur, a fost lansată racheta purtătoare cu nava cosmică Soiuz-40 (în greutate totală de 300 tone), având la bord echipajul mixt româno-sovietic format din locotenentul major pilot ing. Dumitru Prunariu și colonelul cosmonaut Leonid Ivanovici Popov.

19. LANSAREA ÎN SPAŢIU

20. După 8 minute și 50 de secunde nava cosmică se desprindea de ultima treaptă a rachetei purtătoare, aflându-se deja la 220 km altitudine, aprox. 3000 km de punctul de lansare și deplasându-se în jurul Pământului cu o viteză de 28000 km/h pe o orbită înclinată față de ecuator cu 51,6o. Prunariu a devenit astfel primul român din istorie care a zburat în spațiu. Conform planificării zborurilor Intercosmos zborul avea să dureze aproape 8 zile, între 14 mai – 22 mai 1981.

21. Decolarea a decurs fără probleme. După înscrierea pe orbita circumterestră, verificarea parametrilor tehnici ai navei în condiții reale de zbor și efectuarea primei manevre orbitale de ridicare a orbitei, care au durat până la ora 4 dimineața a zilei următoare, cei doi cosmonauți au avut permisiunea să dezbrace costumele de scafandru cosmic, să treacă în modulul orbital și să se odihnească. S-au trezit a doua zi la ora 12, și după ce au mâncat, au efectuat a doua manevră de ridicare și corecție a orbitei navei cosmice în vederea începerii manevrelor de cuplare cu stația orbitală Saliut-6. La 15 mai, nava cosmică Soiuz-40 se cuplează la complexul orbital Saliut 6 – Soiuz T-4. Momentul cuplării a fost imortalizat pe film din interiorul stației orbitale. Primul care a trecut prin deschizătura trapelor deschise ale celor două obiecte cosmice, a fost Prunariu.

22. Staţie orbitală

23. Au petrecut șapte zile pe stația orbitală Saliut 6.Acolo, cei doi cosmonauți s-au întâlnit cu cosmonauții sovietici Vladimir Kovalionok și Victor Savinîh, care se aflau deja pe orbita circumterestră de la 21 martie1981. Pentru o săptămână au lucrat împreună, realizând 22 de experimente științifice. Marea majoritate a experimentelor efectuate au fost de concepție românească, iar aparatura realizată în România pentru acest scop s-a remarcat printr-un grad înalt de miniaturizare, fiabilitate și consum redus de energie, funcționând ireproșabil. Acestea au avut drept scop obținerea de informații deosebit de prețioase pentru lărgirea cunoștințelor în domeniul astrofizicii, fizicii nucleareși tehnologiei cosmice, iar experimentele biomedicale contribuie la completarea cunoștințelor existente privind comportarea organismului uman în condițiile specifice zborului cosmic.

24. SOIUZ – 40LOCUINŢA COSMICĂperioada 14-22. 05.1981, cu o durată de 7 zile, 20 ore, 41 minute și 52 secunde

25. Complexul cosmic cu echipajele la bord trecea de la noapte la zi și invers de 16 ori în 24 de ore. Tot de atâtea ori în exteriorul aparatelor cosmice se produceau variații de temperatură de aproape 300 grade Celsius (+150 de grade în zonele radiate de Soare și -150 de grade în timpul trecerii prin umbra Pământului). Prunariu ajunsese la performanța de a se îmbrăca în imponderabilitate în costumul de scafandru cosmic care avea 13 kilograme în timpul record de 7 minute. Acesta a înconjurat Pământul de 125 de ori, parcurgând 5.260.000 km, cu viteza de 28.500 km/oră, în 7 zile, 20 de ore, 42 de minute și 52 de secunde.

