Mircea cel batrin info

MlFZCEA CEL BATFAN www.dacoromanica.ro

b o .0 41-0111,, ttifrt:;;e1", '010.0 Le, "----'igrje. s ¡t 9 ' ' , 'Íi 't, - ' i ! ' r ' ' t ,rti . ,r,Ir.,?r". r 0 t --,7,.. ' f7T1.' ,, i , ., ," '..etil ' 1 k;t-,- r! '," qr. I ' . ---:, 0 . ,,,.../ 1 ,,,, J er . L. ,. 104 Y . !! , _ ,'' ,' ,..if i''` tO ...,' 3 ' , , , ,oi-s.-.;,,.. , Al , .1 ...,.._ -k-,.(' - ,' , ',. i 1 .c ----A ' ' ' '' ' ,. --(" k . f, 17 g X. 7.1 0 1 , *". , e - fr . 2", ; - 1."1 47. - r; , rE, I , -Ito,- . k ' :4. , .vf.',. 4 - ' ,,- ,.4 - .; ,4,r,,gifi- f, L.,- ._ ' -.0 VV, t, ' - I ' 1- `.0' ,...' ` 'Ll r. t l' ,- , , - '. . 4 ... ..1 n J,-, . i ' . rrl Cgl [I 4' = -4 , ", . -V , 1 ''' . : -, dr --) VV °I 'A iFk, - t,"' .,,Lt ..,-. r.,9, ., ' 4% A ,". ti.t.,:o.. .r.,:i......,. . ,... . ,. . o .... . ..- .. . . 'rife,41-19;a*- 4.w". T14.74.? t2 7 s ,y14' '-",,erti - ' = Mircea cel BiltrEin Cu fiul silt% Mihail Manastirea Cozia. www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE Mircea cel Batran apartine traditici vii a neamului nostru: evocat de poeti, de Grigore Alexandrescu, Bolintineanu si Mihail Eminescu, acesta din urma in cea mai minunata paginä epica pe care o are literatura noastra;. el este un domnitor medieval creator de datina, de exemplu si de imbarbatare. Si totusi il cunoastem prea putin; cronici interne din vremea lui nu s'au pastrat, asa ca trebue si ne multumim cu naratiunile incomplete, uneori nedrepte, ale streinilor. Documentele, hrisoave si scrisori, unele räu datatc, altele netraduse si gresit publicate, erau risipte in reviste si pu- blicatii streine. Am pornit la aceasta cercetarc delz. publicarea actelor interne ale lui Mircea, In caro, pe lAngä o editie critica a textelor, am izbutit, nadajduiesc, sa fixez o datare a actelor si o oranduire a lor, care pentru prima call inlatura confuziile, mai ales in ceiace priveste evolutia titlului domnesc, deci a intinderii teritoriului in diferitele faze ale domniei lui 1). Dar pe langa acestea, atatea alte izvoare, dei publicate, au ramas necunoscute cercetatorilor nostri: voi aminti aci numai bio- grafia lui Stefan Lazarevici de Constantin Costenetki, nefolosita pAna pang acum in textul original, apoi al doilea privilegiu al lui Mircea care negustorii din Liov din 1409, porunca regelui Sigis- mund din 1400 care doamna lui Mircea., iar dintre cronicele turcesti, pe a lui Urudj si a Iui Asik pasa-zade. Ca document inedit se foloseste pentru prima oara in acest studiu tratatul lui Vladis- lav Iagello cu Mircea cel Batran din 1410. Chiar unele pasagii privitoare la Mircea s'i la epoca lui din cronici bine cunoscute, au fost pana acum trecute cu vederea, de pilda stirea din cronicarul bizantin Chalkokondyl despre trecerea Tatarilor prin Tara Roma- ' 1) P. P. Panaitcscu, Documentele Tetrii 1'omanc2ti, Ducuresti, 1938. www.dacoromanica.ro

8 neasca. sub Mircea sau stirea lui Dlugosz despre participarea cavalerilor romkni la turnirele dela Buda in 1412. Aceasta este situatia in privinta izvoarelor. Istoriografia mai noui, sarba, bulgari i polona, poate da deasemenea unele sugestii si explicatii noi. Nici critica istoricà privitoare la fapte nu a ajuns ifick la concluzii precise si de aceia, dad% cercetkm pasagiile privitoare la Mircea ale istoricilor nostri cari s'au ocupat in chip critic cu domnia lui: Xenopol, Onciul, Iorga, I. Minea, aflam o deosebire aproape totalä intre ei, nu numai in privinta amknuntelor mai mici, dar si asupra faptelor esentiale. Nu stim, pe baza acestor scrieri, dad. au fost doua bätälii mari ale lui Mircea cu Baiazid pe pamkn- tul Tarii Rominesti, sau una singura i anume in ce loe sau locuri, inainte sau dupk cruciata dela Nicopole. Nu stim sigur, &And si in ce imprejurari a dobandit Mircea Dobrogea i Silistra i cind le-a pierdut si de asemenea cand a dobandit Tara Fagarasului. Nu stim, fapt istoric esential, &Lid a inceput sa fie inchinati Tara Roma.- neasca Imperiului Otoman. Pentru a implini aceste lipsuri, cu scop de precizare si de explicare, am scris aceastä carte. Asi fi dorit s'o scriu ca o sintezi, In felul in care am scris mai demult istoria lui Mihai Viteazul, dar situatia materialului istoric si a criticii pentru Mircea era de asa natura, Mat a trebuit intii sä reconstituiesc faptele istorice cu analiza atenta a izvoarelor si o pretuire a lor. De aceia aceasta carte este in primul rind o carte de critica si de reconstituire i numai in al doilea rand o lamurire a sensului faptelor, a curentelor mari po- tice, a caracterelor si a datinelor. Totusi, in aceastk privinta am introdus &ma inovatii. inainte de povestirea desfasurarii actiunii politice a lui Mircea, am introdus o analiza a vietii interne a Tarii Rom'änesti in vremea lui. Cred cà viata politick', legaturile- permanente cu vecinii, puterea de ofensivä sau de rezistenta a unui popor sau a unui stat nu se poate intelege decal prin cunoasterea elementelor structurale interne ale societatii. Aceste elemente fac parte integrantä din istorie; nu trebuiesc lisate la urma, ca anexe desficute de viata politica. Analiza vietii sociale si economice a domniei lui Mircea, care corespunde cu primul veac al vietii de stat in Tara Româneasca, constituie in aceasta lucrare o cercetare nou'ä, care schimbi multe din conclu- ziile stabilite phni acum in istoriografia noastrk. In al doilea rind, am inteles sk studiez pe Mircea in cadrul www.dacoromanica.ro

9 -vremii sale, &lick al vecinilor, dand o desvoltare mai mare istoriel Europei sud-estice, in mijlocul cireia se misci figura lui Mircea. Acest cadru politic s'i chiar cel geografic, erau putin cercetate la noi; unii istorici nici nu-si dau seama bine de harta politica a vremii si de detalii esentiale, ca de pildä de faptul cä in vremea lui .Mircea, Tara Romkneascä nu era vecini dincolo de Dunkre cu Ser- bia (Craina era o provincie bulgäreasck), de unde s'a näscut o -serie de confuzii. Adaog ca si in aceastä carte, ca si in altele, am cutezat sä Inlitur in numele adevkrului, care a fost caläuz'a mea, unele le- gende glorioase. Am afirmat de pildk, intemeiat pe dovezi, ck Ro- mânii n'au luat nici de cum parte la lupta dela Cossovo (1389), in care s'a prkbusit rezistenta Serbiei, iar asa zisa luptä, dela lalo- mita" intre Baiazid si Mircea la 1397 n'a existat, nici la aceastä datk, nici in altá epock, fiind rezultatul unei confuzii a istoricilor Cu lupta dela Rovine. In schimb, cred cä, am dovedit pentru prima °ark ck Mircea n'a plait tribut Turcilor in tot timpul domniei lui Baiazid si pank la 1417, ducand astfel un räzboi de 30 de ani pentru crestinitate, ck a intervenit cu oastea lui in Bulgaria, child aceastk tarä a fost atacatá de Turci si mai ales am definit, pe temei de fapte, douä caracteristice putin cunoscute ale marelui domn: a fost un adund- tor al polmcintului romdnesc si apoi in cele diniuntru un mare gos- podar al trebilor economice. Aceste titluri de glorie sunt mai frumoase ca cele false amintite mai sus, intai pentru cá sunt adevk- rate si apoi pentru valoarea lor umanä s'i nationalä,. Nädäjduiesc ck aceastä cercetare va fi folositoare ca metodä, si ca rezultate stiintifice. Si pe 15,ngá aceasta, clack un mare chip .cle ctitor al trecutului nostru indepirtat va räsiri mai clar pentru cultura noastra de azi, imi voi fi implinit datoria ca istoric. Bucuregi, Noembrie 1943. www.dacoromanica.ro

PARTEA I. POLITICA INTERNA SI ORGANIZATIA TARII www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL I. EUROPA RASARIT,EANA. LA SEARSITUL VEACULUI AL XIV-LEA. Veacul al XIV-lea in Rasaritul Europe'. In Europa räsiriteank, veacul al XIV-lea fusese o epocà de consolidare, de intärire a popoarelor vechi pe pämantul pe care crescuseri cu ràdàcini adânci.. Aceastà parte a continentului vizuse in sfirsit incetarea migra- tiunilor popoarelor nomade venite din Asia. Cu toate luptele pentru tron, riscoalele nobililor anarhici, cuceriri de provincii dincoace dincolo de Dunire, de care suverani ambitiosi, totusi, adeviratul tablou al acestui veac, sub neastAmparul dela suprafati, este o consolidare atit in cele economice, al si in cele politice. Este ciar cä avem in acest veac un proces de mare crestere a populatiei in Räsäritul Europei, care pftni acum era slab populat. Populatia se indeseste si se stabilizeazi; epoca marilor coloniiiri germane la orase in sud-est (Polonia, Ungaria, tàrile romine si Serbia) se ter- minà acum, intinse regiuni päduroase sunt destelinate, miniere din Ungaria, Polonia, Peninsula Balcanici si Muntenia' sunt din nou exploatate dupä veacuri multe de pirisire, legituri economice noi se incheie pe drumurile de uscat ale continentului. In acest secol i in cel precedent apar prime/e monete polone, sirbesti romanesti. Pe de altà parte, statele se consolideazi politiceste; nu este o simp15, coincidenti faptul cä In acest veac avem in Rks5.ritul Europe" in acelasi timp (Iota mari opere legislative la popoarele slave, a lui Cazimir cel Mare in Polonia si a contemporanului Stefan Dusan in Serbia. Si tot in acest timp are loe cristalizarea unei vieti de stat românesti in nordul Dunàrii prin intemeierea celor doui principate române. Toate aceste fenomene politice nu sunt simple coincidente, www.dacoromanica.ro

14 ci rezultatul cresterii populatiei, a infloririi economice si a crearii unei constiinte de stat. Dar in acelasi timp cu consolidarea, se naste si o crizg. primejdioask, care amenintä, sk surpe toate nadejdiile istorice de ridicare. E vorba mai intki, de o serie de crize dinastice, aproape concomitente. Statele din Risärit (ca si cele din restul Europei) se intemeiaserk pe autoritatea unor dinastii nationale, ridicate din sefi locali, ce uniserk prin vitejia, stäruinta i cumintenia lor triburile risipite ale neamului sau ale unor neamuri streine supuse. Veacul se- deschide insi prin stingeréa dinastiei nationale a Unga- riei, dinastia Arpadienilor, cu moartea lui Andrei III la 1301. Di- nastia Angeviná care-i urmeazk, se stinge si ea la 1382: A venit apoi rkndul Poloniei, la 1370, care pierde prin moartea lui Cazimir cel Mare pe ultimul rege din dinastia nationalk a Piastilor. Cam In acelasi timp se stinge i dinastia Nemania, care fundase statul national. s.ä.rbesc. Dupi moartea lui torul imperiului särbesc, fiul sau Uros a dornnit mai mult nominal si a murit la 1371, un an dupk Cazimir al Poloniei. Cu el se stinge neamul de sfinti, eroi si legislatori al Nemanizilor. In lqulgaria, inert din cea de-a doua jumktate a veacului precedent se stinsese f ami- 'Ha zisä. a Assenizilor, de neam romanesc, intemeietoarea celui de-al doilea imperiu. In urma stingerii familiilor domnitoare in statele catolice, In Polonia si Ungaria, au fost alese dinastii streine, din cauza aliantelor de familie: Angevinii, franco-italieni intki si apoi Luxembur- gii germani in Ungaria si Iagellonii litvani in Polonia. La Slavii balcanici, dimpotrivä., se ridicari sefi locali in fruntea tä.rii, cari nu aveau insk autoritatea totalá a vechilor dinastii. Astfel au fost i$ismanii dela Vidin in Bulgaria sau neamul cneazului Laz5.r in Serbia. Schimbarea dinastiilor a insemnat o crizà de autoritate, des- facerea unor sefi locali de sub autoritatea centralk, lupte pentru tron si rkzboaie civile in toate aceste tkri. Dar mai grea loviturà datä, tuturor state/or Europei raskri- tene, afark de Polonia mai feria, a venit in aceastä perioadk de formatiune, din afar* prin cucerirea otomank. Cuceriren otomank intrerupt evolutia normalä politick i economicä, a acestei pärti a continentului, a tälat drumurile de negot, a distrus in Sudul Dunkrii nobilimea, adici pe seniorii sapini ai marilor exploatiri agricole, a fäcut pentru unii, sk inceteze viata de stat, pentru altii efan Dusan (1355), funda- in- www.dacoromanica.ro

15 cordeze toate puterile inteo supremä, sfortare de apfirare, care nu mai ingkluia o desvoltare norman a civilizatiei materiale si inte- lectuale. Se poate spune ed o promititoare inflorire a neamurilor din Räsäritul Europei a fost opritä, tocmai in clipa &And era si, dea roadele ei cele mai bune. In aceastä crizä dramaticä a veacului al XIV-lea i in cadrul ei trebue sä intelegem i istoria romineasca din acea vreme. Ungar/a. Sigismund de Luxemburg. Ungaria in vremea lui Mircea cel Bätrân ajunge la apogeul intinderii ei teritoriale; ea se intindea aproape &it era Ungaria veche dela 1918, in cadrele fostei monarhii Austro-Ungare. In daub,' directii ea depäsise aceste granite prin stipanirea unor provincii mult disputate si a cAror incorpo- rare la coroana maghiarä nu trebuia sä fie de lungi duratä. E vorba de Dalmatia cuceriti, de Ludovic cel Mare dela Venetieni (de f apt numai o parte a coastei adriatice intre Spalato i Raguza) Galitia deslipitä de/a Polonia si alipitä ca provincie autonomä la coroana Ungariei. Bineinteles cä prin Galitia nu se intelegea atunci toatä Galitia din fostul imperiu austriac, ci numai partn, orientali, locuiti, de Ruteni Odd la ri,u1 San, pe and cea occi- dentali din jurul Cracoviei acea parte integrantä din Polonia, sub numele de Polonia Mid.. Dar in cUrsul domniei lui Sigismund atai Galitia reluatä de Poloni &At si Dalmatia fur& pierdute. Nobilii croati rebeli cedarä Dalmatia Venetiei la 1409, ass, cä incercarea Ungariei de a-si croi o esire la Marea Adriatici, se pribusi, dupä, o lungi luptà cu Italienii 1) Incerci.ri de intindcre ale Ungariei spre Sud prin ocuparea Ba- natului Severinului i chiar pentru un moment al Vidinului (asa numitul banat al Bulgarici), fuseserä fard urmiri. In schimb, in Serbia de nord-veSt, intre Saya si Drina se intindea banatul sarbesc de Maeva (ungureste, Macó), care cuprindea si cetatea Bel- gradului la vfirsarea Savei in Dunäre, sub stäpi,nire ungurca,scii, pentru care luptase regale Carol Robert impotriva Sarbilor 2). 0 harta a Ungariei la sfarsitul domniei lui Ludovic cel Marc, la B. Homan si G. Sze1:10, Magyar t6rtenet, (Istoria Ungarieil, Budap-st, 1/.5, III, p. 128. St. Stanojcvie, Hc-ropai-1 cpi^vors bozo), ed. III, Belgrad, 1926, p, 153, cf. harta S-rbici in vrcmea lui Lazar ta. p. 1C0 §i harta imperiului lui *tc.fan Dur,lan la Haumorit, La formation de la Yougo-Slavie, Paris, 1930, p. 63. H poza. (Izzoria poporului www.dacoromanica.ro

