B i s e r i c a F o r t i f i c a t ă

1. B i s e r i c a F o r t i f i c a t ă A P O L D Judeţul MUREŞ AVANSARE manuală !

2. Apold, mai demult Trapold, Apoldu, (în dialectul săsesc Pult, în germană Trapold, Trappold, Trapolden) este un sat în județul Mureș. Denumiri în decursul timpului: Apold (1337), Trappolden (1500), Pold (1549). Localitatea este situată pe părâul Șaeș afluent al râului Târnava Mare

3. Localitatea Apold, pentru prima oarămenţionată documentar în 1309, are o istorie mult mai veche, pe teritoriul comunei descoperindu-se un valoros tezaur dacic (secolul I î.e.n.) alcătuit din 6 fibule de argint, un colier şi o centură din lanţ de argint, precum şi 563 denari romani republicani datând din perioada 217-249.

4. Biserica săsească evanghelică, din acest sat, este unul dintre cele mai importante monumente istorice şi de artă din judeţul Mureş. Nu se poate stabili cu exactitate ordinea fazelor de construcţie, dar s-a presupus că o parte dintre structuri datează din secolul al XIII-lea.

5. Actuala, biserică evanghelică din Apold, de tip sală, îşi are originea într-o mai veche bazilică de piatră, construită în stil romanic.Este de presupus că aceasta din urmă nu prezenta nici un fel de turn vestic, care a fost, probabil, ulterior anexat construcţiei. Un argument în acest sens poate fi oferit de arcadele aflate la extremitatea vestica a corpului bisericii, realizate în plin centru şi care aparţin unui tip morfologic foarte vechi. Se observă că o parte a turnului clopotniţei este practic încorporată în partea vestică a corpului acestuia. Faptul se explică prin lipsa spaţiului.

6. Poteca acces.

8. Din registrele oraşului Sighişoara rezultă că, în anii 1504-1507, comunitatea săsească din Trappold a beneficiat de o serie de înlesniri în privinţa taxelor plătite autorităţilor centrale. Motivul acestor îndulciri a taxelor era construirea fortificaţiei pe care o cunoaştem astăzi şi modificarea unei biserici deja existente aici. Aceasta din urmă a suferit o serie de intervenţii care i-au modificat probabil simţitor forma iniţială, aşa cum se prezintă aceasta la sfârşitul secolului al XV-lea.

9. Modificările aduse corpului arhitectural al bisericii propriu-zise pot fi cu uşurinţă identificate. Astfel, turnul clopotniţei a fost supraînălţat şi prevăzut în partea superioară cu creneluri.

10. O altă importantă amenajare este reprezentată de înălţarea zidurilor navei şi ale corului pentru ca să se ajungă la acel efectiv mod de apărare, la care să participe toate părţile bisericii, alături de turnul de la vest. Acesta din urmă avea să rămână totuşi elementul defensiv esenţial al construcţiei, date fiind volumul, înălţimea sa impresionantă, multiplele posibilităţi de ripostă pe care le oferea şi totodată grosimea zidurilor.

13. Chiar dacă turnul clopotniţei era elementul arhitectural principal al sistemului defensiv, alături de acesta corul oferea, în partea răsăriteană a bisericii, posibilităţi de rezistenţă eficientă. El prezintă enorme deschizături orizontale în câmpurile dintre contraforţii masivi de piatră, care făceau din adversarul potenţial, ajuns la picioarele zidurilor, o ţintă uşoară pentru apărători.

14. Iniţial, biserica a fost tăvanită, această formă fiind modificată odată cu lucrările de fortificaţie din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Tavanul a fost boltit, folosindu-se în acest scop arcuri încrucişate, de formă uşor ogivală. Pentru susţinerea acesteia au fost ridicaţi patru stâlpi interiori, dispuşi pe două rânduri.

15. Sala bisericii are lungimea de 13,3 metri, iar lăţimea este de 11,5 metri. Corul bisericii este lung de 11,3 nietri şi are o lăţime maximă de 7,5 metri.

16. În partea de sud corul are o intrare destinată în mod tradiţional preoţimii.

17. Intrarea principală în sala bisericii formează un portal gotic în partea de vest a turnului clopotului, având în partea superioară un arc cu formă frântă. Intrarea din partea sudică a bisericii prezintă acelaşi tip de portal, aparţinând formal stilului arhitectural gotic.