26. Detalii surprinse de D.Prunariu: • „de adormit nu se adoarme greu. Poate că, dacă aş fi putut fixa capul cu ceva pe perniţa sacului de dormit, ar fi fost şi mai uşor[...] În mod obişnuit, pentru a dormi normal şi a-ţi putea relaxa complet muşchii gâtului, ai nevoie să simţi un suport, o pernă sau o saltea. Aici acţiunea este inversă: pentru a simţi ceva sub cap trebuie să-ţi încordezi muşchii gâtului şi să-l apeşi pe perniţa sacului de dormit. În momentul în care eşti gata să adormi, muşchii se relaxează şi capul se ridică plutind, necontrolat.”

27. „Apa nu o puteam folosi pentru spălat, aşa cum am fi procedat pe Pământ. S-ar fi transformat în bule care ar fi plutit prin interiorul staţiei, provocând neplăceri. Eram obligaţi, deci, să ne <<spălăm>> prin frecare cu nişte şerveţele umede, îmbibate şi cu nişte substanţe dezinfectante, special pregătite pentru cosmos”. • „Produsele alimentare erau conservate fie în tuburi, fie în cutii, fie în ambalaje de plastic [...] De regulă, ne plasam toţi patru în jurul mesei, prindeam sub panglicile de elastic produsele alimentare şi le consumam pe rând. Apa o beam prin intermediul unui furtun. Căutam, pe cât posibil, să stăm cu toţii la masă într-o poziţie cât de cât apropiată de cea de pe Pământ. Asta nu excludea ca atunci când erai prea concentrat asupra conservei din care mâncai, să ajungi încet-încet cu picioarele în sus sau cu capul pe sub masă.”

28. Programul de cercetare fiind încheiat, a avut loc revenirea din spațiul cosmic în data de vineri, 22 mai 1981, la ora 16,58, ora României. Capsula de coborâre a navei spațiale „Soiuz 40“ (2/3 din navă nu se recuperează) a aterizat în condiții aproape normale pe pământ, conform programului, în zona stabilită de pe teritoriul Uniunii Sovietice, la 225 kilometri sud-est de orașul Djezkazgan, din stepa Kazahstanului. Aterizarea a fost cu unele peripeții, parașuta deschizându-se cu 4 secunde întârziere, la mai puțin de 9.600 km cum era prevăzut, ceea ce a prilejuit tuturor mari emoții. Descriind momentele de imediat după aterizare, Prunariu relatează: "Trecerea la greutatea normală a fost cumplită. Mă trezesc luat pe sus de patru membri ai echipei de căutare și sunt așezat lângă Popov care stătea pe un șezlong. Am impresia că sunt de plumb și că pământul se clatină sub mine. La cinci minute după cosmos, ca o mângâiere, aud vorbindu-se românește“, mărturisea cosmonautul, referindu-se la Alexandru Stark, reporterul acreditat să relateze evenimentul.

29. Dumitru Prunariu descrie în cartea sa senzaţiile pe care le-a trăit la revenirea pe Pământ: „Ori de câte ori întorc capul, am impresia că se răstoarnă pământul cu mine. Mi-am pierdut complet simţul echilibrului. Pe undeva îmi dau seama că trebuie să stau vertical, dar în acelaşi timp mp mir că nu mai pot sta decât înclinat (eram ca o meduză pe uscat). Toate organele interne, inimă, ficat, stomac, cântăresc parcă mult mai mult decât mi se părea că ar fi normal. Trag în jos de parcă vor să se rupă [...] să nu mai spun că mâinile îmi sunt ca de plumb. Cum vreau să le ridic, cum mă trag cu totul, în partea respectivă, în jos.”

30. Misiunea a durat 7 zile, 20 de ore, 42 de minute și 52 de secunde, după un parcurs circumterestru de 5.260.000 de kilometri. La momentul zborului, Dumitru Prunariu a fost cel de-al 103-lea cosmonaut al lumii; de atunci numărul cosmonauților a crescut la peste 450. Acest zbor de importanță epocală pentru România a situat-o în clubul select al țărilor participante direct la explorarea Universului și totodată atestă tradiția contribuțiilor marilor înaintași români la zborul omului printre stele.

31. Prezentare alcătuită de profesorii: • Tănase Ana-Maria • Petrache Bogdan