RISCURI PROFESIONALE ÎN SERVICIUL DE AMBULANŢĂ ŞI PARAMEDICAL

1. RISCURI PROFESIONALE ÎN SERVICIUL DE AMBULANŢĂ ŞI PARAMEDICAL

2. PERSONAL EXPUS: • -medici specialişti, • -paramedici • -asistenţi medicali, • -conducători autovehiculelor (soferi ambulanţe), • -brancardieri etc. • Sarcini profesionale: • acordă prim ajutor victimelor unor accidente sau catostrofe sau în cazul unor boli grave • asigură trnasportul spre serviciile în care se poate completa tratamentul necesar.

3. PARTICULARITATILE ALE MUNCII IN URGENTE MEDICALE; • Progresul ştiinţific şi tehnic (dotările materiale medicale mobile) şi cel din domeniul comunicării, permite: • aplicarea metodelor complexe de reanimare şi de stabilizare hemodinamică începând de la locul accidentului, cât şi pe durata transportului până la serviciile de primire urgenţe. • coordonarea activitatilor multidisciplinare (SMURD, AMBULANTA, POLITIE) • intervenţii in echipe cuprinzând în general 2-3 persoane care trebuie să activeze în spaţii mici, cu dificultăţi de acces şi multiple riscuri biologice, chimice sau fizice neprevăzute. • deciziile şi strategiile de intervenţie sunt în general elaborate la locul acţiunii (se are în vedere salvarea rapidă a victimelor şi protejarea sănătăţii personalului).

4. Riscurile profesionale: clasificare • Riscuri fizice: riscul general de lezare a aparatului locomotor este indus de Condiţiile mediului, ridicarea de sarcini grele, poziţii de lucru incomode, transportul brancardei. • Cele mai frecvente acuze sunt algiile dorsolombare (36% din cazuri) care survin chiar la locul intervenţiilor (ridicarea pacienţilor şi a echipamentelor tehnice). • Prin repetiţie, leziunile se pot permanentiza antrenând incapacitate de muncă prelungită sau permanentă cu pensionarea precoce a unui personal experimentat. • Alte leziuni frecvente: • contuzii la nivelul capului, membrelor, trunchiului; • răniri (escoriaţii şi plăgi) ale extremităţilor sau arsuri; • căderi cu luxaţii sau fracturi ale membrelor superioare sau inferioare; • agresiuni fizice din partea victimelor sau a anturajului; • accidente rutiere (coliziuni atribuite vitezei, orarului de muncă încărcat, condiţiilor meteorologice nefavorabile, experienţei insuficientă).

5. -Riscurile datorate frigului sau căldurii • excesive sunt atribuite condiţiilor climatice locale, factorilor meteorologici, echipamentelor de lucru (vestimentaţiei) neadecvate. • -La şoferii de ambulanţă s-au constatat şi pierderi auditive rapide şi severe în relaţie cu activarea sirenelor a căror nivel sonic depăşeşte limitele admisibile.

6. Riscuri chimice: • inhalarea de fum şi gaze toxice (de exemplu, intoxicaţia cu monoxid de carbon) în intervenţiile de urgenţă (ex in incendii) sunt mai rare (echiparea salvatorilor cu mască de gaze), in cazuri grave(AM)avand consecinţe dezastruoase; • sosirea echipelor de salvare la locul accidentelor este uneori foarte urgentă şi în condiţii neprevăzute (echipamente de protecţie absente sau improvizate) favorizând expunerea la riscuri chimice chiar la distanţă de locul concret al accidentării victimelor (difuzia atmosferică extinsă în explozii, combustia de materiale toxice). NB!-costume speciale pentru protectia lucratorilor (incombustibile, cu protectie antiradiatii ionizante)

7. Riscuri biologice: • pătrunderea în locuinţe particulare sau în spaţii închise viciate sau contaminate, favorizează inhalarea şi contactul tegumentar cu agenţi biologici. • riscul de contaminare cu virusul HIV sau cu virusurile hepatitice (VHB, VHC) este crescut prin contactul cu sângele victimelor. • markerii biologici de infecţie cu VHB au fost găsiţi pozitivi la 13-22% dintre tehnicienii ambulanţei fiind de 3-4 ori mai mari comparativ cu populaţia generală. • Anchetele epidemiologice au evidenţiat o corelaţie pozitivă între infecţia cu virusul hepatic B şi vechimea expunerii (numărul anilor de muncă în această profesie).

8. Riscuri psihomentale: • personalul paramedical şi de ambulanţă trebuie să intervină în medii non controlate şi periculoase cu nevoia de a stabili decizii importante sub presiunea timpului şi cu echipamente frecvent incomplete. Stresul psihic este crescut întrucât lipsa de eficienţă, insatisfacţia profesională, dezinteresul pentru pacineţi („uscarea emoţională”) poate antrena penalizarea profesională şi oprobiul public. • Pentru atenuarea efectelor distructive ale stresului survenit în special după catastrofe sau în accidente traumatice majore, a fost propusă supravegherea activă si interventia psihologilor (strategii care să reducă riscul de epuizare profesională a personalului din serviciile de ambulanţă-urgenţă).

9. Normele legislative: - nu dispunem de recomandări f. precise privind măsurile de depistarea şi de prevenţie a riscurilor, aplicabile personalului paramedical şi medical din ambulanţă. • În USA, toate unităţile medicale sunt ţinute sub observaţie cu raportarea oricărei intervenţii în urgenţă (şi neprotejate) pentru o maladie infecţioasă transmisibilă prin sânge sau aerogen (de exemplu, HIV, VHB, respectiv tuberculoza). • In practica se aplica: • -vaccinarea contra agenţilor infecţioşi (parotidită, rujeolă, rubeolă, tetanos, hepatită B); • -depistarea activă şi sistematică a tuberculozei. • -pentru prevenirea lombalgiilor se recomandă utilizarea de echipamente tehnice adecvate pentru ridicarea şi transportul pacienţilor, • -informarea permanentă asupra riscurilor specifice, purtarea echipamentului de protecţie individual (mănuşi, mască, halat etc.), • -raportarea incidentelor, eventuala protecţie personală prin colaborarea cu echipe de pază şi de securitate( gardă de corp, poliţie). • - atenuarea stresului personalului trebuie realizata prin strategii globale de intervenţie, (medicale, administrative, psihologice).