1 / 27

UNIVERSITATEA ,,AL. I. CUZA"

UNIVERSITATEA ,,AL. I. CUZA". FACULTATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATOLICĂ. PEDAGOGIE. PROF. GHIAŢĂU ROXANA. STUDENTĂ: GHERGHEL CECILIA. IAŞI- 2009. TEMA DE PREZENTARE. STRATEGIA DIDACTICĂ. METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

adonica
Download Presentation

UNIVERSITATEA ,,AL. I. CUZA"

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. UNIVERSITATEA ,,AL. I. CUZA" FACULTATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATOLICĂ PEDAGOGIE PROF. GHIAŢĂU ROXANA STUDENTĂ: GHERGHEL CECILIA IAŞI- 2009

  2. TEMA DE PREZENTARE STRATEGIA DIDACTICĂ METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

  3. METODA- DRUM SAU CALE DE URMAT ÎN ACTIVITATEA COMUNA A EDUCATORULUI ŞI EDUCAŢIILOR, PENTRU ÎNDEPLINIREA SCOPURILOR ÎNVÂŢAMÂNTULUI, ADICĂ PENTRU INFORMAREA ŞI FORMAREA EDUCAŢIILOR. • METODA DE ÎNVĂŢĂMÂNT- REPREZINTĂ O ENTITATE MAI CUPRINZĂTOARE, ÎN TIMP CE PROCEDEUL ESTE FIE DOAR O PARTE ALCĂTUITOARE A METODEI, FIE UN ELEMENT DE SPRIJIN, FIE UN MODEL CONCRET DE VALORIFICARE A METODEI.

  4. SISTEMUL METODELOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT I.METODE DE PREDARE-ASIMILARE - tradiţionale: expunerea didactică, conversaţia didactică, demonstraţia, observaţia,lucrul cu manualul, exerciţiul. - de dată mai recentă:algoritmizarea, modelarea, problematizarea, instruirea programată etc.

  5. II. METODE DE EVALUARE -de verificare: - tradiţionale:verificare orală curentă, verificare scrisă curentă. - de dată mai recentă:verificare la şfârşit de capitol. - de apreciere: - apreciere verbală şi apreciere din notă.

  6. EXPUNEREA DIDACTICĂ Metoda expunerii constă din prezentarea verbală monologată a unui volum de informaţie, de către educator către educaţi. În funcţie de vârsta elevilor şi de experienţa lor de viaţă, poate îmbrăca mai multe variante:povestirea, explicaţia, prelegerea şcolară.

  7. Povestirea • Constă din prezentarea informaţiei sub formă descriptivă sau narativă, respectând ordonarea în timp sau în spaţiu a obiectelor, fenomenelor, evenimentelor. • explicaţiile ocupă un loc secundar în raport cu prezentarea faptelor.

  8. Explicaţia • Este forma de expunere în care ,, predomină argumentarea raţională”, făcându-şi loc deja problemele de lămurit, teoremele, regulile, legile ştiinţifice. • explicaţia are şi ea la bază anumite raţiuni: elevul a acumulat o experienţă faptică suficientă, simţind nevoia să-i fie lămurită în amănunt; tendinţa dominantă a vârstei începe să fie aceea de cunoaştere a tabloului cauzal dinamic al lumii.

  9. Prelegerea şcolară • Reprezintă forma de expunere în cadrul căreia informaţia este prezentată ca o succesiune de idei, teorii, interpretări de fapte separate, în scopul unificării lor într-un tot. • Importanţa utilizării metodei expunerii în general reiese din faptul că, pe de o parte, scurtează timpul însuşirii de către elevi a culturii multimilenare a omenirii, ceea ce prin metode bazate pe descoperire ar fi mult mai dificil; pe de altă parte, ea constituie o ocazie permanentă pentru educatori de a oferi educatului un model de ordonare, închegare, argumentare, sistematizare a informaţiei di diverse domenii.

  10. Conversaţia didactică • Este motoda de învăţământ constând din valorificarea didactică a întrebărilor şi răspunsurilor. • Este o metodă tot verbală, ca şi expunerea, dar mai activă decât aceasta.

  11. Coversaţia euristică • Euristică este concepută pentru a conduce la ,,descoperirea” a ceva nou pentru elev (gr. evriskein- a găsi, a descoperi). • Se mai poate numi şi conversaţie socratică. • Se prezintă sub forma unor serii legate de întrebări şi răspunsuri la finle cărora să rezulte ca o concluzie adevăru sau noutatea pentru elevul antrenat în procesul învăţării. • Conversaţia euristică are şi o formulă specifică de desfăşurare. Întrebările şi răspunsurile se încheagă în serii compacte, fiecare nouă întrebare avându-şi punctul de plecare în răspunsul anterior.

  12. Conversaţia examinatoare (catehetică) • Are ca funcţie principală constatarea nivelului la care se află cunoştinţele elevului la un moment dat. • Se deosebeşte de cea euristică, în sensul că nu mai este obligatorie constituirea în sisteme sau lanţuri sau serii ale întrebărilor şi răspunsurilor. • Rolul ei de bază este acela de examinare a elevului. • Condiţia necesară şi suficientă a conversaţiei didactice se concretizează în câteva cerinţeprivindcalităţile întrebărilor şi ale răspunsurilor.