16 Dar Ungaria medievali era in realitate un stat federativ; la. inceput valul barbarilor de stepa fusese silit din lipsà de principii politice .0 forte organiztoare de stat sä pastreze sub conducerea lui pur militara organizatiile locale ale diferitelor popoare supuse, In toati diversitatea lor. Astfel a ramas Croatia slavona cu bana ei, Transilvania roma,neascä cu voevodul ei. Mai tarziu, nobilimea maghiari sau maghiarizat5,, intinzandu-se prin achizitii de moqii In toate provinciile, a pästrat sub alta forma acest particularism provincial. Comitatele aveau nobilimea lor particulari, cu oastea lor, cu clietele lor provinciale, cu scaune de judecata. Istoricul ungur Eduard Sayous spune: La 1301 monarhia ungara infati.qa un aspect comparabil cu un ora 9 inconjurat cu mahalale distincte. Dei Transilvania nu figureazi in enumeratiile tarilor din titlul regilor, fiind cuprinsa in marele nucleu principal aI Ungariei propriu zise, nu inseamn5, ca obiceiurile, drepturile 0 legislatia ei erau In vre-un fel identice cu ale Ungariei. Dieta Transilvaniei Ina din 1291 era o adunare speciali divizata, ca 0 tara, in trei natiuni, Ungurii, Secuii 0 Sa0i, lar natiunea Valahilor, de$ era cea mai numeroasei, n'avea existenti legali, pentru ca täranii care forman aproape totalitatea ei, nu intrau la socoteara, iar cnejii &licà principii se confundasera pe incetul cu nobilimea maghiara" 3). No- bilimea ungara incepuse, dupä chipul celei apusene, sali clideasa castele de piatra in toati tara, avea oastea ei proprie .0 dietele trebuiau sä ja mäsuri ca nobilii mai mari sä nu bati chiar monetä proprie: In tot regatul trebue sa fie o singura moneta", spune dieta din 1298 4). Angevinii, Carol Robert (1308--1342) 0 mai ales fiul siu Ludovic cel Mare (1342-1382), incepusera dupa mo- delul francez sa intareasci autoritatea centrala, trecand asupra sfatului regal atributiile autonomiilor locale. In acest sf at intrau, pe lingä nobilii cu dregatorii (veri barones regni) 0. nobili pro- vinciali Sri demnitati chemati de rege (barones solo nomine) 9. Dar armata era o organizatie localä, nu centralista, bazatä pe sistemul feudal al banderiilor, &lid, al cetelor comandate de marii I, Paris, 1876, p. E. Sayous, Histoire générale des Hongrois, 291-292. Pentru situatia etnicli ai juridic& a Transilvaniei la 1300, cf. 9i re- marcabilul studiu al lui H. Schtinebaum, Der politische und kirchliche Auf- bau Siebenbiirgens bis zum Ende des Arpadenreiches, In Leipziger Viertel- jahrschrift fiir Sildosteuropa, II, 1938. E. Sayous, op. cit., p. 293-294. I. Dabrowski, Ostatnie lata Ludowika Wielkiego (Ultimii ani ai lut Ludovic cel Mare), Cracovia, 1918 (ed. Academiei polone), p. 55-56. www.dacoromanica.ro

N Lublin Radar, O I O' , Breslau, ',..., I '','-^1-. Cracovia r ...Li., " RUSIA ROSIE 01376:.1387 la Ugaria) ....-\, Haliciu . '.., Islun s .5",-, Klev° 4 , Praga A I ov ,..___ o A .. ". 0 ----------r----Th - --\__ ......... LevoCa i 1:::.00 . 3...oCamenqa &tin Hao l ,..,.,:sijp,tin a -- %.0 ------,_\, ..il utret etr,, uav . Delireczen3, o .--0- Oradea , ia,s, ' ce O .. ?`- Fighina.l.at'ri Id,oD VA do 'R°'»an TRANS;t111,1\A2 o: 1.1 - BisAta Chi] ---- v..\10DAT ',si', Cetc \I° szeged t,,,,,s Timisoara 'o Zagrrb .... pr &si, o Venetia in.,, , 1,1,5,/sPho atulu .1 :.... Tecuci,1 : 0 ' a APILAS,...- onCozia FE,,, AC1er Sa ,.r)S rgsor , Mehadia .Tgp gff,n , P dept,peNtilov Rovm.N ..,eveit,in TARA ROMIN-115' Ca'at'at Ceterlor e N O a Har 5v elqrao ? Tárg wste---- ..,.., . - S , N'IP' Y'F"...`«ret"'ndr:3 --'SER ,,,..giu\S.Iiclasit,rrana Turm, g? Preslar' ''<.. .-iKrUSey .?"' j (LAZAR % 14 Proe-nrk o e ,1/4 N, /0ssovo Kotor,-, < ' ' .? "4, " ' Y./ ' '''.. ..1: 4; j\ics: ' ' ' \- : g' t. 6 .'.° O .:.",,,i It;fruje ,. Durazz Caliacra Varo= .-..> i Aiii.";:-p Nicopoli I S M. N ) ..1 --.,`,-,c_op. ( ,r Tàrnova .7o.ri. .,..t. ,.r, o" ..- .....--.,----- Ragussa /1 P I o v d 1 v o \Th u) I( .: - - - - - - Adritioopol (3.8' - Ss Samotracheo Prillfrp''',,.217.ili 1;.eVeapole O MARCO t',06'''-i-,4....,,11-...eiZ%' ' _,..,, le ......C-16,7,-12tivpir7,7v_Itn.o.b 1s. ,,,, - ---- I M E t e e ,,,,,. .0 Salo ,., I, ..._ _., __ i'0,...,c ..... ...... ..." ,w.- 100ZOO 300K m f /arriad -7A cr O Corfu ,I,Lari^sa Angevi Sud Estul Europei la inceputul domniei luí Mir( a cel l35.traftn. (harta P. P. Panaitescu) 2 www.dacoromanica.ro

19 proprietari de mosii, in locul vechiului sistem al cetitilor regale, In jurul arora se grupau proprietarii militari, jobbagionas". Aceasti schimbare de sistem militar, care &idea de fapt tara in mana nobilimii, a avut loc pe incetul, tocmai in timpul domniei celor doi regi angevini 6). Noul sistem era o intarire a fortei armate unguresti prin puterea cavaleriei nobile, dar prezenta si o primejdie de anarhie interni, prin deciderea autorititii centrale 7). In interior, timp de. mai multe secole, regii unguri au dus o politicà de colonizkri de popoare streine, aduse cu privilegii regale, in dauna popufatiei bkstinase 8). Astf el, fusese sorijinità emi- gratia Germanilor, apoi a Cumanilor crestinati si mai ales a Evrei- lor, cari se bucurau de mari privilegii, formind o universitas Ju- deorum", autonomi si sub conducerea directi a regelui Ungariei, care era socotit seniorul i judec5,torul Evreilor 6). Legkturile comerciale ce se stabiliser5, direct cu Italia prin Dalmatia aduceau In orasele unguresti, in special la Buda, numerosi negustori italieni din Venetia cu präväliile lor io Toatä aceastä politicä urnarea o indesire a populatiei i in special formarea unei clase orksenesti. Inteun cuvânt, se poate spune c5, Ungaria sub cei doi Angevini a junsese la culmea puterii sale, atá't politice, ea si economice, prin marea ei intindere teritorial5 populatie deask organizarea unei armate in gen occidental, mari si bogate legituri comerciale, dar cuprindea in acelasi timp germenii deciderii si anarhiei, mai ales din pricina puterii centrifuge a nobililor din provinciile autonome, ark sä mai vorbim de eterogenitatea natiunilor cu traditii i obiceiuri diferite in acest stat mozaic. Pe atunci Ungaria cuprindea de Maghiarii stäpanitori, pe Romani, pe Croati' si pe Sarbii din Maeva, pe Rutenii din Galitia si de dincoace de Carpati, pe Ita- lienii din Dalmatia, pe Germanii i Evreii din. orase i pe Cumanii colonizati la Tisa. Slähiciunea acestui edificiu s'a vizut cu prilejul stingerii liniei unguresti a Angevinilor. Atit Carol Robert c5.t si Ludovic cel Mare erau bolnävicioi, copiii lor s'au stins foarte tineri, nici unul n'a atins vârsta de 25 de ani, cei mai multi au murit in copil5rie. Dup5, datele ce le avem din stirile vremii, se pare ci ibidem, p. 66-67. Cf. i Homan-Szekfil, op. cit., III, p. 137 ibidem, III, p. 128-129. E. Sayouz, op. cit., I, p. 360-361. ibidem, I, p. 371, I. Macurek, Déjiny Madaru a Uherského sidts (Istorta Maghtarilor i a statului unguresc), Praga, 1934, p. 85 140. 96. www.dacoromanica.ro

20 aceasti familie domnitoare s'a stins de pe urma unei boll eredi- tare de naturi sifilitic5 adus5. dela Neapole 11). Ludovic ce! Mare intrunise sub sceptrul sin domnia Ungariei si a Poloniei, dar la moartea lui, in 1382, cele data tiri se despOr- tiri din nou, càci guvernarea sa in Polonia, prin interpusi i favo- riti, nemultumise nobilimea acestei täri. Ultimul angevin din Un- gana läsase douh fete, Maria, niscuti la 1371 (moarti la 1395 la 24 de ani), i Hedviga, niscuti la 1374 (moarti la 1399, la 25 de ani) 12). Pentru Maria se ficuserä numeroase planuri de cisitorie si in cele din urmi fusese figOduiti de sotie; printeun tratat, lui. Sigismund de Luxemburg, fiul impiratului Carol IV 13). Sigismund de Luxemburg era al doilea fiu al impiratului i fusese numit de tatil sàu principe al Brandenburgului, pe care Il cedeazi ing mai târziu familiei Hohenzollern. Istoricul ungur Sayous face urnatorul portret al acestui suveran, asa de legat prin activitatea sa de istoria Rominilor: Fi- gura sa era frumoasi, impozanti, ficuti pentru pompa imperiari, statura inalti, sinitatea robusti, cum a dovedit-o viata sa lungi furtunoasi (Sigismund moare la 9 Decemvrie 1437, in vOrsti de 70 de ani). Avea, ca i tatil säu Carol IV, gustul cititului i al culturii, avea un spirit cultivat i mult gust artistic. Curiozitatea 11 fOcea sä cilktoreasci adesea, pe ling.& imboldul dat de interesele sau ambitiile sale. Intelegea destul de bine deosebirea dintre popoare i moravuri, dei i s'a reprosat lipsa de tact in timpul egg.- toriei sale la Paris... Toate calititile lui erau insä paralizate prin variatiunile vointii i lips& completi de buni credint5., ca in cazul lui Hus si al altora. Nu e probabil ci era un om rau la suflet, dar fiind inconjurat de dusmani toati viata, devenise fricos din cauza caracterului ski sovielnic si a fost adesea crud... Fusese crescut din tinerete ca un viitor rege maghiar i spre a, face plicere viito- rilor sii supusi, nu numai ci invitase limba ungureasci, dar isi räsase si o barbä abundenti, dupi moda lor de atunci" 14). I. Dabrowski, op. cit., p. 26, Pentru organizarea veche a Tingariei, cf. Homan-Szekfil, op. cit., III, p. 113-164. I. Dabrowski, op. cit., p. 17-19. ibidem, p. 359, La 1373, cand se Incheie tratatul, Maria avea doi ani, lar Siglsmund sase. Actul a fost publicat In Monumenta Hungariae histo- rica, Acta Extera, HI; Iqt. 49, cf: sr Huber, Geschichte Oesterreichs, II, Gotha, 1885, p. 324. E. Sayous, op. cit., p. 368 si 373. www.dacoromanica.ro

21 Se stie cà toatg politica lui a avut un caracter religios-cato- lic, întâi prin lupta impotriva Turcilor ca rege al Ungariei, apoi incercarea lui ca impgrat de a face o uniune europeang cresting. De ad cglgtoriile sale in Franta i Anglia, incercarea de a implica aceste doug täri inclestate in Rizboiul de 100 de ani, sinodul dela Constanta pentru impicarea bisericii ortodoxe cu cea catolici si stingerea schismei apusene, lupta contra ereticilor din Boemia. Toati politica lui, in aparenti haotici, se lumineazi prin aceastä ideie a unitäii Europei crestine in lupta impotriva Turcilor 15). De- sigur, in aceasti luming se explici si politica lui Mircea, de alianti cu acest suveran al crestinitatii. Ludovic cel Mare ar fi dorit si lase fiicei lui mai mari, Ma- ria i sotului ei mostenirea ambelor regate, Ungaria si Polonia si de aceia Sigismund se declari dela inceput rege al acestor doug Expeditiile sale in Polonia, in anii 1382 si 1384, n'au nici un succes, jar nobilii poloni chemari la ei pe a doua flick a regelui Ludovic i asteptau ca ea sg fie nubili, ca s'o poatä cisitori cu un bgrbat dupg placul lor 16), Dupg aceia, Sigismund renuntind la Po- lonia, se prezintä in Ungaria, la 1385, vrind sg se cisgtoreasci cu logodnica lui, dar e foarte ráu primit de regina mamá Elisabeta, viduva lui Ludovic, care-I sileste sä plece, cu tot contractul cheiat cu riposatul rege. Propter levitatem morum suorum", zice cronicarul polon Dlu-gosz, a fost alungat Sigismund 17). In realitate, regina mama intelegea sä, guverneze ea tara cu ajutorul favoritului ei, nobilul Nicolae de Gara, nobil din regiunea Baranya, dintr'o f a- milie ce se distinsese sub Carol Robert 15). Pe ling& reging erau alte neamuri de nobili, ca Laczki, familie ardeleang, din care Nico- lae si Stefan fuseseri pe rind voevozi ai Ardealului 16). Alituri de acesti nobili sprijinitori ai puterii centrale, putem socoti si o serie de nobili streini stabiliti in Ungaria, ca Vladislav de Oppeln, sile- Cf. In aceastfi privintft luminoasa demonstraVe a lui Gustav Beck- mann, Der Kampf Kaiser Sigmands gegen die werdende Weltmacht der Osma- nen, Gotha, 1902, 118 p. Cf. R. Arndt, Die Beziehungen König Sigmunds zu Polen bis zum 0 jener Schiedesspruch, Inaugural Dissertation, Halle, 1897, p. 13-20, Huber, Geschichte Oesterreichs, II, p. 324 326. I. Skrypek, Poludniowo-wschodnia polityka Polski (1386 (Politiea sud-esticti. a Poloniei), Lwòw, 1936, p. 9 I. Dabrowski, op. cit., p. 45-46. ibidem, p. 47-48. 1399) www.dacoromanica.ro

22 zian, fostul favorit ai regelui Ludovic cel Mare, cisitorit cu Elisa- beta fiica lui Nicolae Alexandru domnul Tirii Rominesti =0). Mai tärziu el deveni guvernator al Galitiei i chiar regent al Poloniei; la inceputul domniei lui Sigismund, Vladislav de Oppeln se afla inci Galitia ca guvernator. Dintre nobilii streini ai Unga- riei era si Herman de Cylli de origine german si borzye, mai tärziu voevod al Ardealului, de origine polon 21). Dar impotriva lor, a reginei Elisabeta i mai tirziu a lid Sigismund, se ridici nobilimea din provincie. Astfel familia Horvathy din Croa- tia, in frunte cu Pavel episcopul de Zagreb si loan, fiul siu, care ajunge ban al Maevei 22), grupeazi in jurul lor pe toti nemultu- risculand la 1383 Dalmatia si Croatia si chem'And pe tronul regal al Ungariei pe Carol zis cel Mic, din ramura Angevinilor ri- masä in Italia 23). Amenintate sä piardi domnia Ungariei cele doui regine, mama si fiica, se vid nevoite acum sä cheme in ajutor pe Sigismund, care soseste in adevir la Buda in 1385 si incheie- cisitoria sa cu fiica lui Ludovic cel Mare. Dar lipsit de bani si de sprijinul nobililor, Sigismund este silit peste putin timp sä se re- tragi. Carol de Anjou infra in Buda si e proclamat rege al Un- gariei, dar peste doui luni este asasinat de partizanii reginei mame (24 Februarie 1386). Reginele cu Nicolae de Gara pornesc atunci spre Croatia impotriva familiei Horvathy, dar sunt invinse la Djacovar i prime de dusmani. Atunci anarhia e deplinä in Ungaria: Nicolae de Gara e ucis, regele Tvartko al Bosniei trece de partea invingitorilor i ocupà o parte a Dalmatiei,Sirbii fac incursiuni in pärile Belgradului, iar Hedviga din Polonia, recent càsätoritä cu Vladislav Iagello, ocupi definitiv Galitia. Abia in tibor de Sty- Despre aceastä cftsAtorie, care avu loc pe la 1354-1355, la curtea ungar6., I. Da.browski, op. cit., p. 42 si acelasi, Elisabeta Lokietekciwna, in Rozprawy, ale Academiei Polone, seria II-a, tom. XXXII, 1914, P. 328: In statutul capitulului din Oradea s'a aflat urmAtoarea insemnare: Altare sancte Elisabete juxta oram minorem beate virginis, instituit. et dotavit Ladislaus- dux Opulie, ohm Palatinus Hungarie, pro anima consortis sue filiae Alexandri vayvode Transalpine, qui ibi sepulta" (dupa. revista Turul, 1911, p. 66). Cf. G. Moisescu, Catolicismul in Moldova pdnd la sfdrgitul secolului al XIV-lca. Ructu'esti, 1942, p. 101. Skrzypek, op. cit., p. 18 19. I. Dilbrowski, Ostatnie lata Ludowika Wielkiego, p. 48-49. Carol cel Mic era fiul lui Ludovic de Anjou, var primar ill regelut Carol 1" ctErt, cl cra eeci t1r al ecilea cu Ludovic cel Mare al Ungarief (tabla genealogia. a Angevinilor, la J. Calmette, L'élaboration, du monde moderne (Colectia Clio, V), Paris, 1934, p. 233). www.dacoromanica.ro