18. Intrarea în biserică se face pe un culoar îngust şi jos, mărginit de bănci cu spătar. Spaţiul se deschide apoi odată ce se iese de sub o galerie de lemn.

20. Altarul este flancat de coloane cu capiteluri corintice şi prezintă în planul central figura lui Isus crucificat. În stânga şi în dreapta figurii centrale sunt reprezentate, pe un piedestal prismatic, siluetele sfinţilor apostoli Petru şi Pavel.

24. Un altar mai vechi a existat, datând probabil din perioada anterioară Reformei. Piatra acestuia (168/88 cm) s-a menţinut, fiind utilizată ca pavaj în sala turnului. Ea are o adâncitură, probabil locul în care se păstrau ostiile.

28. Atipică însă şi destul de ciudată este montarea orgii în partea din faţă a corului. În mod normal, locul orgii într-o biserică de acest tip este în partea opusă, respectiv în galeria din partea vestică a corpului bisericii.

29. Orga, amplasată deasupra altarului, a fost construită în anul 1821 de organistul şi constructorul Johann Theiss din Sighişoara. În partea superioară a orgii se găseşte inscripţia potrivit căreia aceasta ar fi fost prima orgă construită de către acest meşter.

30. Amvonul bisericii a fost construit din piatră şi prezintă în partea superioară o coroană amvonică. Aceasta era pictată, avea înscris un text în limba latină şi cifra l764, anul realizării sale.

34. Biserica a fost renovată în repetate rânduri. În anul 1858 era încă vizibilă, pe zidul din dreapta corului, o inscripţie referitoare la anul 1611. Sunt cunoscute, de asemenea, lucrări de factură similară efectuate în anii 1634 şi 1900. În anul 1762, zidurile galeriilor au fost pictate, se pare, de meşterul tâmplar Georgius Philippi din Sighişoara. Opera acestuia consta practic în patru plăci mari de lemn pictate şi alta mai mică. Toate scenele decorative realizate de meşterul din Sighişoara fac trimitere constantă la tematica Sfintei Cruci. Prima placă prezintă o cruce la picioarele căreia au fost figurate două table ale legii cu cele zece porunci. În sectorul din stânga jos este reprezentat poporul evreu, într-o manieră simbolică şi evident alegorică, sub aspectul figurativ al unor pietre deasupra cărora se ridică Biserica. Deasupra acestei imagini se găseşte inscripţia: Hristos este împlinirea Legii. A doua placă are o pătură de nori, simbolul alegoric al tainei Dumnezeieşti de nepătruns. Din mijlocul unui grup de copaci, figurat în partea stângă a plăcii, se ridică un trunchi înalt, simbolizând viaţa. Lângă o cruce s-au figurat trandafiri albi şi o altă cruce roşie, simbol al credinţei aprinse. Inscripţia din partea superioară a imaginii este următoarea: Astfel, împlinirea legii este dragostea. A treia placă figurează un izvor, imaginea alegorică a mântuirii creştine. Partea superioară poartă, de asemenea, o inscripţie care s-ar traduce izvorul lui Dumnezeu are apă din abundenţă. În fine, ultima placă are o nouă imagine a unei cruci, la baza căreia este desenată o reptilă solzoasă. Pe vârful crucii este figurat un porumbel, iar deasupra lui se găseşte inscripţia nu ai vrut să dai bestiei suflet de porumbel. Scena de pe placa mică este reprezentată de o cruce plasată în câmp deschis, sub o flacără de formă circulară. Inscripţia de pe ea se traduce jertfiţi-i lui Dumnezeu cu dreptate şi nădăjduiţi din inimă.

39. În interiorul cetăţii a fost săpată o fântână adâncă, azi astupată, ce asigura apă potabilă sătenilor în timpul nenumăratelor asedii la care Cetatea a fost supusă de-a lungul veacurilor. Pâinea era de asemenea asigurată, întrucât în interiorul unuia dintre bastioane exista o moară.

40. Mobilier este din 1762.

42. Ribunele destinate tineretului.

44. Zidului din partea nordică a corului i-a fost anexată o sacristie, care este contemporană cu prima incintă a edificiului religios.

45. Scările pentru accesul în turn.