NICHITA STANESCU

1. VERSURI SI GANDURI NICHITA STANESCU

2. “INGERUL BLOND”

3. Sunt un omviuSunt un omviu.Nimic din ce-iomenesc nu mi-e străin.Abia am timpsămămircă exist, darmăbucurtotdeaunacăsunt.

4. Autoportret Eu nu sunt altceva decâto pată de sânge care vorbeşte.

5. Autoportret Întunecând întunericul,iatăporţile luminii.

6. Cel mai cunoscut şi controversat poem stănescian 1967 - Oul şi sfera Frunză verdede albastru Si-am zis verde de albastru mă doare un cal măiastru, şi-am zis pară de un măr; minciună de adevăr

7. Gând 6 Singurelelucrurireale, singurelelucruripe care leducem cu noipână la urmăsuntpropriilenoastresentimente, dragostelenoastre…

8. Leoaică tânără, iubirea Leoaică tânără, iubireami-a sărit în faţă.Mă pândise-n încordaremai demult.Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

9. Emoţie de toamnă A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,că ai să te ascunzi într-un ochi străin,şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,iau cuvintele şi le-nec în mare.Şuier luna şi o răsar şi o prefacîntr-o dragoste mare.

10. Poem Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea, de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

11. “NichitaStănescu a revoluţionatpoeziaromânăpostbelică” N-ai să viiN-ai să vii şi n-ai să morţiN-ai să şapte între sorţiN-ai să iarnă, primăvară N-ai să doamnă, domnişoară.

12. TineriiSe sărută, ah, se sărută, se sărutătineriipestrăzi, înbistrouri, peparapete,se sărutăîntruna ca şi cum eiînsişin-arfidecâtnişteterminaţiiale sărutului.Se sărută, ah, se sărutăprintremaşinile-n goană,înstaţiile de metrou, încinematografe,înautobuze, se sărută cu disperare,cu violenţă, ca şi cumla capătulsărutului, la sfârşitulsărutului, dupăsărutn-arurmadecâtbătrâneţeaproscrisăşimoartea.

13. Lectia despre Cub Se ia o bucată de piatră,se ciopleşte cu o daltă de sânge,se lustruieşte cu ochiul lui Homer,se răzuieşte cu razepână cubul iese perfect.După aceea se sărută de numărate ori cubulcu gura ta, cu gura altoraşi mai ales cu gura infantei.După aceea se ia un ciocanşi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.Toţi, dar absolut toţi zice-vor:- Ce cub perfect ar fi fost acestade n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

14. Râsu' plânsu' Ah, râsu' plânsu'ah, râsu' plânsu'mă bufneşte când spunsecundei vechi putrezind în secundade-acum.

15. Evocare Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -a piele de copil mirosea spinarea ei,a piatră proaspăt spartăa strigat dintr-o limbă moartă.Ea nu avea greutate, ca respirarea.Râzânda şi plângânda cu lacrimi mariera sărată ca sareaslăvită la ospete de barbari.Ea era frumoasă ca umbra unui gând.Între ape, numai ea era pământ.

16. Poetul şi soldatul Poetul ca şi soldatulnu are viaţă personală.Viaţa lui personală este prafşi pulbere.

17. Îmbrăţişarea Aş fi vrut să te păstrez în braţe aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,cu morţile-i nerepetate.Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. By ABC

18. Vârsta de aur a dragostei Mâinile mele sunt îndrăgostite,vai, gura mea iubeşte,şi iată, m-am trezitcă lucrurile sunt atât de aproape de mine,încât abia pot merge printre elefără să mă rănesc.E un sentiment dulce acesta,de trezire, de visare

19. Poezia Poezia este ochiul care plânge.Ea este umărul care plânge,ochiul umărului care plânge.Ea este mâna care plânge,ochiul mâinii care plânge.(…) O voi, prieteni,poezia nu este lacrimăea este însuşi plânsul,plânsul unui ochi neinventat,lacrima ochiuluicelui care trebuie să fie frumos,lacrima celui care trebuie să fie fericit.

20. Lună în câmpCu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,sub cortul adormiţilor gutuişi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar părea căprui.