23 toamna anului 1386 se urneste i Sigismund cu o oaste mare, ea sä libereze tronul si pe sotia sa, ocup5. Buda si in primivara urs mitoare porneste spre Croatia. Lupte cu rebelii au loe in acelasi timp i in Banatul Temisoarei. Sigismund izbuteste sä incheie o aliantä. cu Venetienii i mai mult cu ajutorul acestui act diplo- matic invinge pe dusmanii säi, atacati pe la spate. Nobilii rebeli sunt siliti sä puie in libertate pe regina Maria (Iulie 1387), dupi ce udseserà insä pe regina mami Elisabeta. Sgrbii sunt de Nicolae de Gara fiul, care se impacA cu cneazul Lazär i la pe fiica iui in cäsatorie, iar Tvartko este silit sg-si opreasck inaintarea; loan Horvathy fuge in Serbia, unde va lua parte la lupta de la Cossovo, inainte de a se declara aliatul" lui Baiazid 24). Dar räzboiul nu se termina cu aceasta; multi ani a avut Si- gismund sä lupte cu nobilii neastAmparati. Dupä moartea lui Ca- rol ce! Mic, se ridici Vladislav de Anjou, fiul säu, ca pretendent la. tronul unguresc i incercirile sale de a pune mana pe tronul Un- gariei tin pang la moartea sa in 1416, lar luptele cu Bosniacii pentru Dalmatia sudici nu inceteazä timp de zeci de ani. Consecintele indirecte ale acéstor stari de lucruri au fost si ele de mare in- semnatate politicä pentru Sud-Estul Europei. pentru a avea mâni Sigismund este silit sä incheie un armistitiu cu Polonia (1388) i in cele din urmä, sä renunte färä luptä. la Rusia Rosie, cum se mai numea pe atunci Galitia, farä, a fi incercat o recupe- rare. Interesele lui Sigismund erau de a fi in bune legituri cu pu- ternicul vecin, Vladislav Iagello, ca sä poatä invinge opozitia nobililor unguri si a pretendentului napoletan, de aceia pacea cu Polonia nu fu turburaa 25). O altà urmare a slairii coroanei unguresti a fost trecerea Moldovei sub suzeranitatea lui Vladislav Iagello; inchinarea dela. Liov a lui Petru Musat in Septembrie 1387 este o urmare a izbâ.n- dei polone in Rusia Rosie, ea se produce o lunä, abia dupä aderea cetatiii Haliciului pe Nistru, unde se impotrivise pAnä," in Au- gust o garnizoanä. ungureasci 26). Pentru aceste evenimente, Huber, Geschichte Oesterreichs, II, p. 330-346 §1 articolul aceluiaqi, Die Gefangenenhmung der Königinen Elisabeth und Maria von Ungarn, In Archiv fiir Oesterreichische Geschichte, XVI, 1.884,. p. 528 §i urm. Cf. P. Arndt, op. cit., p. 25 27, A. Huber, Geschichte Oesterreichs, p. 346 si acela§i, Die Gefangenenhmung, p. 528 p. 20-21. Arndt, op. cit., p. 29. Skrzypek, op. cit., 530, www.dacoromanica.ro

24 In aceste imprejurari critice pentru Ungaria, protectoare, de voe, de nevoe, a Tarii Romine§ti i suzerana ei, se urcase in scaunul dela Arges Mircea cel Batean. Anul 1386 al urcarii sale in scaun este tocmai anul cel mai critic, &and sosise Carol cel Mic la Buda, unde 9i-a gisit moartea, and reginele au fost prinse de rebeli. In aceste conditiuni este firesc ca Mircea sa se fi gindit el la o apropiere de Polonia i in tot timpul domniei lui, cum vom vedea mai jos, a urmat o savanta politic& de echilibru, care se sprijinea rind pe rind pe cele doua state dela nord, intre cari au urmat necontenit certuri alternate cu impicari. Dar Ungaria pentru motivele amintite mai sus, era un stat puternic i bogat, cu care noul domn al Tarii Romane§ti nu se putea tot* pune fau tocmai in preajma infruntarii primejdiei turce§ti 9i de aceia legaturile lui cu Sigismund de Luxemburg, care au fost permanente, explica' in parte macar politica lui Mircea 27). Polonia. Vladislav Iagello. Polonia era un stat nou pentru Sud-Estul Europei, centrul ei de greutate fusese in Evul-Mediu spre Baltica i spre Germania, doar cu legaturi §i in Boemia. Nici relatii comerciale nu avea statul dela Vistula cu regiunile balcanice §i ale Marii Negre i cuibul Vulturului Alb, stema tarii, fusese departe, la Gniezno. Dar cucerirea Rusiei Rosii (Galitia Orientala) cu Liovul i Haliciul, asupra principilor rusi In decandenta, efec- tuata de care Cazimir cel Mare la 1340, fusese nu numai o deschidere de drumuri noi pentru negot, ci i deschidere de noi perspec- tive istorice. Polonia a§ezati la Nistru §i la Ceremus incepe de 27) I. Minea, Principatele Romdne 0 politica orientald a regelui Sigis- mund, Bucuregti, 1919, P. 7, afirmá cit a existat o aliantgt intre Horvathy din Croatia, Tvartko din Bosnia, Laziir din Serbia 9i Mircea, impotriva lui Sigis- mnud. De fapt, o aliantgt n'a existat propriu zis nici intre cei trei Tvartko a luptat la inceput impotriva lui Horvathy, apoi, ant el ca 91 Lazar, s'au folosit de turburguile din Ungaria, pentru a pune mina pe tinuturile dela granitk iar participarea lui Mircea nu este doveditg prin nimic. Minea citeaza un document din 2 August 1388, publicat in Hurmuzaki, Documente, I 2, p, 309, in care amintegte armistitiul semnalat mai sus al Ungariei cu Polonia. 'Un istoric modern, Somersberg, ale ciirui pgtreri sunt reprochsse In colectia Hurmuzaki, credea cgt Sigismund a incheiat armistitiul, pentru a putea. pe- depsi pe Mircea 9i Petru Muqat, Indemnati la defectiune de Tvartko al Bos- niei". Minea a crezut reflectie a unui editor modern, care nu constitue o dovadgt documentarb.. In colectia Hurmuzaki documentul este dat numai in rezumat, textul intreg in Codex epistolarius saeculi XV, II, Cracovia, 1876, p. 20, cf. 9i Skrzypek, op. cit., p. 21. cgt e vorba de textul armistitiului, in realitate e o www.dacoromanica.ro

25 atunci, alituri cu Ungaria cu traditie mai veche in aceste pirti, sk fie un stat sud-est european. Totusi pia, la unirea cu Litvania ea nu era prea intinsk. Polonia avea o suprafatk care nu era mai mare decit cele doui principate romine reunite s'i cuprindea la 1382, la moartea lui Ludovic cel Mare, Polonia Mare, regiune cunoscutk mai tirziu sub numele de Posnania, mai intinsk spre Est pink la Plock pe Vistula s'i la linia Rawa- Radom, dar micsoratk la Nord, unde Cavalerii Teutoni stipineau Thorn si Culm pe Vistula si In- treg asa numitul mai tirziu Coridor" al Danzigului. Varsovia cu tot tinutul inconjurktor nu faces, parte din Polonia, ci era un stat separat, principatul Mazoviei, care se reuni cu Polonia abia in veacul al XVI-lea. La Sud se afla Polonia Mick cu capitala Cra- covia (Galitia occidentalk), intinzindu-se pink. la Sud de Varsovia si la Vest de Przemigl. La &tit se reducea intinderea statului polon, pentruck Rusia Rosie fusese desficutk de Ludovic de Anjou dela Polonia si alipiti la Ungaria. La -Nord, accesul Poloniei la Marea Baltic& era tkiat de asezarea Cavalerilor Teutoni in Prusia; la Sud, Marea Neagri era departe. Spre Riskrit se intindea uriasul stat litvan. Acest mare ducat cu capitala la Vilno era, In afari de Lituania propriu Zis, cu populatie pigink, un stat rusesc ortodox, aci cuprindea intinse teritorii locuite de Rusii Mici (Ucrainieni) si de Rusii Albi. Gra- nita nordick se intindea pin& spre Mitau-Dvinsk, unde esirea la Marea Baltick era Walà de cavalerii ordinului german al Purti- torilor de Spadi din Curlanda (Letonia), apoi spre Nord-Est se afla statul rusesc al Novgorodului, mai la sud cnezatul Tverului (azi Kalinin) si 'Ma mai la sud marele cnezat al Moscovei, a arui Intindere pe atunci nu era nici jumitate at a Litvaniei. Stkpini- rile litvane spre Räskrit se intindeau pink nu departe de Moscova si pink la Volga superioafi, lar Smolenskul, care era un cnezat autonom, era vasal al marelui cneaz litvan. Mai la sud Litvania cuprindea intreaga Ucraini dincoace si dincolo de Nipru pink la afluentul sudic de pe malul sting al Niprului, Worskla, care forma granita cu Titarii Hanatului din Crimeia si din cimpiile dela Sud spre Marea Neagrk intre Nipru si Nistru. In aceastä din urmá parte nu era o granitk definitk intre stkpinirea litvano-rusä si cea a Mongolilor stepei 28). 28) Vezi harta L'état moscovite et ses voisins au XV-e siècle, in Mi- liukov, Seignobos et Eisenmann, Histoire de Russie, I, Paris 1932, p. 138 si harta, La Polo gne et la Hongrie (Nr. XVII), in J. Calmette, Atlas historigue, www.dacoromanica.ro

26 Din pricina ca in Litvania populatia era mai mult ruseascg, statul litvan era puternic influentat de acest popor; actele i scri- sorile se dedeau in limba rush,' apuseanä. i primii Iagelloni din Po- lonia scriau mai mult ruseste. La moartea lui Ludovic cel Mare era cneaz al Litvaniei pagâ.nul Iagailo, Inca din 1377; el guverna tara direct sau prin vasalii sai dela Smolensk, Pinsk, Kiev si din Po- dolia, unde domneau rudele sale, veri i unchi, mai toti de religie cresting' ortodoxi, ca si mama insksi a lui Iagailo, Maria principesä. de Tver. Cu Tatarii hanului Mamai se afla in bune legaturi, datorite aliantei impotriva Moscovei, dar cu Cavalerii Teutoni era in razboi Litvania se afla greu amenintata de ei, prin taierea accesului la mare si prin inaintarea continua a cavalerilor in interior. Aceastä primejdie comuna i pentru Polonia a creat apropierea intre acest stat i Litvania, de altfel asa de deosebita ca structura nationalä cat i socialä, 29). Polonia era, mai ales prin legislatia lui Cazimir cel Mare, un stat occidental, adici semi feudal. Guvernatä, de ua sfat de demnitari si de o dieta, cu o numeroasa nobilime mica, pe- care se intemeia apararea tàrii, in sistemul amintit al banderiilor, Polonia se asemana ca structura cu Ungaria Angevink Aceiasi politick de colonizäri orasenesti tot sfarsitul Evului-Mediu oriental, ca si a regilor unguri, adusese In Polonia pe cetä4enii nemti in orase, cu drept de Magdeburg, mai ales la Cracovia si la Lw6w, apoi si pe Armeni i Evrei in orase, fafa sa mai vorbim de intinsa colonizare a satelor romanesti din Galitia, sub munti, sate privilegiate cu drept valah". O univer- sitate latina se ridica la Cracovia, inca din zilele lui Cazimir cel Mare. Aceleast elemente de putere: organizarea armatei caläri, populatie deasa, bung stare economid, i aceleasi elemente de sla- biciune: tendintele anarhice ale nobilimei, le gasim atat in Polonia, cat i in Ungaria. In schimb, Litvania era un stat orientat spre Rasarit, cu imense balti i terenuri pustii de colonizare, cu o nobilime de mari proprietari, supusa autocratiei marelui duce. Toc. mai existenta unor pamânturi libere, la dispozitia suveranului, mai tarziu la Moscova, asigura marelui duce autoritatea asupra i agricole, caracteristica peutru II, Le Moyen-Age, Paris, 1936. Cf. el A. Lewicki, Zarys historji Polski (Sohn& a istoriei Poloniei), Vareovia, 1923, P. 117 (Istoria Poloniei), Vareovia, 1923, p. 34-35, Stanislav Zajqczkowski, Dzieje. Litwy Poganskiei (Istoria Litvaniei pdgfine), Lwów, 1930, p. 57-58 ei 63. 29) Cf. Zaj4czkowski, op. cit., p. 67 ei urm. 118, W. Sobieski, Dziejc Polski. www.dacoromanica.ro

27 nobilimii seniorilor proprietari, cari depindeau prin danii si colo- niziri noi de dânsul. Litvanii, dei foarte influentati, chiar in f a- milia domnitoare, de ortodoxie, rkmäseserg in mare parte pggini pánä in aceasti epocä, tárzie 30). De aci, expresia de liftcl, adic5. Litvan, in sens de strein necurat, in limba româneasa. Totusi, nobilii poloni cari incoronaseri pe Hedviga de Anjou ca rege", la 1384, o silirg sg ja in cgsgtorie pe Iagailo pgganul, botezat acum cu numele de Vladislav, in contra vointei ei (era logoditg cu Wil- helm de Austria), la 15 Fevruarie 1385 31). Vladislav Iagello n'a fost un rege mare prin calititile sale de stipanitor, care erau mediocre, dar s'a aflat aproape intotdea- una inteo situatie favorabilä din cauza marilor mijloace de care dispunea tara lui si prin asezarea ei geografia. Portretul acestui suveran pe care l-a zugrävit cronicarul polon loan Dlugosz este o minunatg paging de plasticg verbalg: Era un vadator din copilärie páng in ziva mortii sale, atát de dedat patimii vangtoresti, incht toate gAndurile sale erau indreptate numai intr'acolo. Putin inalt la stat, cu fata lungg si uscatg, bärbia strimptg, capul mic, lung si ascutit, aproape chel... Ochii negri s'i mici, niciodatä, stabili, ci mis- cAndu-se mereu. Urechile groase, vocea adána, corpul neted si gras, gátul lung. Era foarte rgbditor la oboseli, frig si cgldurg, la vfint si la fum, se imbrica fgrä, nici un lux. Obisnuia sg doarmg sau Si se odineasca páng la pránz si pierdea din aceastä cauzi si sfánta liturghie. Era neglijent si nepriceput in conducerea razboaielor §i läsa tooth- grija lor pe seama altora. Mare amator de bii, obisnuia sg, se imbgieze zilnic. Nu iubea värsarea de sange si adesea cruta chiar si pe cei mai vinovati, era iertitor fatg de supusi si de el insusi, mai ales fata de acei cari stiau sä-1 astige cu placerile vánatului. Era un bun cunoscitor de oameni, stia sä gäseasci vir- tutile si nu era invidios, ci rhisplätea faptele alese din timp de räz- boi si de pace cu dgrnicie. Avea insg un caracter morachnos si era incet la gándire... Dirnicia si risipa lui i-au facut mult rgu, asemenea si pasiunea exageratg pentru vángtoare; neglijarea treburilor publice vine de aici. Postea Vinerea numai cu paine si apg. Merele- ii fgceau greati s'i le ura, dar mânca mereu pere parfumate si dulci... Se purta cu haine simple, nu iubea luxul si vasele pretioase, la. ibidem si Lewickí, op. cit., p. 99 si 104 Cf. monografía doamneí Helena Quillus, Königin Hedwig von Po- len, Leipzig, 1938 (in colectía Slavische Forschungen, edítate de Karl Meyer), 127 p. 105. www.dacoromanica.ro

28 vorbä. era Ina. prolix. FAgaduielile, cuvintul dat 11 tinea cu stris- nicie si nu schimba hotärarile, decretele s't tratatele... Era insä su- perstitios, mai ales sub influenta mamei sale de rit ortodox..." 32). Cisitoria lui Vladislav Iagello cu Hedviga avu consecinte istorice foarte mari. Polonia legatä cu Litvania printr'o uniune per- sonalk devine statul cel mai mare s't cel mai puternic din Rasäritul Europei, risturnand in favoarea ei situatia in care predomina p5.n5. acum Ungaria. De aceia intre cele douä state incepe o rivalitate politick' ce urma sä tie, chiar sub aparenta impäckrilor si aliantelor, un secol si jum5,tate. Polonia devenea un stat sud-est european, in- teresatk in politica de apärare impotriva Tätarilor si mai tarziu a Turcilor. Ea intrk in legäturi cu principatele romine, este un fac- tor politic ce apare acum in aceastà parte a continentului nostru. Mari le interese comerciale ale Liovului in negotul spre Marea Neagri s't Levant acum se nasc, deschizAndu-se o nouä arterk co- mercian. a Europei räsäritene, care leagä, orasele hanseatice prin intermediul Poloniei cu Caffa in Crimeia, Chilia si Cetatea Albk in tärile romine. Aceastä aparitie de fortä nouk se produce tocmai in clipa cind Ungaria era turburatä de anarhie prin lupta pentru tron si marea räscoali a nobililor. Consecintele se ivirk neintarziat: mai intii, Hedviga trecu cu oastea polonä, sprijinitä. de Litvani in Ru- sia Rosie, la 1387 si in zadar incerck Vladislav de Oppeln, ginerele lui Alexandru Vodi, sä organizeze o impotrivire; cizurä pe rand Liovul si apoi Haliciul inteo campanie care tinu citeva luni. Ce- tätile fura incredintate nobililor poloni, iar privilegiile orisenilor ruteni, armeni, jidovi si tätari din Liov furä, confirmate; Pocutia fu deasemenea cuprinsä in cucerirea poloni 33). Peste cativa ani si Podolia, stat vasal rutean, unde domneau fratii Koriatovici, verii primari ai lui Vladislav Iagello, fu alipitä la Polonia, iar Fedor Koriatovici a fost obligat sä fugi in Ungaria, la Sigismund de Luxemburg 34). Dar consecinta cea mai insemnatk a unirii Poloniei cu Lit- vania, mai ales din punctul de vedere care ne intereseag in acest studiu, a fost trecerea principatelor române in zona de influentä politick' polonä, din cea ungureascà in care gravitau pAnä, acum. In toamna anului 1387, and in urma expeditiei Hedvigei in Rusia I. Dlugosz, Historia Poloniae, ed. Leipzig, I-2, 1712, col. 657 Skrzypek, op. cit., p. 26-37. Multe amanunte despre fratii Koriatovici qi situatia actual& a cer- cetEtrilor, ibidem, p. 99-104. 658. www.dacoromanica.ro

