Download
1 / 6
60 likes | 217 Views
DEPRESIE. M ă simt ca o stea în vâltoarea nopţii Ce trebuie să lumineze prin întuneric morţii Din cimitir ei se trezesc Să - şi caute lumina ce n - o mai găsesc Simt că mă sting uşor Mă pierd în haos şi -n noian de negurii Aripile mi se frâng uşor Şi trebuie să m -al ătur lor
E N D
Mă simt ca o stea în vâltoarea nopţii Ce trebuie să lumineze prin întuneric morţii Din cimitir ei se trezesc Să-şi caute lumina ce n-o mai găsesc Simt că mă sting uşor Mă pierd în haos şi-n noian de negurii Aripile mi se frâng uşor Şi trebuie să m-alătur lor Mă descompun uşor, uşor Şi cade sînge cald Pe-un mal de frunze ude Văd un cimitir îndoliat Semn că acolo mă voi duce Şi simtmiros de ceară Şi-al violetelor parfum Nu-mi pare rău Că mă sting uşor, uşor.
Ceea ce m-a determinat pe mine să scriu această poezie este starea de depresie provocată de existenţa fără rost a omului pe pământ care este lăsat de Dumnezeu să chinuiască pe acest pământ.
Omul trebuie să lupte mereu pentru a dobândi cunoaşterea absolută şi nu numai. Conştientizarea faptului că în faţa tuturor necazurilor şi a dificultăţilor vieţii, până şi în faţa morţii suntem singuri, nu avem nici un sprijin din partea nimănui şi aici intervine cedarea, renunţarea la luptă, adică descompunere din vresul “Mă descompun uşor, uşor’’
Şi cade sânge cald, şi dorinţa de odihnire asemenea morţilor “Şi trebuie să m-alătur lor” Totul din jurul nostru favorizează această cedare, renunţare cum ar fi cimitirul din versul:
,,Văd un cimitir îndoliat, mirosul de ceară” În poezia acesta se întâlneşte spleen-ul care este un amestec de plictiseală, dezolare, tristeţe