  13. Calităţi ale întrebărilor • Să fie formulate corect, atât sub aspect gramatical, cât şi logic; • Să fie precise; • Întrebarea să aibă concizie convenabilă şi să se refere la un conţinut limitat; • Întrebările să fie de o varietate suficientă; • Întrebarea să fie asociată cu timpul de gândire; • Pe timpul formulării răspunsului, se intervine în caz de greşeli mari ale elevului; • Mai întâi să se formuleze întrebarea şi să adreseze întregii clase; • Nu sunt indicate întrebările voit eronate.

  14. Calităţile răspunsului • Să aibă întotdeauna corectitudinea gramaticală şi logică necesară; • Răspunsul să acopere sfera întrebării; • Să vizeze conţinutul esenţial al întrebării; • Să aibă concizia cea mai convenabilă; • Răspunsul să fie prezentat într-o propoziţie sau frază încheiată; • Să evite formulările fragmentare, sacadate.

  15. Metoda demonstraţiei • Lat. ,,demonstro-demonstrare”-> a arăta, a înfăţişa. • Este o metodă de predare-învăţare, în cadrul căreia mesajul de transmis către elev se cuprinde într-un obiect concret, o acţiune concretă sau substituitele lor. • S-ar putea delimita 5 forme de demonstraţie relativ distincte, în funcţie de mijlocul pe care se bazează fiecare:demonstraţia cu obiecte de stare naturală; demonstraţia cu acţiuni; demonstraţia cu substitutele obiectelor, fenomenelor, acţiunilor; demonstraţia de tip combinat; demonstraţia cu mijloacele tehnice.

  16. Demonstraţia cu obiecte • Caracteristica ei este aceea că sursa principală a informaţiei elevului constă dintr-un obiect natural (roci, seminţe, plante, substanţe chimice). • Avantajul acestei forme de demonstraţie este că imprimă o notă deosebit de convingătoare, dată fiind evidenţa faptelor constatate de elevi în acest fel.

  17. Demonstraţia cu acţiuni • Când sursa cunoaşterii pentru elev este o acţiune pe care educatorul i-o arată, iar ţinta de realizat este transformarea acţiunii respective într-o deprindere, avem de a face cu demonstraţia cu acţiuni.

  18. Demonstraţia cu substitute • Substitutele sunt materialele confecţionate sau preparate, putând sta adesea mai uşor la îndemâna educatorului. • Substitutele se înfăţişează sub mai multe variante concrete: planşe, hărţi, fotografii, materiale tridimensionale: machete, corpuri geometrice.

  19. Demonstraţia combinată • Există anumite combinaţii demonstrative: • Demonstraţia prin experienţe -> reprezintă combinaţia dintre demonstraţia cu obiecte şi cea cu acţiuni; • Demonstraţia prin desen didactic -> se concretizează în efectuarea desenului de către educator în faţa elevilor, aceştia desenând în paralel cu el. Scopul: însuşirea informaţiei elevului, formarea deprinderii lui de a reda grafic.

  20. Demonstraţia cu mijloace tehnice • Există şi o formă aparte de demonstraţie, care îşi datorează separarea de toate celelalte sprijinirii ei pe mijloacele tehnice: mijloacele audio, video, audio-vizuale;

  21. Metoda observării • Constă în urmărirea sistematică de către elev a obiectelor şi fenomenelor ce constituie conţinutul învăţării, în scopul surprinderii însuşirilor semnificative ale acestora; • Observarea reprezintă una dintre metodele de învăţare prin cercetare şi descoperire.

  22. Lucrul cu manualul • Metodă didactică în cadrul căreia învăţarea are ca sursă esenţială şi ca instrument de formare a elevului cartea şcolară sau alte surse similare. • Lectura este o materie instrument de care fiecare se serveşte o viaţă întreagă;

  23. Metoda exerciţiului • Este executarea repetată şi conştientă a unei acţiuni în vederea însuşirii practice a unui model dat de acţiune sau îmbunătăţirii unei performanţe; • Exerciţiul nu se limitează doar la formarea deprinderilor, ci vizează în acelaşi timp consolidarea unor cunoştinţe.

  24. Exerciţiile pot fi grupate în funcţie de cel puţin două criterii: • După formă; • După scopul şi complexitatea lor.

  25. După formă: • Orale • Scrise • Practice • După complexitate şi scop: • Exerciţii de introducere într-un model dat sau exerciţii introductive; • Exerciţii de însuşire sau consolidare a modelului dat; • Exerciţii de legare a cunoştinţelor şi deprinderilor mai vechi cu cele noi; • Exerciţii de creaţie sau euristice.

  26. Problematizarea • Este denumită şi predarea prin rezolvare de probleme/ predarea prin rezolvare productivă de probleme. • O metodă didactică ce constă din punerea în faţa elevului a unor dificultăţi create în mod deliberat, în depăşirea cărora, prin efortul propriu, elevul învaţă ceva nou.

  27. Aplicarea problematizării nu este posibilă însă în orice împrejurări. Iată câteva condiţii strict obligatorii: • Existenţa unui fond aperceptiv suficient al elevului; • Dozarea dificultăţilor; • Alegerea celui mai potrivit moment pentru problematizare; • Existenţa interesului de a rezolva problema; • Un efectiv nu prea mare în clasă; • Evitarea supraîncărcării.

More Related