29 Rosie, se ivi pentru prima owl in aceasta. tara insusi Vladislav Iagello, indata Petra Musatin domnul Moldovei porni cu ostenii boierií luí la Liov si se inchina ca vasal puternicului crai dela Miazinoapte. Era o noua orientare a politicii moldovenesti, ce trebuia sá tie pan'i la supunerea tarii sub Turci. Legatä de deschi- derea drumului comercial spre Marea Neagri, vasalitatea Moldo- vei sub coroana polona insemna accesul liber al acesteia spre Ma- rea Neagra 35) . Tot atunci, in domnia lui Vladislav Iagello, prin infringerea Cavalerilor Teutoni din Prusia, Polonia îi deschide drum si spre Marea Baltica. Cum vom vedea mai jos, ascensiunea politick' a Poloniei a adus i apropierea, nu numai cu Moldova, dar cu Tara Romaneasa mai departata, prin tratatele incheiate de Mircea cu Vladislav Iagello. Serbia. Cliea.nal Lazar. Sârbii, popor de pastori i tarani din tinuturile aspre, neroditoare i greu accesibile ale Peninsulei Bal- canice apusene, se ridicasera incet sub jupanii lor din vaile muntilor. Neamul Nemania unise triburile despartite, crease o oaste, ridicase manistiri i biserici de piatra, fundase un stat puternic sprijinit pe orasele comerciale de pe malul Adriaticei. atefan Du- san (1331-1355) dusese neamul sail la cea mai inalti putere glorie; dupa slabirea Bizantului i infrangerea Bulgarilor la Vel- bujd, Meuse din tara oamenilor dela munte un imperiu balcanic. Dupa cucerirea Macedoniei, a Albaniei, urma la rand Tesalia si Epirul, 'Ana aproape de golful de Corint. Alituri de impärat statea patriarhul arbilor cel nou, incoronat la Ipek, tara era guvernat.& dupg un codice de legi, stabilit de impärat in doua mari adu- nan i generale ale nobililor, ostenilor Duqan, opera de legislatie care tinea seama si de traditia dar si de cea bizantinä', sub care träiser5, 'Ana atunci noii supusi din Macedonia, Epir si Tesalia 36). i preotilor, Zakonicul lui P. P. Panaitescu, La route commerciale de la Pologne à la Mer Noire, In Revista Istoricit Românit, III, 1933, p. 172 ginele suzerantitáfii polone asupra Moldovei, In aceiasi revistk p. 303-305. Zakonicul lui Dusan In cele douli pArti ale lui din anii 1349 si 1354 a fost editat de multe. ori: Fr. Miklosid, Lex Stephani Dugani, Viena, 1856, 2g P., St. Novacovici, Za& OHM( cTetPaaa ;imam, St. Petersburg, 1872, 220 p., editia aceluiasi, Belgrad, 1898, I. Peretz, Zaconicul lui Stej an Dugan prul Serbiei comparat ca legiuárile bizantine, slave gi romdne, I, (text si traducere) Bucuresti, 1905, AL Soloviev, ,ayalaaort Zaxoffint. 1349 a1354, Beograd, 1929, 55 p., editie critick cea mal bunli. Studiul critic cel mal complet este al ace- 193 si C. Racovip., Ori- 1940, X, 149 www.dacoromanica.ro

30 Dar inältarea imperiului sârbesc fusese numai de o c/ipi. Uros, fiul lui Dusan, cisitorit Cu o românc5., Ana fiica lui Nicolae Alexandru domnul Tärii Românesti 37), era un om slab si fill au- autoritate. Jupanii plecati sub stralucirea i puterea marelui tar Dusan, ridicarä acum capul si se ficurä fiecare stip5n pe provin- cia lor. La moartea in imprejur5ri obscure a lui Uros (1371) dinastia se stinse i tara era firam.?otk. Dar tocmai atunci primej- dia turceascä era la portile tärii, amenintind libertatea poporului sirb. Dintre toti jupanii i cnejii s'a ridicat unul, care a fost lup- tätorul pentru crestinitate i libertate, cneazul Lazär fiul lui bat logofitul lui tef an Dusan. Laiär nu era si n'a fost niciodatä cral, adicä rege, a fost pAnä.' la sfirsitul säu tragic unul din cnejii cei multi, care-si impirteau imperiul cel vechi ce fusese sfärimat. De aceia, nici prin situatia sa, nici prin nastere, nu putea vorbi In numele Serbiei intregi, era un principe local, care nici nu putea aduna aliati puternici din vecini in ajutorul sä.u. lazut pe harti, cnezatul lui Laz6r cuprindea la inceput numai valea Moraviei cu regiunile muntoase Novo Et-do capitala sa era la erusevat pe Morava. Numai mai tarziu a supus cnezatul lui Nicola Altomanovici spre Apus, la Ipek si pe al lui Radici Brancovici dela Dunäre (1378), in tinutul Branicevo la Est de Morava, tinut in care vor fi ficute, cum vom vedea mai jos, daniile lui Lazir pentru staretul Nicodim dela Tismana. Regiunea Pristina, Prizeren i Cossova, Serbia de sud, era ocupata de Vuk Brancovici ginerile lui Lazar. In Macedonia se formase un stat sirbesc separat sub regele Vucasin, ucis in lupta cu Turcii pe /1111 Manta i dupä ansul sub fiul säu, craiul Marco (Marco Cralevici, craisorul legendelor), care avea resedinta la Prilep. Ve- cinul säu spre Räsirit era gospodinul Constantin dela Strumita Velbujd, fiul unei surori a marelui Dusan. AmAndoi vecinii, Marco si Constantin, dinastii macedoneni, au pierit luptind impotriva 111.. Mircea cel Bat/.An la Rovine. In Albania si Zeta (Muntenegru; be i Rudnic, luiasi Al. Soloviev in limba polonk Statuty cara Stefana Duszana, Lw6w, 1939 in colectia Studja nad historia prawa Polskiego, XVII-2, 30 p. si acelasi, Le droit byzantin dans la condification d'Etienne Douchan, Revue d'histoire du droit, Paris, VII, 1928. Pentru domnia lui Stefan Dusan, C. Jirecek, Geschichte der Serben, 1, Gotha, 1911, p. 367-412 si St. Stanojevid,14cTopsia cpacKora saposa, (Istoria poporului Barb), Beograd,, 1926, p. 161-169. 37) Castttoria avu loc in Iulie 1360, cf. Al. Ivid POitoCsOsse Ta6ninte pact= Atinac reia I snac tese (Table gencalogice ale dinastiilor liilor boercsti stirbesti), Novi Sad, 1928, Tabela II. 1 fami- www.dacoromanica.ro

31 ridicaseri stipanitori locali, Gheorghe Balicisi Carlo Topia; Bos- nia se formase ca un regat independent sub regele Stefan Tvartco (mai intai ban) 38). Tinutul stapanit de Lazar atingea deci Dunkrea de amandoua pirtile ale gurilor Moravei si de aceia In titlul sau cneazuI îi zicea i domn al Podunaviei, adica al tinutului depe malul Dunkrii, titlu care fu imitat si de Mircea cel Bätran. El nu stapanea Belgradul cu tinutul Maeva, unde stetea banul unguresc, nici regiunea Crainei eft Cladova. E interesant sä urmarim, pentru o mai bung Intelegere a legaturilor politice si culturale cu Romanii, granita de Rasarit a Serbiei lui Lazar. La Rasaritul statului sarbesc se afla pe atunci taratul bulgar dela Vidin al lui Stratimir, deslipit de cel dela Tarnova, unde domnea fratele acestuia, *imam. Granita sarbo-bulgara nu urma pe atunci, ca in epoca contemporanä, linia Timocului, ci era mult mai la Apus, pe linia de inältimi ce formeazi cumpana apelor intre Morava i Timoc, unde sant inältimi ce ating pang la 1200 de metri, stribätute de pasurile Straja i Gramada. Granita incepea intre Ni s Pirot, mergea spre Nord atingand Duniirea la cotul dela Milanovat. Asa dar, intreaga regiune numitä Craina cu Cladova i Negotinul, cunoscut azi prin asezarile Roma- nilor timoceni, facea parte in Evul Mediu din Bulgaria, nu din Ser- bia si abea in secolul ai XIX-lea a fost alipita la statul sarbesc 38). Rezultei deci cí Duneirea in nici un punct al ei nu despeirfea Ser- bia de Tara Romeineascei, teiri cari n'au fost vecine directe in nici un moment al Evului Mediu, One& la cáderea Serbiei sub Turci40). Cneazul Lazar se niscuse pe la 1329 si era casitorit cu Mi- lita pe la 1353 41); el avu cu ea un singur bädat, viitorul despot Cf. C. Jirecek, op. cit., H, Gotha, 1918, P. 104-115 si St. Stanojevid, op. cit., p. 197-190, harta taxli lui Lazar, la p. 190. Harta imperiulul lul Stafan Dusan, la Haumont, La formation dela Jugoslavie, Paris, 1930, p. 68. Pentru Marco Craievici, Chalanski. hmato-cnasiascitia ciraaasila o xpanesnme MapNie, Varsovia, 1893 si C. Gröber, Marco der Königsohn im Serbischen Volksgesang, Viena, 1883. Granita e stabilita dupa descrierea contemporanului Constantin Costeneeki, cf. P. Nikov, HcToppia Ha B patulul Vidinulul), in Anuarul Universitatii din Sofia, XVIII, 1922, p. 52 si C. Jirecek, L(ap Cpansmup Eloping!' (Tarul Stratimir al Vidinului), 4IngecKA in Cifecieeonps I, 1882, p. 30-32 si acelasi, Die Heerenstrasse von Belgrad nach Constantinopol und die Balkanpiisse, Praga, 1877, p. 107. Gresesc asa dar istoricii, cari, aminlind de c16.dirile religioase ro- manestl In Craina, le socotesc ca fiind in Serbia, cum face C. C. Giuroscu, Istoria Romdnilor, I, Bucuresti, 1942, p. 428. V. Ciorovici, in Narodna Encyktopedia, Beograd, sub Lazar. 1101iCHOTO KliSISKeCTBa (Istoria princl- 53 In www.dacoromanica.ro

32 Stefan Lazarevici (nkscut la 1369), despre care va fi adesea vorba. in aceasti lucrare, i cinci fete; cea mai mare, Mara, se cäsitorise la 1371 cu Vuc Brancovici, a doua, Despina, cu Sisman tarul dela. Tarnova, a treia Elena cu Stratimir Balsici din Zeta (asktoria la. 1386), a patra casä.toritä. cu Nicolae de Gara (la 1388), cea mai mink, Olivera, fu datk sultanului Baiazid dupa lupta dela Cos- sovo 42). Cneazul Lazkr, serie Lauda inchjnatk stipanitorului martir, era skrb de neam bun, a slujit cu credintä la tarul Stefan (Dusan), de a ajuns cel dinthi in palatul tarului. Tarul i-a dat In cksitorie pe o rudi a sa, fiica unui boier. lar dup.& moartea tarului Stefan_ si a lui Uros, arhiepiscopii au uns pe Lazkr ca autocrat in scaunul sarbesc. A fost un mare ficator de bine, a crádit mânästirea Ravanita, minunatä prin frumusete i înälime, impodobità cu zu- grkveli, odkjdii de argint aurit, cesti, dverite pi altele. Si pkni. acum stà ca o floare nemai vizutä, si se minuneazk toti ce vin la. ea. E ca o cetate intkritk cu sapte turnuri si chilii pentru cklugkri, ca un cuib de piskri pentru pacea alugärilor si a tuturor celor ce vor si se mkntuiasck" 43). Cu toati aderea imperiului i ivirea stipânirilor particulare, Serbia in ajunul luptei supreme cu Turcii era o tark bogatk puternick. Ea avea moneta sa proprie de argint 44), orase cu ne- Despre Lazar avem monografia critica a lui Ilarion Ruvarat O Rue3v maapy (Despre cneazul Lazar), Novi Sad, 1887, VII-427 p., care stabilbste datele de mai sus (p. 23 29). Viata lui Lazar a mai fost scrisä de un pAnegirist medieval anonim in limba veche sarba: Ins name-rb ceeTaro n 5naxtexaro KHeaa nasapa, 6isuiaro eamonrbmma nee cirb6- CRie sesee (Pomenirea sfantului i fericitului cneaz Lazar, fostul autocrat a intregei taxi sarbesti), publican. de St. Novacovici In Glasnik, Belgrad, XXI, 1867, P. fllndcä autorul spune ca. In curfind Turcii vor fi alungati. Argumentul nu e hotarator. Faptul ca Amurat e numit tarul Pergilor" (ha loe de Turcilor) limba -he duce la secolul al XV-lea. 0 alta scriere foarte Inrudin, ca text cu aceasta este: El oxpana xineay /la aapy (Lauda cneazului Lazar), manuscris din secolul al XVI-lea din St. Petersburg, care a fost publicat de L. Stojanovid in Spomenik, III, p. 81-90. Viata lui Lazar, In Glasnik, XXI, p. 160 Dante in Divina Comedie pomeneqte de craiul sarb Miliutin, pe- depsit pentruca a batut moneta, false: Il conio di Vinegia" (cel din Serbia, care a falsificat moneta Venetiei). Comedie, Paradiso, XIX, vers 140-141, citat de C, Jirecek, Geschichte der Serben, II, p. 66, nota 3. nocwhAosaxiehrb- 157 164. Editorul crede ca e o opera din secolul al XVII-lea, dintr'un 161. quel di Rascia, che male aggiust6 www.dacoromanica.ro

33 gustori italieni i colonii de Sasi ca in Ardeal, legituri comerciale pe drumuri interne cu ora.§ele dela Adriatica i in special cu Ra- guza. Vestite mine de anima, argint i alte metale, erau exploatate de cneji si de ministiri. ,Cnejii ca F cralii de odinioari aveau la dispozitia lor averi maxi, intinse mosii pline de .serbi, armata sir- beasck era a cneazului, nu a boierilor, deci era recrutati prin sistemul cetitilor de adunare si toti supusii, chiar dacä satul lor era scutit de diri, nu erau insi scutiti de obligatia de a se infätisa la oastea cea mare" a craiului, in vreme de primejdie 45). Ca si Ungaria, Serbia era insä intfun moment de crizi poli- tici in clipa cea mare a primejdiei, cu atit mai gravi, cu cit se afla mai aproape de noii nävilitori pägini ce se abätuseri asupra Europei. Bulgaria. $i§man i Stratimir. Vechiul imperiu al Valahilor al Bulgarilor dela Tärnova era in veacul al XIV-lea un stat bulgi- resc sub dinastia numitä a Sismanizilor originari din Vidin. Tarul Ivan Alexandru (1330-1371) fusese la inceputu/ domniei un in- vingitor, care lärgise dincolo de Balcani in dauna arecilor hota- rele tinuturilor sale. Din cäsitoria lui cu Teodora fata lui Basarab domnul Tärii Rominesti se nä scuse probabil Stratimir, pe care, încä In timpul vietii sale, Ivan Alexandru Il numise guvernator domn al Vidinului. Dar dup.& repudierea tarinei românce, Tepdora, triznisä de sotul ei la manistire, sa tarul bulgar cizu in mrejele unei evreice frumoase, de curind botezati, tot cu numele primei tarine, Teodora. Pe aceasta o tarul in cAsitorie dupi, despirtirea de fiica domnului roman. Des- pre Teodora fiica lui Basarab astfel serie pomelnicul cel vechi dela Tarnova in limba slavä: Teodora binecredincioasa taring a marelui tar Ivan Alexandru, care a luat chip ingeresc de cälugiriti, nu- inindu-se Theofana, vesnici pomenire" 46). ispriveasa viata in rugiciuni, Pentru vechea organizatie a Serbiei, C. Jirecek, Staat und Gesel- scha ft in Mittelalterischen Serbien, 1 3, Denkschriften der Wiener Allademie, 56 0 58, 1912 1914 0 introducerea aceluia0 la Geschichte der Serben, II, Gotha, 1918 0 St. Stanojevici I43 Ham npouinocra (Din trecutul nostru), Bel- grad, 1934, 160 p., St. Novacovici Ceno Sarbeasck Belgrad, 1891, 261 p. Pentru armata medievalk St. Novacovici, CTapa cnucga Boicga (Vechea armatti. sarbeasca), Be/grad, 1893, 208 p. Iordan Ivanov, nomeatitin Ha 613nrapcica gape (Pomelnicele tarilor tarinelor bulgare), in PlanecTnia Ha 14CT013. npVxcecrea, IV, p. 227. Pentru celP dour', Teodore, Nicefor Gragoras, Hist. Bizant, In Corpus, Bonn, III, p. 553. sub 1355. (Satul), In rnac, XXIV, Academia www.dacoromanica.ro

