DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI

1. DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI REALIZAT: MIHAI GUTA

2. a. Poziţia geografică şi limitele • Se află în partea centrală a României şi în interiorul arcului carpatic. • Limitele: • N: CARPAŢII ORIENTALI (GRUPA NORDICĂ); • N-V: DEALURILE DE VEST; • V: MUNŢII APUSENI; • S: CARPAŢII MERIDIONALI; • E: CARPAŢII ORIENTALI (GRUPA CENTRALĂ).

3. N-V N E Fig. 1. Depresiunea Colinară a Transilvaniei V S

4. B. RELIEFUL • 1. Caracteristicile reliefului: • este cea mai mare arie depresionară din interiorul arcului carpatic; • este o depresiune tectonică (s-a format prin scufundare) şi a fost acoperită de mare (Marea Panonică) şi, în zeci de milioane de ani, râurile ce veneau din munţi au depus materiale aluvionare până au umplut-o. Astfel, au rezultat strate de mii de metri grosime ( peste 4.500 m), formate din gresii, marne, conglomerate, argile, nisipuri, pietrişuri, etc. • are un relief predominant colinar, altitudinile medii sunt de 500 – 600 m, dar urcă în est până la 1.000 m; • stratele sunt cutate, cu blocuri imense de sare (numite cute diapire) pe marginile din S, E şi V;

5. În centru stratele sunt uşor boltite, sub forma unor domuri gazeifere (conţin gaz metan), iar în N şi NV aceste strate sunt slab înclinate; • Altitudinea maximă: Dealul Becheci (Bicheş) – 1.080 m.

6. 2. Subdiviziuni: • A. Zona marginală: • în E - Subcarpaţii Transilvaniei – la contactul cu lanţul vulcanic din Carpaţii Orientali, cu relief asemănător Subcarpaţilor, situaţi la exteriorul lanţului carpatic; • în S – la contactul cu rama muntoasă a Carpaţilor Meridionali s-au format depresiuni submontane: Făgăraş (“Ţara Oltului”) şi Sibiu (“Ţara Cibinului”), traversate de Olt şi Cibin; • în V – la contactul cu Munţii Apuseni, există depresiuni şi culoare. Cel mai cunoscut şi reprezentativ este Culoarul Alba Iulia-Turda. Acestea sunt separate de dealuri izolate precum Dealul Feleacului (832 m). • În N – la contactul cu partea nordică a Munţilor Apuseni şi cu Carpaţii Orientali, există o regiune deluroasă, mai complicată şi fragmentată, aici remarcându-se Culmea Breaza.

7. B. Partea centrală, numită şi Podişul Transilvaniei • Relieful prezintă aspecte diferite faţă de zonele marginale: • dealurile sunt mai domoale, netede, numite coline; • rocile au o structură boltită (ondulată), care au în adâncime acumulări de gaz metan, numite “domuri”; • datorită prezenţei rocilor moi (argile) apar frecvent alunecări de teren; • Podişul Transilvaniei are 3 subdiviziuni transversale: • PODIŞUL SOMEŞAN, în N şi NV, străbătut de Valea Someşului şi afluenţii săi; • CÂMPIA TRANSILVANIEI, în partea centrală, între Someş (N) şi Mureş (S), cuprinzând o regiune de dealuri joase (450-550 m), dezvoltat pe substrat argilos (pe care s-au putut amenaja iazuri). Deşi are aspect deluros şi altitudini caracteristice dealurilor este numită “câmpie” datorită utilizării agricole.

8. PODIŞUL TÂRNAVELOR, în partea de S, între Mureş (N) şi Olt (S). Este cea mai întinsă subunitate, cu dealuri mai înalte în E (600-700 m) şi mai joase către S-V (400-450 m). Acest podiş este străbătut de Târnava Mică şi Târnava Mare. Cuprinde 3 subdiviziuni: Podişul Târnavelor propriu-zis, Podişul Secaşelor (în S-V) şi Podişul Hârtibaciului (în S). Lângă oraşul Sebeş se găseşte Râpa Roşie (rezervaţie naturală) sculptată pe un substrat variat (pietrişuri, nisipuri cuarţoase şi gresii), cu forme mai deosebite: coloane, turnuri, piramide – toate de culoare roşiatică.

9. SUBCARPAŢII ROMÂNIEI

10. SUBCARPAŢII: - mărginesc Carpaţii Orientali şi Meridionali,spre exterior; - s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului; - sunt foarte populaţi. • GRUPE: • 1. Subcarpaţii Moldovei; • 2. Subcarpaţii de Curbură; • 3. Subcarpaţii Getici.

11. SUBCARPAŢII MOLDOVEI • Subcarpații Moldovei sunt situați între valea Moldovei și valea Trotușului și sunt caracterizați prin existența unor culmi deluroase care închid un șir de depresiuni submontane. Altitudinea lor maximă este atinsă în Culmea Pleșu (911 m). • Dealuri De la nord către sud se înșiră: Culmea Pleșu (911 m) Dealul Corni Dealul Runc Dealul Bărboiu (Barboiu) Culmea Pietricica • Depresiuni De la nord către sud întâlnim: Depresiunea Neamț Depresiunea Cracău-Bistrița Depresiunea Tazlău-Cașin

12. SUBCARPAŢII DE CURBURĂ • Subcarpații de Curbură sunt o regiune de deal, localizată între valea Trotușului și valea Dâmboviței, care face trecerea între zona montană și câmpie. S-au format prin incretirea scoartei terestre. Cea mai mare altitudine: Magura Odobestilor: 996 m Depresiuni submontane: Depr. Vrancei (situat pe Putna), Depr. Valenii de Munte, Depr. Lopatari, Depr. Patarlagele, Depr. Campina (pe Prahova) si Depr. Pucioasa (pe Ialomita) În Depresiunea Policiori se afla Vulcanii Noroiosi.

13. SUBCARPAŢII GETICI • Limite: E – Valea Dâmboviţei V - Valea Motrului ; • S-au format in asa-numita “avanfosa carpatica”, fiind cutati si definitivandu-si forma in urma ultimelor faze de cutare alpina. • Sunt alcatuiti din roci sedimentare cutate (conglomerate, tufuri, argile si gresii). • Depresiunea Câmpulung, inchisa la sud de Măgura Măţău, • la vest DepresiunileArefu pe Argeş, Jiblea pe Olt, Horezu, TismanaMăgura Slătioarei • depresiuni « intracolinare » depresiune Târgu Jiu – Câmpu Mare, netedă ca o câmpie