Politici publice

1. Politicipublice Formulareaalternativelor de politicipublice

2. Etapele modelului procesual • Stabilireaagendei • Formularea alternativelor • Decizia • Implementarea politicilor • Evaluarea

3. Noţiuni introductive Formularea = dezvoltarea unui plan, a unei metode pentru a acţiona asupra unei probleme • Sunt explorate opţiunile disponibile • Propunerile de soluţionare a problemei pot proveni din procesul de stabilire a agendei, fie pot fi elaborate după ce s-a hotărât să se rezolve problema

4. Sub-activităţile formulării • stabilirea criteriilor de luare a deciziei • identificarea alternativelor posibile • analizarea alternativelor din perspectiva criteriilor de luare a deciziei • determinarea a ceea ce este fezabil • analizarea sprijinului & testarea fezabilităţii • selectarea • selectarea alternativelor care sunt fezabile

5. Sub-activităţile formulării • aceste activităţi pot avea loc aproape ştiinţific sau aleatoriu • procesul poate fi reconstituit ca având o bază stiinţifică când de fapt a fost accidental • cadrul temporal: ani sau minute • poate să nu rezulte o soluţie concretă • poate să nu existe acord cu privire la definiţii şi interpretări formulate de participanţi • formularea alternativelor: planificare raţională şi reacţii subiective

6. Caracteristici ale procesului de formulare • Formulare – fără o definire clară a problemei sau fără ca cei responsabili de formulare să aibă contact cu grupurile afectate • Pot exista mai multe seturi de actori care propun soluţii complementare sau care se află în competiţie • Formularea poate avea loc de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, fără a exista vreodată sprijin pentru o propunere anume • Cineva pierde şi cineva câştigă • Formularea alternativelor este în mare măsură o activitate politică

7. Stabilirea criteriilor de analiză a alternativelor • Stabilirea criteriilor înaintea identificării alternativelor – pentru a se evita găsirea de argumente justificative pentru opţiunea favorită • Criterii: scopuri, obiective, criterii, măsuri • Scopurile – ce se doreşte pe termen lung • “Dorim să încurajăm dezvoltarea economică a comunei” • Obiectivele – enunţuri concrete care fac referire la populaţia ţintă şi un cadru temporal • “În următorii 4 ani vom aloca resurse pentru dezvoltarea IMM-urilor din comuna…

8. Stabilirea criteriilor de analiză a alternativelor • Criterii = dimensiuni ale obiectivelor care pot fi evaluate • Ex.: costuri, beneficii, eficacitate, eficienţă, risc, fezabilitate politică, legalitate, incertitudine, echitate, stabilirea momentului potrivit. • Există condiţii pentru dezvoltarea de IMM-uri în comunitate? • Dispune comunitatea de infrastructura necesară? • Cât de dezvoltată este reţeaua de comunicaţii? • Trebuie făcute investiţii suplimentare pentru modernizarea infrastructurii?

9. Stabilirea criteriilor de analiză a alternativelor • Măsurile = definiţii operaţionale ale criteriilor care pot fi utilizate în mod comparativ pentru evaluări ex-ante şi ex-post • Ex. Reţeau rutieră este într-o stare proastă, însă este la mai puţin de 10 km de un nod important de cale ferată, iar accesul la cale ferată este foarte bun

10. Identificarea alternativelor • Investigarea problemei – folosirea metodelor de cercetare • Realizarea de prognoze despre ce s-ar întâmpla în cazul continuării tendinţelor curente • Comparaţii cu o stare ideală • Analizarea literaturii de specialitate • Comparaţii cu alternative aplicate în practică pentru identificarea situaţiilor similare - modele de succes

11. Stiluri de formulare Formularea rutinieră = un proces repetitiv şi în esenţă neschimbat de formulare a unor propuneri similare din cadrul unui domeniu care este stabilit pe agenda instituţională. Formularea analogă = tratarea unei probleme noi pornind de la ceea ce a fost făcut anterior pentru elaborarea de propuneri pentru probleme similare, adică prin căutarea de analogii. Formularea creativă = tratarea unei probleme se face cu o propunere care nu are precedent, una care reprezintă o ruptură de practicile vechi

12. Constrângeri în etapa de formulare • Constrângeri de substanţă – sunt specifice problemei (trebuie analizat domeniul problemei) 2. Constrângeri procedurale • Constrângeri instituţionale • nevoia de a integra cereri noi în tipare existente • o instituţie publică nu inovează foarte des • Constrangeri tactice • Situaţii care ţin de aspecte tactice ale coordonării între diferitele niveluri ale guvernământului, fie aspecte care ţin de sincronizare, de oportunitate.