34 Din a doua casatorie a lui Ivan Alexandru se näseu un alt fiu, imansi fireste, intre fiul romäncei. si cel a evreicei incepe o mare rivalitate, care in cele din urmä se schimbä in dusmanie pe fatä. Evreica ireata stiu sa convinga pe batrinul tar si lase mostenirea impäratiei feciorului ei, isman, care la moartea tatälui sau (1371) fu incoronat la Tarnova in vechea cetate a lui Petru si Asan 47). Dei isman a incercat sa stapaneasca intreg teritoriul Bulgariei, cu toati alianta sa cu cneazul Lazar, pe a carui fiicä o lug in casätorie, el n'a izbutit s. inliture pe fratele säu mai mare din Vidin, asa cä. Bulgaria ramane impartita i invrajbitä. *isman domnea la Tarnova pan. la Balcani, stäpanind intre 1378 i 1382 Sofia, iar dincolo de Balcani se intindeau acum Turcii. Stratimir stapänea la Vidin un tinut intins cuprinzand, cum am vazut, la Nord si Craina, iar la Sud regiunea Oreahova-Vrata. Istoricii socotesc ca acest tinut bogat si bine populat avea pe atunci vre-o 600.000 de locuitori, cifra de sigur foarte exageratä 48). Stratimir era aliatul i prietenul domnilor Tärii Românesti, cu care il lega dub15, alianti de familie, prin mami-sa si prin sotia sa, Ana sora lui Vladislav I48). El despärtise biserica din Vidin de seaunul mitro- 47) Data mortii lui Ivan Alexandru este 17 Februarie 1371, cum rezult5, din cronica bulgartt publicatil, de I. Bogdan in Archiv fiir slavische Philo- logie, XIII. Jirecek In Geschichte der Bulgaren. Praga 1877, p. 324 admite data 1365, 1nainte de descoperirea cronicii amintite. Azi toti istoricii admit data 1371:: P. Nikov, TypcxoTo aasnag-haaHe Ha Bricorapsia if cs1ft6aTa Ha Howie- umuimaHostni (Cucerirea turceasc.I. in Bulgaria si soarta ultimilor Sismanizi), In HasecTHisi Ha limp. Aopitecma, VIIVIII, 1928, p. 63 si Hybl, Déjiny narodna bulharského (Istoria poporului bulgar), I, Praga, 1930, p. 231. Asa dar azi se admite ch toate faptele atribuite Intre anii 1365 privesc In realitate pe loan Alexandru, !titre altele luptele dela Vidin cu Ludovic cel Mare si Cu Vladislav al Tfirii Romanesti. Cf. ins& C. C. Giurescu, op. cit., I, p. 407. 48) P. Nikov,14c7opasi Ha BriHuffman° KiisisRemo. (Istoria principatului Vi. dinului), In ramtmailio, (Anuarul Universit94ii p. 52-53. 49) Daa aceastri aliantrt este exacta. Toti istoricii admit cb. Stratimir era fiul din prima astttorie a lui Ivan Alexandru deci al Teodorei, fiica lui Basarab, ceia ce InseamnA ch el s'a cdsgtorit Cu nepoata lui de varg.. Nu stim dacti, aceasta era posibil l Ing&duit de bisericä pe atunci. Este stiut chSisman Stratimir erau fii din mame deosebite. Nu s'ar putea oare admite ort Stratimir era fiu natural, dintealtii legliturä a lui Ivan Alexandru, ponte dinainte de prima criattorie. Aceasta ar explica si repudierea Teodorei ro- mftncei, care r5,m9..sese steri1ä i favo-i-mrea lui Sisman fiul legitim In dauna lui Stratimir. In pomelnicul tarilor, Tact...0ra evreica -e trecuth ca mama lui AHHTe 1371 lui Sisman Sofia), XVIII, din 1922, www.dacoromanica.ro

35 -politan dela Tärnova i intrase in legkturi directe cu patriarhia din Bizant, care numi la 1392 pe Ioasaf mitropolit hl Vidinului. Vidinul era atunci un centru comercial important, avea legituri comerciale cu Raguza, cu Sasii dela Brasov si bätea monete proprii de argint; zídurile de piatri ale cetitii erau inalte i ta.ri si se oglin- deau In apele Dunirii 55). Retinem deocamdati configuratia politick' a Peninsulei Bal- canice la urcarea in scaun a lui Mircea eel Biträ.n: Stratimir era ruda domnului romin i aliatul sáu,Sisman era dusmanul lor (uci- sese pe Dan predecesorul lui Mircea) si era aliat cu Lazir al Ser- biei, socrul sáu. Dei aliat cu Lazir, Sisman fiul evreicei nu cute- zase insi sä dea lupta pe fati cu dusmanii crucii i pierduse Sofia la 1382 51), iar pe sork-sa Kera Tamara tanta" o diduse dinainte in haremul sultanului Murat. Si serie pomelnicul tarilor bulgari: A fost dati raarelui amira Amurat, pentru neamul cel bulgäresc si ea sezänd acolo, a päzit credinta pravoslavnicä., a triit ca o bine cinstitoare si a mantuit neamul ei, sfirsindu-se cu pace" 52). Atunci, tocmai in anul cand se urca in scaunul domnilor dela Arges Mircea vodk, Sisman incheiase o intelegere impotriva pigänilor cu socrul sku Lazkr i cu Tvartko al Bosniei, dar aril fratele dusman, Stratimir dela Vidin. In lupta dela Planik (1387) Turcii furä invinsi, insä in anul urniktor °stile serailunei cu sul- tanul Murat sosit din Asia se iviri rkzbunktoare. Intai trebuia lo- vit iman, desi nu dä'duse ajutor efectiv aliatilor säi; el fu bitut si se supuse sultanului (1388), apoi in anul urmitor a fost rändu: lui Lazir, care-si gisi moartea pe cimpul Mierlelor dela Cossovo 52). Dar alituri de stipinirile celor doi frati rämasi invräjbiti in fata primejdiei, se deslipise din vechea Bulgarie a Asinestílor o a §isman, dar in dreptul numelui primei Teodore nu este nici un fiu. Prezintfan aceste consideraVi ca o hipotez9.. Pentru Stratimir este monografia lui C. Jirecek, &bnrapcial napb Cnaumilp-b BUHCKR (Tarul BulgAresc Stralimir de la Vidin) in Ileunoasciecso Cnocasie I, 1882, p. 30 si urm., pentru de famine, p. 39. Pomeinicele la Iordan Ivanov, loc. cit. Cf. C. Jirecek, Blzrapcial nap% Cpannhisp%$AAHACKH (Tarul bulgar Stratimir dela Vidin), p. 40-41. H. A. Gibbons, The formation of the Ottoman Emp..., Oxford, 1916, p. 161 propune data 1385, dar am admis cronologia lui Nikov. V. Nikov, TynciroTo sasisat p. 227. P. Nikov, op. cit., p. 66 si C. Jirecek, Geschichte der Serben, II, -p. 340. p. 61 65 si Ivanov, op. cit., www.dacoromanica.ro

36 treia tarä, despotatul lui Dobrotici, Dobrogea de mai tärziu, dela gurile Dui-Aril pia, la Silistra i la Varna. Tinutul acesta maritim, In care Bizantinii pistraseri pânä tärziu mai multe cetiti, era orientat mai mult spre Bizant, cleat spre Bulgaria. Dobrotici stetea In cetatea cea veche dela Capul Caliacra. Avea intinse legäturi comerciale pe mare cu Venetia i Genova, cu familia doranitoare bizantia, a Paleologilor, däduse titlul de despot, era inrudit, cäci fiica stäpinitorului dobrogean se cäsitorise cu Mihail Paleolog, fiul impiratului loan V. Nu se §tie precis cum s'a format acest stat dobrogean pe la 1350-1360, probabil prin ridicarea unor nobili locali, cari erau prea putin legati de impäratul dela Tärnova. La 1385 Dobrotici apare pentru ultima °ail 9i in anul urmAtor in scaunul silt se ive§te fiul säu Ivanco, dupi a cärui scurtä stipft- nire Dobrogea urma sà treacä sub sceptrul puternicului domnitor romin de peste Dunäre 54). Desi impartiti §i lipsitä de regiunile de dincolo de Balcani, Bulgaria era §i ea Incä o tar& bogatä, prin agricultura din valea Dunärii, era o tark foarte populatä, preskrati cu orap mari, in cari veneau negustori italieni, greci í raguzani. Prin fatada maritimä dela Rasirit, in special prin porturile Mesembria i Anhialos in care comertul era infloritor, avea relatii Cu Bizantul i cu coloniile italiene dela Marea Neagrk. Muntii Balcani sunt stribätuti de noul pasuri, din care cel mai ipportant in Evul-Mediu era cel dela Ca- lakanak intre sumen i Carnabad, prin care trecea drumul spre Tara Româneascä, apoi pasul Demir Kapu (Poarta de Fier), prin care trecurä adesea o§tile nävälitoare, iar mai tärziu tot pe aci urma sä treaca Sinan paa impotriva lui Mihai Viteazul 55). Legiturile economice intre Bulgaria i Tara Romineasci nu puteau fi cleat foarte intinse, cäci Dun-area nu putea alcätui o in- trerupere a drumurilor pentru negustori, turme. De atunci i pgra azi a fost un neincetat schimb de populatie pe amändouk malurile fluviului, cu sate bulgäre.sti in Nord i pästori de cArAu.si Despre Dobrotici va fi vorba mal pe larg mai jos, &Ind vom studia stApanirea lui Mircea In Dobrogea. Pentru Dobrotici N. Iorga, Venetia la Ma- rea Neagrd, I. Dobrotici (Acad. Rom., sec. ist., XXXVI, 1914), C. Moisil, Do- brotici z Mircea cel Bdtrdn, In volumul Dobrogea la 50 de ani de stdpdnire, Bucureqti, 1928, p. 305-374, MArculescu, Doi dinalti dobrogeni: Balica §i Do- brotici, Cernauti, 1936, De-la-ville le Roulx, Ld France en Orient, I, p. 152-157, Iorga, Chilia Cetatea Albd, Bucure§ti, 1899, p. 53-55. Saktizov, Btagarische Wirtschaftsgeschichte, Leipzig, 1930. Pentru pasurile Balcanilor, C. Jirecek, Die Heerenstrasse, p. 148-151. www.dacoromanica.ro

37 cu sate românesti in Sud. De oarece, cum am aritat mai sus in niel un punct Dunirea nu despirtea Tara Româneasci de Serbia, tot traficul economic spre Sud se ficea dela noi numai cu Bulgaria sau prin Bulgaria. Istoricii care studiazä legiturile i influentele reciproce intre Romini qi Slavii Balcanici pani la inceputul pinirii otomane, trebue si tie seami de acest f apt, nelisindu-se inselati de aparenta inselitoare provenitä din bogitia isvoarelor istorice privitoare la Sel.bia 0 la siricia celor rimase dela Bul- gari. Nu cunoa.stem destul de bine legiturile noastre istorice cu Bulgaria in Evul Mediu, dar ele sunt evident mult mai importante decat cele cu Sârbii, atit in domeniul economic, eat 0 in cel politic apoi in privinta influentelor culturale reciproce. De pe acum, inainte de a studia politica lui Mircea cel Bätrân, putem afirma ci ea trebue si fi fost cu mult mai adinc influentati de evenimentele schimbirile politice din Bulgaria deeit de cele din Serbia, care-i erau mult mai streine. Cucerirea Otomana Risiritul Europei era, cum am aritat, inteo perioadä de crizi, pe care am putea-o numi crizi de crestere. Era o epoci de cre§tere a populatiei, de formare de state pe baze nationale, de intirire a organizatiei politice cu legiuiri noi, precum 0 a celei militare. Drumurile de comert continentale acum se des- chideau in Sudul i in Nordul Dunirii: drumul polon prin Liov la Marea Neagri, legat de Flandra 0 de ora§ele hanseatice, drumul interior prin Balcani al Raguzanilor in Serbia 0 Bulgaria, ridicarea economici a Vidinului, Bra.sovului vizut, ciderea vechilor dinastii, Piast, Angevini, Nemania i ridicarea particularismului nobililor, precum 0 al provinciilor in Un- gana, Serbia 0 Bulgaria, a provocat o epocä turbure de lupte interne 0 riscoale. Aceasti situatie ingiduia o cucerire streini i atunci au venit Turcii Otomani. La inceput, o9teni robi ai Selgiucizilor, mai tirziu mercenari in slujba impkratilor i pretendentilor bizantini, ei furi chemati in Europa de care cre.stini. loan Cantacuzino, Venetienii, Stefan Du§an avuri legituri cu din0i, dar data primei lor cuceriri in Europa se socoate a fi luarea, in urma unui cutremur, a cetitii Gallipoli in 1354 56). Sub domnia sultanului Murat I (1359-1389) 56) Data este controversaM la Hammer, Geschichte des Osmanischen Reiches, I. Pesth, 1834, P. 134, este 1357, dar cronologia lui Hammer nu este niciodat5, sigurgt. Cf. §i N. Iorga, Latins et Grecs et Vétablissement des Turcs en Europe (1342-1362), In Byzantinische Zeitschrift, XV, 1904, p. 174-222. data de mal sus la p. 214. Cf. i H. A. Gibbons, op. it., p. 100 qi urm. i Silistrei. Dar cum am www.dacoromanica.ro

3S progresele noii puteri furl fulgeritoare; dupä cäderea Adriano- polului, Turcii pätrunseri in valea Maritei (1371) pe principii sarbi macedoneni Vucasin i Ugliesa, care fur& ucisi. Marco, fiul celui dintál i toti principii särbi din Macedonia se declaraiä, supusi ai Semilunei. Garnizoane turcesti furi asezate la Filipopol, apoi la Sofia si la Ni. In preajma campaniilor mari cari duserk la supunerea Bulgarilor i apoi a Serbiei sub stipâni- rea turceasci, tärile cuprinse de Otomani alatuiau o fäsie lungä. dela Marea de Marmara pfini la Muntii Balcani, läsand in urmä Constantinopolul grecesc, la Nord Bulgaria, la Sud Salonicul. Ma- cedonia era vasali, dar nu ocupatä, militireste de Turci, cari aveau numai citeva garnizoarie inaintate in diferite puncte 57) Imprejurarile expuse mai sus precum i calitatea de popor asiatic luptätor, de ckläreti viteji, care avea sä se ciocneasa cu popoarele de agricultori ale Europei räsäritene, explicä destul de complet izbänzile repezi ale Otomanilor. Dar ceia ce e mai greu de explicat este asezarea lor trainici in aceastä parte a continentului, intemeierea unui imperiu care nu s'a contopit cu Europenii cu cultura lor ca a Maghiarilor de pildà, precum i durata se- culari a acestei formatiuni neeuropene. De sigur cä puterea tur- ceasck a stat deopotrivä in rasa de cuceritori, mereu improspitatà pk'nä in veacul al XVII-lea de noi influsuri asiatice, cât si din organizarea ei militarä. Imperiul Otoman a fost un stat militar, avänd o organizatie autocratä färä, nobilime anarhick intemeiat pe o armatä de proprietari colonizati pe pimant (timare), formind o cavalerie rapidä. Armata aceasta are in fond un caracter feudal, dar colonizarea putänd fi mereu innoitä prin noile cuceriri, ea este la dispozitia monarhului, care o face numai pentru credinciosii lui. Ca si in Rusia, istoria puterii otomane este istoria unei colonizäri, dar nu de mari mase, ci numai a unei clase militare stäpinitoare. Ienicerii formarä apoi infanteria; ei erau un ordin religios monastic, inchinat luptei pentru Islam, puterea lor stä in pregätirea lor moralä asemänktoare cu a cavalerilor cru- i invinserä, la Cirmen_ 57) Pentru luptele Turcilor cu Slavii balcanici stint dotä monografii amfinuntite, ambele in sarbeqta: St. Novacovid. Cp6it H Typo! XIV u XV Heim (Sfirbii i Turcii In veacurile XIV i XV), ed. II, Belgrad, 1933, 397 p. I. Radonid 3anarwa apona H 6aagaHauf Hapop Hpema Tymma y ninon HonoHHHH XV Helm (Europa apusean5, ei popoarele balcanice in fate. Turcilor in prima jumfitate a veacului XV), Novi Sad, 1905. Cea din urnifi incepe numai dela domnia lui Baiazid I. www.dacoromanica.ro