21. Necuvintele El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.El a întins spre mine o ramură ca un braţ.Eu am întins spre el braţul ca o ramură.El şi-a înclinat spre mine trunchiulca un măr.(…) Eu am trecut prin el.El a trecut prin mine.Eu am rămas un pom singur.Elun om singur.

22. De dragosteEa stăplictisităşifoartefrumoasăpăruleinegruestesupăratmânaeiluminoasădemult m-a uitat, -demult s-a uitatşipe sine (…).

23. Dezâmblânzirea De mult negru mă albisemDe mult soare mă-nnoptasemDe mult viu mă mult murisemDin visare mă aflasemVino tu cu tine toatăCa să-ntruchipăm o roatăVino tu fără de tineCa să fiu cu mine, mineO răsai, răsai, răsaiPe infernul meu, un raiO rămâi, rămâi, rămâiPalma bate-mi-o în cuiPe crucea de carneCând lumea adoarme.

24. Înapoierea cheiiMi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine. Tristeţea, ea, nu este gând ea lucru este.

25. Îngerul cu o carte în mână Trecea un înger,pe un scaun negru aşezat.Trecea prin aer, liniştitşi mândru. By ABC

26. Cântec în doi Noi nu vrem să fim geniali Noi vrem sa fim trimbulinzi By ABC

27. Al meu suflet, PsyhéeA venit un înger şi mi-a zis:- Eşti un porc de câine,o jigodie şi un rât.Pute iarba sub umbra ta care o apasă;mocirlă se numeşte respiraţia ta!- De ce, i-am strigat, de ce?- Fără pricină!

28. Balada motanuluiMotan m-aş fi dorit să fiucu coada-n sus, cu blana-n dungi,cu gheare şi musteţe lungi,c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.La ora când târâş-grăpişzăpada nopţii se adunăeu, cocoţat pe-acoperiş,să urlu a pustiu la lună.Şi-atuncea, şapte gospodinesă dea cu bolovani în mineşi să mă-njure surd, de Domnul,că le-am stricat, urlând, tot somnul.

29. Poveste sentimentală Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stăteam la o margine-a orei,tu - la cealaltă,ca două toarte de amforă. Numai cuvintele zburau intre noi,înainte şi înapoi.

30. Foarte câine Foarte câine-am vrut să fiucu lătratul în pustiuşi cu dintele cel viumort la tine-am vrut să viu

31. Lectia despre cerc Se desenează pe nisip un cercdupă care se taie in două,cu acelasi băt de alun se taie in două.După aceea se cade in genunchi,după aceea se cade in branci.După aceea se izbeste cu fruntea nisipulsi i se cere iertare cercului.Atât.

32. In dulcele stil clasic Dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnişoară. Dintr-o frunză verde, pală pasul tău de domnişoară. Dintr- înserare-n seară pasul tău de domnişoară. Dintr-o pasăre amară pasul tău de domnişoară .

33. Tocirea Soldatul mărşăluia, mărşăluia,mărşăluiapână cândpână la genunchipicioruli se tocea, i se toceai se toceapână cândtrunchiulpână la coastei se tocea, i se toceai se toceapână cândpână la sprâncene orbeaorbea, orbeapână cândpărul lui iarbă neagră eraiarbă neagră era, iarbă neagră era.Un cal alb veneaşi o păşteaşi o păştea, şi o păştea.I-ha-ha, i-hai-ha.

34. Ce bine că eşti E o întâmplare a fiinţei meleşi atunci fericirea dinlăuntrul meue mai puternică decât mine, decât oasele mele,pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu.Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvintelungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despartfluviul rece în delta fierbinte,ziua de noapte, bazaltul de bazalt.Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mitâmpla de stele, până cândlumea mea prelungă şi în nesfârşirese face coloană sau altcevamult mai înalt şi mult mai curând.

35. Schimbarea la faţăAm schimbat naşterea pe moarteÎn rest am rămas de tot sărac.M-a izbit cu aripa un îngerşi am devenit rege,pe un tron în prăbuşire.

36. Gând 13 De poeţi numai de bine, ca să zicem aşa.