MP ciati, dar in plus cu o disciplini de fier 59). In epoca luí Mircea. insà cele doui corpuri principale ale ostii otomane erau achingii cäläri §i. azabii pedestri, cei mai alesi osteni specialisti. Se poate spune, fara a cädea in paradox, a izbändele otomane se datoresc unei suprematiti morale asupra crestinilor, cel putin In domeniul solidaritätii de stat, al idealului rOzboinic si al disci- plinei. Caderea Imperiului Otoman va incepe cand aceastä supe- rioritate va dispare, cand sefii locali nu vor mai fi fanatici apk- ratori ai sultanului si &And noi terenuri de colonizat si de exploa- tat nu vor mai fi deschise. Cici Imperiul Otoman a fost un stat de exploatare al supusilor, nu de fructificare economici a bogä- tiilor si a muncii pentru intreaga societate; in aceastä privintä. caderea lui se poate asemina cu aceia a imperiului spaniol de peste mkt de pildä. Popoarele balcanice si cele nord dunärene nu erau lipsite de virtuti rizboinice si au dovedit-o in ciocnirea lor cu valul cotro- pitor otoman. Dar ele erau popoare agricole; nici Sarbii, nici Bul- garii si nici Românii n'aveau din aceasti pricini spirit ofensiv. Lupta lor, in special aceia a Românilor, a fost o apOrare a ogoa- relor si a muncii sitesti, plugul impotriva säbiei. Dar la noi Ro- mfinii fierul plugului a intrat asa de adânc infipt in pämint, incat n'a putut fi desricacinat. Meritul cel mare al lui Mircea si al neamului in epoca sa este acesta: dela el incepe rezistenta care a fäcut pe Turci ai renunte de a cuceri pimantul românesc si i-a silit s6-1 base Rominilor, pe când al Sarbilor, Bulgarilor, Grecilor si mai tärziu chiar al Ungurilor, le-a fost luat de cuceritorii otomani. Acest fapt istoric, care nu poate fi 'Omura prin declamatii, ci cere explicatii de fapte, isi are cheia in domnia lui Mircea ceI Bitran 59). 58) Cf. consideratii interesante in aceastá privint& la G. Stadtmtiller, Osinanische .Reichsgeschichte und Balkanische Volksgeschichte In Leipziger Vierteljahrschrift ftir Stidosteuropa, III, 1939 Hi Gibbons, op. cit., p. 81 59) 0 hart& a Peninsulei Balcanice cu stkAnirile turceqti 0 creqtine pe la 1385 1386 In manualul didactic al lui N. Stamm PIcTopo a Ha 051nrapcHH Hapop, (Istoria poporului bulgar), Sofia, 1917, p. 134, 84. www.dacoromanica.ro

40 CAPITOLUL II. MIRCEA CEL RATRAN. ORIGINA $1 FAMILIA LUI. Inaintasii lui Mircea cel BAtran. Domnia Tirii Romänesti sau cum i-se zicea oficial dupi titulatura bizantini, a Ungrovlahiei, intemeiati in veacul al XIV-lea, era o tat% mid, in comparatie cu intinderea regatelor sau taratelor vecine, dar era bine asezati ca un zid pentru dusmani, sprijiniti pe muntii mari si pe apele late si adânci ale Dunirii, era insä o poartä pentru negustorii schimbau mirfuri intre Risiritul si centrul continentului. De aceia, populatia ei crescuse si se imbogitise, satele biträne de sub munte, dela ses si dela marginele pidurilor intre Olt si Birägan, cat si cele dela biltile Dunärii se Indeseau si infloreau. Domnul asezat In vechiul scaun dela Arges, unde statuserä strämosii, voevozi locali dinainte de intemeiere, era bogat si puternic, purta diadema de perle, briu cu incheietoare de aur si inele cu pietre scumpe, oastea sa se misurase adesea cu izbandä, cu cele unguresti, iar stipanitorii din Sudul Dunärii, in trebile cirora se amestecase nu odati, ii ciutau prietenia si se bucurau si se incuscreasci cu familia lui. Familia domnitoare, neamul intemeietor al lui Basarab, cel care invinsese pe Angevinul Carol Robert pe cifirile muntilor, nu avea un nume de familie, cici asa ceva nu se obisnuia la noi. pe atunci. Mai tärziu, cänd dinastia s'a stins si boierii ce Inca- puseri firi drept in scaun, voiau si arate o legäturi cu neamul cel vechi de stäpâmitori, ei si-au zis Basarabi; acestia au fost insä. Brincovenii din veacul al XVII-lea, incepänd cu Matei Vodi; pänä atunci n'au existat Basarabi. Numele Basarab era un nume propriu, de botez, pe semne imprumutat dela Cumani, ceiace nu inseamni ci purtitorii lor erau chiar Cumani, precum numele slave Vladislav, Mircea, Dan, nu inseamnä ci avem a face cu domnitori de neam slavon. Este deci o greseali sä se vorbeasci astizi En istoriografia noastri de un Radu Basarab sau de un Mircea Ba- sarab, ei nu erau Basarabi si in nici un act al lor, nici in povesti- rile contemporanilor nu sunt numiti niciodati asa. Ei erau in rea- Mate din neamuI domnesc rominesc, neam care nu avea un nume deosebitor. La 1386 se urcä in scaunul Tirii Românesti Mircea Vodi, al cincilea domn dura Basarab Intemeietora Cele douä fresce dela ce www.dacoromanica.ro

41 Cozia, refácute dupà cele vechi 11 arati ca un cavaler apusean, un bärbat matur, purtind plete si o barbä rotund5., ochii adisinciti in cap, nasul drept i subtire; e imbricat cu haine scumpe occiden- tale, dar cu &Ate un vultut bizantin cu &la capete incoronate brodati, cAnd la genunchi cu fir de aur, &And pe hlamida incheiatä sus -pe umär. Sabia scurti atarni la brä.u, legatä cu o cingätoare scumpä inchisä cu paftale, in cap coroani de aur cu pietre scumpe. Tine cu evlavie, dar drept i cu cuget curat In fata stäpanului DomnuI Hristos ctitoria sa si a th'rii, biserica mânästirii Cozia, intocmai asa precum se infätiseazä i azi evlavios ctitor de tail in fata judecitii istoriei. Mircea, zis numai mai tärziu cel Bätrân", adici cel vechi, spre a-1 deosebi de cel tanir, adicä cel nou, Mircea Ciobanul din veacul al XVI-lea, cäci la noi nu se obisnuia numärätoarea domnilor cu acelasi nume, era fiul lui Radu Vodi, poreclit Radu Ne- gru, care a fost considerat mult timp ca intemeietorul tärii, inteo vreme &And in cronici lipseau stiri despre domnii cei mai vechi. Radu fusese un ctitor de m5nästiri si de scaunelnoi de episcopi, chiar si pentru catolici. A terminat minunata Biseric5. Domneasc5, Sf. Nicolae dela Arges, cu picturi pline de viatà, poboabä a artei neobizantine rang& curtile bolovänite de acolo; Muse monete de argint, pe care e infitisat ca un cavaler apusean imbrAcat in zale, cu coif, paväzi i lancie. Se incumentase sà lupte cu Ludovic cel Mare al Ungariei si respinsese °stile lui cari näväliserä asupra tärii sale, apoi se impäcase cu dänsul ca un stäpanitor cuminte ce era I). Radu Vodi, despre care stim asa de putin, avusese doi fii, pe Dan care a domnit dupä dansul 0 pe Mircea, care a urmat dupä fratele s5u. Dan si Mircea nu erau hi din aceiasi casätorie a tat5.- lui lor. Dovada o fac documentele de mai tärziu. Mircea in privilegiile date de dânsul numeste pe maicA-sa Doamna Calinichia" 2), (hiaTki rocriogerBa-mm), iar mai tarziu, Vlad Dracul fiul lui Mircea, intärind dania acestei doamne cätre mänistirea Tismana o nu- Despre Radu I, I. Minea, Urmasgii /ui Vladislav I pi politica orientald a Ungariei In Convorbiri Literare, L, 1916, P. 685 h. Batianu, L'expédition de Louis I-er de Hongrie contre le prince de Va- lachie Radu I-er Basarab en 1377, Wilenii de Munte, 1925 (extras din Revue historique du Sud-Est européen, II, 1925), 12 p. P. P. Panaitescu, Documentele Tdrii Romdnegi, I, Bucuregti, 1938, p. 62. 866 qi i '851 698 www.dacoromanica.ro

42 mete ,,doamna Calinichia bunica domniei mele" (6a6a rocnoAcTaa- ) 3) . lar fiul acestuia, Radu eel Frumos, o numeste bunica tatalui domniei mele" (Kanliamda 6a6a poalTerao rocnoacTea-ma) 4). In documentul lui Dan I pentru mânastirea Tismana, doamna Ca- linichia nu e pomenita, dar in privilegiul prin care Dan II, fiul celui dintai, confirma dania doamnei, acesta n'o numeste bunica (6a6a ) ci lelea (neat), care inseamni matuse sau sofa mare 8). Calinichia, nu era deci bunica lui Dan II si astfel nu era mama lui Dan I, fratele lui Mircea si cum gramaticul nu avea un termen adecvat pentru notiune de bunica vitrega, a intrebuintat pe cel de lele, care se di in romaneste i unei rude mai batrane in general, evitand pe cel de bunica, folosit de descendentii ei in hrisoavele lor. Asa dar, Mircea si Dan nu erau frati buni. In pomelnice avem numele primei sotii a lui Radu, Ana, care a fost maica lui Dan voda, iar Calinichia nu era, cum s'a crezut, numele monastic al Anei la trecerea ei in. calugarie, ci era o altä, persoanä, a doua doamna a lui Radu. (Ceiace nu exclude posibilitatea ca ea sä, fi fost totusi o calugarita dup.& moartea sotului ei, caci numele ei sunk' monastic) 6). Fcsst-au insa Dan si Mircea frati dusmani, asa cum Ii aratä o anume traditie cronicireasc6., transmisä pani si in letopisetul domnilor Tarii Romanesti ? Caci zice cronica: Io Dan voevod... acesta au fost frate cu Mircea voda Batränul si au domnit im- preunk amandoi cativa vreme in pace, apoi se invräjbira i ince- pura a sa scula unul asupra altuia". Dupä aceia, cronicarul po- vesteste cum Dan a fost ajutat de imparatul turcesc, iar Mircea de Jicmont (Sigismund) craiul unguresc; si biruind crestenii pe pi- gani, a ramas domn Mircea" 7). 5tirea este luata insi din cronica ungureasca a lui Thurocz, dintr'un pasaj care priveste insa o alta luptä., care s'a dat mai tarziu intre Mircea i Vlad domnul pus de Turci 8). hn4 ibidem, p. 187, document din 1439. ibidem, p. 249, document din 1464. ibidem, p. 136, document din 1424. Pomelnicele la V. Draghiceanu, Curtea dornneascd dela Argeg, Bu- curesti, 1923, p. 25, Letopisetul Tärii Romdneqti, publicat de St. Nicolaescu in Revista pentru istorie, arheologie $i filologie, XI, p. 108. I. D. Thurocz, Chronica ed. Schwandtner, Scriptores rerum Hun- garicarum veteres et genuini, I, Viena, 1766, p. 290 fel de A. Bonfini, Historia Panonica, ed. Colonia, 1690, p. 424. Despre in- terpretarea acestei stiri, vezi mai jos, p. 254 291. Stirea e repetatit 255. www.dacoromanica.ro

43 Intemeiati pe aceastä cronick si pe un pasaj räu tradus din cronica bizantinä a lui Chalkokondyl, unii istorici mai vechi, ca Hasdeu i Xenopol, au putut crede cà Mircea a ucis chiar pe Dan, spre a-i lua domnia, ar fi fost deci unul dintre acei tirani, cari se urea in scaun crunti de singele rudelor, manati de o ambitie sal- bated., in fata cAreia sentimentele omenesti s'unt inliturate. Dar In urmä s'a dovedit in chip lämurit ck" de asa ceva nu poate fi vorba 9). Despre sfirsitul lui Dan predecesorul lui Mircea avem o stire precisä la cronica bulgar5. (tradusà, mai tärziu si in cronograful românesc al lui Mihail Moxa) : 4isman tarul Bulgariei a ucis pe Dan fratele lui Mircea voevod in anu/ 6902 (1393), luna Septem- brie 23"10). Nu stim cauzele acestui conflict romino-bulgar, a a- rui datä din cronieá este de sigur gresitä; el a avut Ice probabil la 1386. Multi istorici cred cá e vorba de un räzboi dat pentru stä.- riânirea Dobrogei, dar vom aräta mai jos cä aceasta nu este posibil. Imprejurärile istorice de atunci sunt necunoscute, atit in Tara Romineaseä, cAt i in Bulgaria. Este posibil sä fie vorba de un episod al luptei dintre frati, Stratimir iSisman, in care domnul roman si-ar fi gäsit moartea, särind in ajutorul rudei sale dela Vidin. Despre luptele lui Dan vodä cu Sisman al Bulgariei a päs- trat un ecou i poezia epici bulgari. Era epoca de creatie epici a epopeii sud slave, momentul luptei cu Turcii si al ciderii inde- pendentii, pe care nu o vor putea apära de acum decht barzii ce aminteau la ospete despre vremurile aspre ale marei vitejii; este un moment istoric pe care si l-a ales dintre toate treatia epia si ToatA discutia la C. Litzica, De cine a fost ucis Dan fratele lui Mircea?, in Omagiul /ui T. Maiorescu, p. 54-61. Asupra interpretArii gresite, dupti, noi, pe care Litzica o clä pasagiului din cronica lui Thurocz, vezi mal jos, p. 254. Pasajul din Chalkokondil In noua editie critica a lui Dark6, p. 73. Si W. Miller, in The Cambridge medieval History, IV, Cambridge, 1923, p. 567 serie despre Mircea: Acest principe 19l distigase coroana prin uciderea fratelui sAu mai mare". L Bogdan, Bin Beitrag zur bulgarische Geschichtsschreibung, in Archlv ftir slavische Philologie, XIII, p. 530. Cronica lui Moxa nu pune data, dar aseazA faptul in legAturA cu lupta dela Cosovo, pre acea vreme" Hasdeu, Cuvinte din batrdni, I, p. 402. In cronica tArii compilatti in veacul al XVII-lea de Stoica Ludescu avem: Si l-au ucis SArbilor, cAnd era cursul anilor dela Adam 6964 (1356)". Istoria Tdrii Ro- mdse§ti, ed. Ioanid, II, Bucuresti, 1859, p. 3. iqrnan vocIA domnul www.dacoromanica.ro

44 s'a oprit asupra lui. De aceia, in cintecele sud slave, alituri de Cosovo §i de necredinciosul Marcu, apar personagii romanqti din acea vreme, Radu, Dan qi mai ales Mircea voevod. Dan voevodul si banul care domne§te peste multe tari, la malurile midi .0 ale Dunarii, peste cetai, minastiri .0 munti, pe cimpia cea intinsa, peste satele cele dese", spune balada bulgari. Mircea voda, zic baladele, se certase cu fratele sä.0 Radu (confuzie, pe semne, cu Dan) si fusese aruncat in inchisoare, dar Si§man tarul dela Tar- nova chiama pe Radu (Dan) la dânsul, sä-i boteze copilul, Ina, cu gänd ascuns de a-1 ucide. Dar la ospät Radu, care era sä fie in- junghiat, scapä. .§.1 ucide el pe De sigur, nu e vorba cleat de vagi ecouri deformate de imagina- tiile succesive ale generatiilor de poeti si antareti; se pare insa ca au un sambure istoric, conflictul lui Dan cu o amintire de vitejie, dar §i de tradare .si sange, din care istoricului de azi ii vine foarte greu sa se descurce. Si credem oare ca Dan a fost ucis de i..§man, nu in räzboi, ci la un °spat, prin surprin- dere? Dar cine oare poate pune temei sigur pe o legenda?11. To- tu§i rämäne un fapt sigur: Dan n'a fost omora de Mircea, ci a murit in lupta cu Bulgarii tarului dupi moartea lui a luat scaunul domniei, dupa obicei, adica prin alegerea facuta de boieri, Mircea, fratele siu nascut din a doua sotie a lui Radu voda. Dei am inlaurat confuzia despre ueiderea lui Dan de care Mircea, totu§i trebue sä admitem eä, intre cei doi frati era o rivalitate. Chiar daca nu punem prea mult temei pe legenda bulgara amintitä, dupa care Dan tinea pe Mircea in inchisoare, sa ne amintim ca ei erau fii din doua mame, ceiace trebuia sa dea na§- tere la rivalitäti. Urcarea in scaun a lui Mircea dup.& fratele sal Dan a fost o lovitura a boierilor data impotriva liniei descenden- tilor lui Dan Irma Dan avea copii, dintre cari pe unii macar ii aflam pribegi in streinatai in timpul domniei lui Mircea, ceiace inseamna cä ei nu se impacara cu domnia unchiului lor. Unul dintre d'ansii, loan, era la Raguza la 1397, iar viitorul Dan II, dei a luptat aaturi de Mircea in o§tile lui, s'a dus mai taziu la Cons- tantinopol §i a ramas acolo. Avem motive serioase sä credem ci i.sman, arde apoi cetatea tarilor. i..sinan, care a lasat i.snian dela Tanova. Numai 11) Pentru baladele bulgaxe pomenind de Dan si Les relations culturelles entre les Roumains et les Slaves du Sud, Bucuresti, 1936. Cf. si Al. Papadopol Calimah, Legenda sdrbd: Radu vodd qi Mircea voevod In Revista contemporangt, II, 1874, p. 130-138. isinan, Al. Iordan, www.dacoromanica.ro

45 Vlad, domnul uzurpator adus in scaun la 1394-1396 impotriva lui Mircea de o§tiIe lui Baiazid, a fost un fiu al lui Dan I 12) A§a. dar, Mircea ajutat desigur de o partidi de boieri, a inliturat dela domnie pe urma..sii predecesorului i fratelui sgu, aluneindu-i poate din taxi i s'a a§ezat el insu§i in scaunul domnesc. Mud s'a urcat Mircea in scaun ? Data acestei schimbäri de domnie, cu alte cuvinte a urcirii in scaun a lui Mircea cel Bitrin nu este cunoscutä, precis, se §tie doar cä la 3 Octombrie 1385 Dan vodi era in scaun la Arge i didea marele säu hrisov de danie pentru ministirea Tismana13). Dar la 27 Iunie 1387 era domn la Arge§ Mircea §i intirea din partea sa hrisovul fratelui säu, amin- tind de sfânt riposatul fratele domniei mele, Io Dan voevod" 11). Deci intre aceste date a avut loc uciderea lui Dan §i urcarea In scaun a fratelui sill. In cronica bulgari, care cuprinde multe date contemporane precise, data uciderii lui Dan de care este 1393, evident gre§iti, dar gresala se explici.: cronicarul o pune la un loc cu pomenirea cäderii TArnovei i cuprinderii lui i.sionan de dire Turci, amintinduli cu acest prilej, de un fapt istoric mai vechi privitor la acest tar bulgäresc. Data 1393 este data ciderii Tirnovei §i a lui i§mhn, nu a uciderii lui Dan. Dar avem in cronici i data zilei, 23 Septembrie. Ciderea TArnovei are loe la 17 Iulie (dupi analele sarbe§ti i cele rusesti), moartea in robie a lui i.,.sinan la 3 Iunie 1395 15). Deci data 23 Septembrie nu poate fi in legituri cu aceste evenimente, este data uciderii lui Dan, iar in locul anului exact, un copist neglijent a pus data eveni- mentelor povestite in paragraful precedent. Dan fiind ucis la 23 Septembrie, anul nu poate fi nici 1385, cici la 3 Octombrie era Ind, viu, nici 1387, cici la 27 Iunie domnea deja Mircea. Rimâne deci posibil numai anul 1386. Dad, aceste consideratii, care au toate probabilitätile de exac- titate, s'ant admise, data mortii lui Dan, deci a urcirii in scaun a lui Mircea este 23 Septembrie 1386.16) i§man Pentru acesti fii ai lui Dan I, vezi mal joS, p. 58. P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 38-41. P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 41-45. Pentru aceste date, P. Nikov, TypCxoTo Aceast& dal& pare contrazis& de un document publicat de St. Ni- colaescu, Cel mai vechi hrisov al lid Mircea vodd cel Bdtrdn cu privire la mdndstirea Coria, Sucuresti, 1939, 12 p. Hrisovul p&strat inteo condia mai noutt are data 27 Aprilie 1386. In realitate documentul este o traducere tArzie si textual& a unui hrisov slavon cunoscut al lui Mircea pentru Cozia sassaAosasie, p. 76 80. www.dacoromanica.ro

46 Calinichia Doamta. Cine a fost Calinichia doamna, mama lui Mircea? Unii cronicari mai vechi au vazut in ea pe fiica lui Lazar al Serbiei, alti istorici mai noi pe o principesa de neam imperial. Cronica parale15, a principatelor romane scrisa cl, Axinte Uricarul spune cä Mircea era nepot al lui dispot Lazar" 17). 0 cronica tarzie sarbeasca spune ca a patra flica a -cneazului Lazar a fost casato- rita cu Radul voevod, deci cu tatal lui Mircea 12, ap, dar eroul dela Campul Mierlelor ar fi fost bunicul marelui domn roman. Dupa a- ceasta cronica au urmat atál Hasdeu, care face ni.ste consideratii genealogice complicate 19), cat i alti istorici romani. Dar aceasta §tire se afla numai inteo formä tarzie si alterata a cronicii sarbe§ti (din secolul al XVII-lea), cronica veche sarba in toate variantele sale are numele celor cinci gineri ai lui Lazar, pe care i-am dat mai sus, din care nici unul nu este roman20). Numai pe aceasta cronica veche ne putem baza ca sä tragem o concluzie sigura. In nici un caz Lazar nu putea fi bunicul lui Mircea: fiul sat stefan se nascuse la 1369 21) cea mai mare dintre fetele lui, Mara se ea- satorise la 1371 cu Vuk Brancovici, iar a patra cu Nicolae de Gara, la 1387 22). Mircea era de sigur un om matur la 1386, &and 1-au ales boierii ca domn, a.sa cä, nu poate fi Inca o generatie intre el contemporanul sail din Serbia. lar dupa N. Iorga, Calinichia a fost o printesa bizantini, pentruca numele ei este grecesc i dela ea a mostenit Mircea titlul sau de despot, titlu ce se dedea numai ruclelor familiei imperiale dela staretul Sofronie, pentru satele Miclausevat, Curilo de P. P. Panaitescu, op. cit., p. 98-101, care in original n'are (lath. Data din condiett a fost adaugan, de traductitorul din secolul al XIX-lea; documentul este frisk dala sfarsitul domniei lui Mircea, cum arat& mentiunea staretului Sofronie si a lui Mihai vodrt coregent. Cf. si Recenzia lui D. P. Bogdan la publicatia de mai sus a lui St. Nicolaescu, in Arhiva romaneasc6., 1939, p. 289 291. Ms. Acad. Rom. Nr. 2591, p. 11. Nu e necesar sA adAugam cri. Lazar nu era despot. L. Stojanovic, CTape cpncxe ponocaorm u neToruicm (Vechile genealogii si letopisete s'arbe) Belgrad, 1927, p. 212. B. P. Hasdeu, Negra vochi, (Magnum Etymologicum, IV), p. CCXL. si urm. Cronicele sarbesti la L. Stojanovid, loc. cit. Inscriptia de pe mormtintul s6.11 la Miklosid, Monumenta serbica, Viena, 1858, sub 1427. I. Ruvarat, O ufleay 11aaapy (Despre cneazul Lazgir), Novi-Sad, 1887, pag. 2. i GardanovAt, publicat www.dacoromanica.ro

47 Bizant 23). Dar numele doamnei este un nume monastic ortodox, femeninul prea cunoscutului nume cAlugäresc Calinic, nu e desigur numele ei de botez. Dupä, moartea sotului, ea s'a cilugirit i dupä rinduiala bisericii ortodoxe doamni nu-1 cunoastem, cad., cum am spus, doamna Ana a fost prima sotie a lui Radu. Numele monastic Calinichia era folosit cunoscut in äri1e noastre, el apare si in pomelnicul mandstirii Bis- trita din Moldova, in partea veche, care s'a inceput in vremea lui Alexandru cel Bun, contemporanul lui Mircea, ca numele uneia din eálugiritele acelei minkstiri 24). Despot n'a fost Mircea din nastere si din familie, îi zicea asa in titlul sä..0 ca despot al tárii lui Dobrotici", pentrucä st5.- panea un despotat i exclusiv numai in legaufg cu Dobrogea. In actele cu titlul mai scurt, in care Dobrogea nu e pomeniti, Mircea nu-si zice niciodatä despot. Era despot al Dobrogei, intocmai cum era herteg sau conte de rágiras, pentruci stipAnea un comitat, iu pentruci intre inaintasii lui ar fi fost vre-un hertog unguresc. Asa dar, Mircea nu era inrudit in nici un fel, nici cu Lazir al Ser- biei, niel prin mama lui cu Paleologii dela Bizant. Este necesar pentru a intelege politica si locul lui in istorie sä inaturärn aceste erori istorice 25). Cine a fost Calinichia doamna? Fost-a ea o streinä de neam mare sau o româncä din neamul boierilor din tail? Inclinära, fir5. a avea dovezi sigure, spre ultima ipotezi. Era o femeie care avea sate si mori in Oltenia, legatk pare-se de viata localk; ea doneaza o moarà a ei din Bistrita olteana manAstirii Tismana 26), tot ea schimbat numele, cel de sotie N. Iorga, Istoria Romdnilor, III, p. 271 si idem, La survivance byzantine dans les pays roumains, Bucureti, 1913, p. 37. Iorga mai aduce tin argument: la Cozia pe portretele lui Mircea este vulturul aurit bizantin cu dotal. capete. Am aratat ins& ca e vorba de o mod& de imitatie, care apare atat la tarn bulgari, cat si la craii sarbi i chiar la alti domni romani de mai tarziu, de pilda la Neagoe Basarab pe fresca dela Snagov, P. P. Panaitescu, L'aigle byzantine sur les vêtements des princes roumains, in Bulletin de la section historique de l'Académie roumaine, XVII, 1930. Pomelnicul mdneistirii Bistrifa, publicat de D. P. Bogdan, Bucu- rest', 1941, p. 59. Cf. si hipoteza lui I. Minea, Urmaqii lui Vladislav I, Convorbiri Literare, L, 1916, p. 857 ca doamna Calinichia era fiica lui Dobrotici ceia a mostenit" domnul roman tara bunicului sAu. Vom vedea mai jos ca. Mircea n'a moqtenit Dobrogea i In once caz nu mal avem niel o alta dovath pentru aceasta. hipoteza.. P. P. Panaitescu, Documentele Teirii Romdnefti, p. 62. i dea- www.dacoromanica.ro

48 därui mai tirziu aceleia§i manistiri satul Pesticevo, care este pe- române4e Pe§ti§ani, In judetul Gorj, tocmai sus In munti pe plaiul Välcani, la Risirit de mingstire 27). Aceasta ar fi o indicatie d doamna Calinichia era poate originad dintr'o familie boiereasci olteank. Doamna Mara SOtia lui Mircea cel Man. La schitul Bridet, nu departe de scaunul domnesc dela Arge§, se afl& pe tabloul cti- torilor chipul lui Mircea cu coroani In cap si al doamnei sale de asemenea Incoronati, cu colier de perle mici incolicit in mai multe randuri In jurul gatului, haing lung& tivit& i brodati cu flori mari Inchipuind bujori i trandafiri. Numele ei stä, zugrivit: Mara doamna, iar In pomelnicul cel vechi al aceleia§i biserici citim: Mir- cea voevod, Mara doamna 20). Cine a fost Mara doamna? Din ce neam se trägea? Mara este un nume derivat din Maria, aceasti form& era obi§nuiti In Serbia; una din fiicele cneazului Ladx, cea cisätorit& cu Vuk Brancovici, se numea a§a 20). Era doamna lui Mircea o sarboaid? Nu este sigur, pentruci noi cunoastem prea putin onomastica vremii, nu §tim dad humele Mara nu era obipuit In acea epod i In alte äri. tim de pila ci Tamara, sora lui Si§man dela Thrnova, se mai numea in cantecele populare Mara 30). Cele ce §tim despre sotia lui Mircea ne indreapti ins& spre un mediu cu totul diferit de cel balcanic. La moartea lui Mir- cea, doamna lui se afla sau poate se aapostise in Tara Ungureasch cu bucurie serie diacul de cancelarie pe hrisovul lui Mihail voevod, fiul §i urmasul lui Mircea, la 22 Iunie 1418, cateva luni dup.& moartea marelui domn: Am scris la Targoviste, in vremea c'ind a venit mama domniei tale, doamna, dela Unguri" 31). Diacul se adresa astfel direct domnului, printeo ciudati indlcare a protocolului di- plomelor. Pe de altä parte, un document putin cunoscut arum& o luminä intereanti asupra personalit&tii doamnei lui La 2 Februarie 1400, regele Sigismund serie din Praga 6,- Mircea. ibidem, p. 189, in confirmarea lui Vlad Dracul din 1439, cf. V. DrAghiceanu i P. Demetrescu, Schitul Bradet Argeg, In Buleti- nul Comisiunii monumentelor istorice, XVII, 1924, p. 68-73. Arhitectura e din veacul al XIV-lea, dar pictura a fost InnoitA la 1761. Numele intreg al doamnei nu se citegte pe fotografíe. L. Stojanovid, CTspH cpncrcH new 111101 (Vechile letopisete sarbegti), sub indice. C. Jirecek,licropilsi Ha BlArapwre (Istoria Bulgarilor), Sofia, 1929, p. 251_ P. P. Panaitescu, op. cit., p. 115. i p. 251. www.dacoromanica.ro

4, tre credincioasa, stfälucita doamnä, sotia stralucitului bärbat, ciomnul Istlircea, voevodul transalpin", aratand ca poporul nostru dirr KeSztel .§i imprejurimi s'a plans impotriva ei ca a calcat vechile privilegii ce le are dela regii unguri Ea cere in chip nedrept dijrna. 0 yam& dela oamenii cari vin sali macine grata sau pentru negot in satul Tolmay, proprietatea doamnei. Acest lucru, zice regele Un- gariei, este impotriva poruncilor noastre, pe cari le-am dat eu in- sumi in scris. Mai mult, unii oameni au fost inchi0 de dtre doamnä, li s'au luat vitele, 24 de vite ale oamenilor le mancase doamna cu oamenii ei 0 le mai luase pe deasupra 0 doi cai, fat% nici o drep- tate. De aceia ei au ajuns in säracia cea mai lucie .0 arata pe fatä ca trebue si fuga de pe mo0e .0 locurile lor". Ca urmare a acestor plangeri, regele da porunci foarte severe doamnei, ca de indata ce va primi scrisoarea lui, si nu mai calce drepturile poporului nostru", nici obiceiurile vechi 0 privilegiile lor, sä nu mai fie napistuiti cu nimic, sä nu li se mai ja van* ci dimpotriva sä le restituie cele luate 0 sa repare nedreptätile f acute de ea sau de oamenii ei. Pentru mai multi sigurantä, regele trimite pe Nicolae de Cani§a, comitele de Zala, ca sä restabileasca dreptatea incal- cata.; deasemenea poruncegte castelanilor din cetatea Rezi sa observe executarea acestor porunci 32). Scrisoarea aceasta e deosebit de sugestiva. Doamna lui Mircea apare ca o mare proprietarä in Ungaria, o nobilä stäpana care nu tine seam& de privilegiile .0 de drepturile celor de jos. Are oameni inarmati care aresteaza in castelul ei, iau biruri, pun pe fuga pe vecini. Comitatul Zala, in care se afla aceasta mo0e, este tocmai in partea sud-vestid a Ungariei 0 se margine§te cu Austria, cu Ca- rintia 0 cu lacul Balaton. Ora§ul Kesztel, ai carui locuitori se plan- seserä impotriva doamnei lui Mircea, este a.oezat pe malul lacului Balaton .0 anume la capatul sau apusean, iar Tolmay, proprietatea doamnei, este tot pe acel lac, ceva mai la Raskrit. Mai la Nord de aceastä localitate se gib.' cetatea Rezi, pomenitä in documentul nostru. Erau deci parti foarte depärtate de tara noastra, probabil locurile de ba0ina ale doamnei lui Mircea, cad de o danie a regelui Ungariei care vecina /ui sau de o cumpäratura facuta din tara la noi tocmai a§a, de departe, nu poate fi vorba. De altfel, daca ar fi fost un feud romanesc in acele locuri, regele n'ar fi dat porunci 32) Nagy Imre, Véghely Dezsé qi Nagy Gyula, Zala vdrmegye története, Iciadja Zata varmegye közönsége olcievéttar, II, Budapest, 1890, p. 298-30G. v. Anexa L v. harta mai sus, p. 17. 4 www.dacoromanica.ro

50 de stipan al supusilor, cum e cazul in documentul nostru. Domnii nostri au avut In decursul veacurilor mosii sau feude In Ardeal, dar o stipanire la marginea opus& a Ungariei nu poate fi asa ceva, ea arat& cä doamna lui Mircea era din acele pirti, o nobilá de pe malurile lacului Balaton. Comitatul Zala se mirgineste cu tirile de limb& croatä si sloven& dela Marburg (Maribor) si Varajdin; infil- tratii slave, nu sunt excluse., deci numele de Mara nu este inexpli- cabil in aceste pàri. Doamna Mara este mama lui Mihai vodi, urmasul lui Mircea i desigur de intoarcerea ei din Ungaria se bucu- rase asa de mult diacul domnesc dela Targoviste. Despre familia ei nu stim nimic; din documentele mosiei Tolmay aflim ci la 1380 era proprietar acolo Stefan Lady, iar la 1398, cu doi ani inainte de doamna lui Mircea, era proprietar Paulus de Noogh 13). Mai tarziu, la 1427, pe semne dup.& moartea doamnei, mosia trece in stä.pa,nirea castelului Rezi, amintit mai sus 34). Sà fi fost nobilii Lady si Paul de Noogh ascendentii doamnei, dela care ea a mostenit mosia? Nu stim, cici se poate tot asa de bine s'o fi oktinut prin cumparare. In regiunea Zala se stabilise cu mosii familia de origine germanA din Carintia Cylli; Henric de Cylli avea numeroase mosii In comitatul Zala 35). Dad doamna Mara era din aceastä familie sau in- rudità cu ea, ne-am explica anume afirmatii despre inrudirea lui Mircea cel Bktran cu Vladislav Iagello, a c&rui sotie de-a doua a fost Ana de Cylli 36). Mircea si Vladislav Iagello. Era aceasa doamni din Ungaria transdanubiani o printesä inruditä. cu Iagelonii? S'ar pima cä da, de oarece Mircea era inrudit cu Vladislav Iagello. Pe temeiul unei scrisori a lui Mircea adresati regelui polon s'ar putea Insä trage concluzii gresite. Domnul muntean zice asa in stil patetic: meu, marelui rege Vladislav... eu sunt al tau cati sunt, sant nepotii täi i copii ca i ai mei" 37). Dup.& unii istorici ar rezulta de aici cä Mircea ar fi fost ginerele regelui Vladi- slay, deci doamna lui ar fi fost fiica acestui suveran polon 38). Ge- nealogia Iagellonilor este ins& azi prea bine cunoscuti, ca sá ne i copiii mei, D. Cszanki, Magyarorszdg történelmi földrajza, III, Budapst, 1897, p. 117. ibidem. Revay, Nagy lexikon, sub Zala. vezi paragraful urm&tor. Hurmuzachi, Documente, I-2, p. 825. St. Nicolaescu, Documente inedite dela Mircea cel Bdtrdn, Bucuresti, ffix5. dattt, p. 46. www.dacoromanica.ro

51 mai putem permite asemenea hipoteze. Alti istorici cari n'au inteles textul, yid in Mircea pe värul primar al lui Vladislav 22). Cre- dem cä. termenii din scrisoare nu sunt deck forme de respect si politetä, si nu trebuesc cAutate familie. Totusi intre Mircea i Vladislav era o rudenie depirtatl. In tratatul incheiat de domnul Tärii RomAnesti cu regele Poloniei la 17 Mai 1411, fkg'iduindu-i ajutor, spune cä o face cu atAt mai mult cu ea e dator i ca rudä. (ymmo magis iam quia consangui- nit atis amor hoc f acere compellit ami cos 40). Ce rudenie putea fie intre domnul dela Arge i fostul stäpAnitor pAgá'n al Litva- niei? O legiturk foarte depirtatà, desigur. D. Onciul credea cA e vorba de o aliantä, de familie intre domnul Moldovei Alexandru cel Bun si Iagelloni, iar Mircea ar fi fost rudä, (cum?) cu domnul Moldovei 41). In realitate, prin cäsAtoria fetei lui Nicolae Alexandru voevod cu Stratimir dela Vidin, a urmat apoi o alianti de familie cu dinastia bosniacä, Cotromanici, iar o fiicA a lui Stefan U Cotro- manici, Elisabeta, fusese mama celor doui regine, Maria a Unga- riei i Hedviga a Poloniei. In acest chip intre Mircea i Vladislav al Poloniei, ca i intre Mircea §i Sigismund de Luxemburg era o depärtati aliantä de familie. Totusi nu ne indoim cä oricAt de de- pArtatà, aceasti legiturä, era cunoscutá de Mircea, el se mAndrea cu ea si ficea aluzie la dAnsa, &And serie in termeni asa de vagi regelui polon despre inrudirea lor 42). dovezi pentru legAturi de Hurmuzaki, Documente, I 2, p. 825, traducerea latiná gre§itá a lui Kaluzniacki, in care ANETIOZ a tradus cu consobrinus, vár din mame surori, de unde confuzia. Hurmuzaki, Documente, I-2, p. 472. D. Onclul, Curs litografiat de istoria Romdnilor, Bucureqt.i, 1900, p. 334. Al. 'vid, op. cit. plana III, cf. qi Homan-Szekfii, Magyar törtenete, ILI, p. 192. Tabla genealogic& a lui S. de Zotta, Familia regale' a Romdniei alte ?ieamuri descendenti din Basarabi in Arhiva genealogia., I, 1912, p. 32 este complet gre§itti. Crede a. Ecaterina, bunica Barbareí de Cillí, sola de a doua a regelui Sígismund, era fiica Dragodaneí (Dorothea) Ejli a regelui Bosníei Stefan Tvarko I. In realitate, ea era nice, luí Stefan banul. Drago- dana era tuca luí Stratimir de Vidin, deci vará primará cu Mircea. Pentru amanunte, vezi tabla genealogic& mai jos. www.dacoromanica.ro

52 Sefan ban al Bosniei (1290 4, Nicolae Alexandru 1302) 4, 4, 4, Stefan II ban 1322-1353 1. Ana Radu Vladislav 1353 4. Stefan Tvartko I 1339-1391 Stratimir de Vidin) Mircea Caterina (Herman de Ty) Herman II Elisabeta (Ludovic cel Mare) J. Dorotea 47 Hedviga Maria Barbara (a doua sotie a lui Sigismund) (Sigismund de Luxemburg) (Vladislav Iagello) cb.s&torit a doua oarti cu Ana vara Barbarei de Cilly. Mai exista i alth inrudire a lui Mircea cu Vladislav. Iagello cu Sigismund de Luxemburg, &licá cu sotiile lor surori, Maria si Hedviga de Anjou, anume prin casatoria lui Vladislav de Oppeln fiica lui Nicolae Alexandru voevod, Elisabeta, i apoi prin casatoria fiicei acesteia cu Iodocus al Moraviei varul primar al lui Si- gismund 43). Carol Robert de Anjou loan al Boemiei Bolko II Nicolae Alexandru 4, 1, Ludovic cel Mare loan Carol IV Radu Vladislav-Elisabeta de Oppeln Mircea Hedviga (Vladislav Iagello) Maria-Sigismund de Luxemburg.. lodocus al Moraviei Elisabeta Ramane insa loc i pentru o hipotezä care ar explica altfel legatura de rudenie intre Mircea i Vladislav Iagello. Am spus ca nu stirn care era familia doamnei Mara a lui Mircea, dar este sigur ca ea era o femeie nobilä, din comitatul Zala. Mosiile ei erau vecine cu Slavonia, unde domnea cu puteri regesti familia Cilly. A- ceasta familie îi intindea autoritatea prin inrudiri si in comitatul Zala 44). La 1400, dupi moartea reginei Hedviga, Vladislav Iagello Dabrowsici, Elisabeta Lokietiek6tuna, p. 324 qi 328. Vezi harta Ungariei la 1433 Cu zoneIe de influent& ale diferitelor familii. Zala e ail:data in zona familiei Cy111 (Homan- Szekfii, op. cit., p. 224). www.dacoromanica.ro

53 se reasätori Cu Ana de Cilly fiica lui Wilhelm din familia aceasta originard din Carintia. Familia CyIli era Inrudità Cu multe case regesti. Sigismund de Luxemburg al Ungariei, dupd moartea Ma- riei, se recdsätori si el cu Barbara de CyIli yard. cu Ana (ciatoria aceasta are loe la 1401). Despre Barbara istoricul Bonfinius spune aceste cuvinte putin amabile pentru onoarea unei femei: Indomi- tae libidinis mulierem, quae inter adulteros publice vitam duxit, prostitutoque pudore viros saepius petiit quam petantur" 45). Este posibil sa fi existat o rudenie Intre aceasta familie ì doamna lui Mircea (pentru leghturile familiei Cylli cu Sigismund de Luxem- burg si Vladislav Iagello, vezi tablele genealogice de mai sus). Adaog cä Mircea cunoscuse personal pe unul macar din contii de CyIli, pe Herman II, tatil reginei Barbara, cu care luptase aldturi la Nicopole. Stalcu. Fratele lui Mircea. Când Mircea a dat marele säu hrisov mânästirii Snagov de pe insula din Codrii Vldsiei, el a Intärit eälugdrilor i egumenului Lazdr satul Ciulinita pe valea Buzdului, sat pe care-I ddruise mânistirii fratele domniei mele" i apoi se citeste In document abia vizibil jupan" si un alt cuvdnt este sters de tot 46). Acum o suti de ani un funelionar al Arhivelor Statului seria in legaturi cu acest document: Numele, cu toate cd este in- teadins ras, Insd tot se cunoaste din urmele ca umbrd rdmasi ale literelor cd a fost Staico". Numele Staico a fost citit apoi si de ex- pertul grafic H. Stahl la lumina lämpii de quartz pe o fotografie miritd 47) . Asa dar, Mircea a avut un frate, de sigur rnai mic, care era jupan, &lick In rdndul boierilor, cu mosii pe valea Buzdului, un om cucernic care däruia din avutul säu mánästirii pentru mintui- rea sufletului. In pomelnice i In cronici numele lui nu se iveste mai multe nu putem spune despre dânsul 45). Mihail voevod coregent. Mircea a avut un fecior Mihail, care apare alituri de ddnsul pe fresca dela Cozia, atit in biserka prin- Bonfinius, Historia Panonica, C9lo/11a, 1690, p. 503. P. P. Panaitescu, Documentele Tärii Romaneqti, p. 91-93. St. Nicolaescu, Vechimea mandstirii Snagov, in Bucureqti, I, 1935, p. 109-111, citise Stan. H. Stahl, In expertiza granc). asupra documentului Snagovului spune c5, cele clouts. cuvinte: jupan Staico" au fost ad5.ogate mai tarziu cu alta cerneala mai pupa rezistenta 11 de aceia s'au sters. Pe locul unde s'au adao- gat ele nu era scris nimic, ci fusese lasat loc alb. Stahl afirma cä adaosul a fost facut de aceiasi man& ca aceia care a Berta documentul. www.dacoromanica.ro

54 cipalk eat si in capela bolnitei, un tan'ir subtire de 12-13 ani cu plete lungi. Una din fresce il infitiseazi cu o haing viinie inchisä sub o mantie risati pe umeri i incheiatà la un nasture, pantaloni strampti, costum occidental, o coroanit imbodobità cu perle mici in cap si o sabie scurf& atiirnati de cingitoarea dela brit( MEnile le tine la piept in semn de rugAciune. In cealaltà fresci e in haine de siirbiitoare brodate cu aur, cu flori mari rotunde aurite i stilizate, coro ana mai mare de aur; el sustine cu o mâni. alaturi de WE siu chipul mânistirii Cozia 40). Acest tinir a fost coregent al lui Mircea in sarcina grea de a conduce tara, apoi pentru scurt timp a domnit singur in scaun, dupi moartea tatälui ski. In hrisoavele lui Mircea dela o vreme apare mentiunea fiului silt Mihail, de obicei aritând cä, dania porunca domneascä sä, se tie cit va teal domnia mea si cat va träi fiul domniei mele, Io Mihail voevod". Alte ori, cel care va alca porunca domneasci era amenintat cu pedeapsi i urgie dela domnia mea, ca alcitor i neascultitor al hrisovului domniei mele çi aL fiului domniei mele, Mihail voevod" 50). Nu se poate sti precis in ce an a fost asociat la domnie Mihail voevod. In once caz este vorba de o asociere, cici pe clopotul dela Cozia stä scris: In zilele marelui Io Mircea voevod si ale lui Mihail voevod" 51). Pe temeiul unor documente gresit publicate i gresit datate, s'a crezut cä Incä dela inceputul domniei Mircea si-a luat al'ituri pe fiul säu, impirtind cu dansul puterea 52). In documentele datate ale lui Mircea intre anii 1387 0 1407 53), nu se pomeneste numele lui Mihai; in schimb intr'un hrisov al lui Mircea din 1409 si in cele urmaoare el este amintit. Socotim deci cu aprwdmatie cä anul asocierii la tron al lui Mihai este 1408, cu zece ani inainte de moartea tatälui sàu. Mid s'a Cf. reproducen i la Iorga, Portretale domnilor romani, Sibiu, 1930, Nr. 7-8. Iorga trece in legend& Mihdild voevod, intelegand gresit litera cirilica. 7, din inscriptie, care la sfaxsitul cuvamtului n'ar valoarea fonetick P. P. Panaitescu, op. cit., p. 97 si 98. St. Nicolaescu, Cercetdri arheologice, Bucuresti, faxa data., p. 6. Z. Minea, Politica orientald a lui Bigismund, p. 158. Astfel intr'o copie a unui document din Arges, 27 Decembrie 6900 (Hurmuzaki, Documente, I-2, p. 341) data se poate corecta pe baza listei boierilor. Cf. P. P. Panai- tescu, op. cit., p. 85 nota. Iorga, Istoria Romdnilor, III, p. 307 pune asocierea Inca, din 1399, dar documentul citat de dftnsul nu e din acel an, cl din 1409. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 41-73. www.dacoromanica.ro

55 urcat singur in scaun era un om matur, avea doi fii, pe Radu si pe Mihaí 54). In timpul domniei lui Mircea si a lui Mihai impreuni s'au bitut monete de argint in Tara Romineasci, care au pe fati numele lui Mircea, iar pe revers pe al lui Mihai, ca si arate astf el asocierea la domnie 55). Asocierea la tron era un obicei destul de rispindit In aceea vreme si o gisim atit la Paleologií din Bizant, ci't si la Nemanizii din Serbia. Mihail fusese uns ca. domn de ierarhii bisericii inteo solemnitate de insciunare; in hrisovul pe care-I di el In Tirgoviste in calitate de coregent, spune precis: Eu cel intru Hristos Dumnezeu binecinstitorul si de Hristos iubitorul si de Dum- nezeu uns, Io Mihail voevodi fiul prea dulceluí Io Mírcea bine cre- dinciosul si de Hristos iubitorul si autocratul mare voevod" 56). Deci Mihail nu era autocrator, ci numai tatil siu avea drept la acest titlu; el di porunci si hrisoave cu pecetia lui, dar cu voia pirintelui domniei mele". Totusi are drept si ameninte cu urgie si pe- deapsä pe cei ce nu se vor supune poruncii luí, ca si se invete si altii sä, asculte de cuvint si si nu se impotriveasci" 57). Situatia lui Mihail era deci subordonati tatilui siu, nu era un asociat cu drepturi egale. El avea lusá rosturi deosebite pe semne ci o parte din oaste era sub conducerea lui si el avea ala resedinti decat taal sill. Mircea stitea la Arges in vechea capitali; aproape toate hrisoavele sale sunt date din acest oras (sunt si unele hrisoave izo- late date de Mircea cu prilejul unor cilitorii la manistirea Cozia, Tismana, la Giurgiu, la Cimpu-Lung), la Arges a si murit probabiI marele domn, nu departe peste dealuri de ministirea Cozia, loca4 de veci al trupului siu. Mihail in schímb satea la Targovíste, orasul comercial, care detinea pe valea Ialomitii si a Dâmbovitii ne- gatul cu Brasovul prin pasul Branului. Hrisovul siu ca asociat la domnie e dat din Tirgoviste, el face o danie ministirii Cozia de Ibidern, p. 114. Unii istorici afirmft eft Mihail a tràit la Bizan inainte de a fi coregent al tatalui sau. Minea, op. cit., p. 158, nota 2 qi N. Iorga, Geschichte des runtdnische Volices, I, p. 304. In realitate, fiul lui Mircea pomenit la Bizant de cronicarul Ducas, care nu-i c1ä numele, nu este Mihail, act cronicarul spune lttmurit a prezenta lui acolo era sub impftratul loan VIII Paleolog, edict,. dupft 1425, delft la care Mihail nu mai era in via15,. Ducas, ed. Bonn, p. 201. Cf. D. Russo, Studii greco-romdre, Bucureqti, 1939, II, p. 520. C. Moisil, Monetaria Tdrii Ronidnefti, In Anuarul Institutului de Istorie Nationalft, III, Cluj, 1926, p. 154. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 103. ibidein, p. 104. www.dacoromanica.ro

56 zece case de serbi, din insasi casa domniei mele si din insusi orasul domniei mele", îi scuteste de &Li i prestatii, cate se afla in orasta domniei mele Tdrgovi§te" 58). Targovistea era deci orasul lui Mihail, acolo stetea el cu curtea lui deosebita. De acolo da ei porunci slugilor domniei mele dela Cetatea Dambovitei si vame- silor dela Ruck- si dela Bran", sa fie in pace cu negustorii dela Brasov, ca A. nu se mai plangi de voi de-acum inainte parintele domniei mele... cici de voi mai auzi niscaiva vorbe dela parintele domniei mele din pricina vorbelor voastre, domnia mea are sä, f aca mare rail celui ce-iva fi supärat pe nedrept" 59). Mircea era deci cel ce primea plangerile de peste granita, cad in nici unul din actele externe ale lui nu e pomenit fiul asociat la domnie, nici in aliantele cu Polonia, nici in privilegiile de comert ale Brasovului Lembergului; domnul cel batran singur reprezenta tara in fata streinilor. Dar acel care executa pedepsele si lua masuri pentru sectorul Dambovitei si al drumului negustorilor brasoveni era Mi- hail, de aceia el chiar da o porunca privitoare la procesul Rasno- venilor in timpul vietii parintelui sail 60). Dup.& moartea lui Mircea, Mihail nu s'a mutat la vechile ctirti stramosesti dela Arges, ci a continuat sä ramaie la curtea noua din Targoviste 61). Dupa el au ramas acolo, in orasul mai bogat asezat pe drumul mare de nego i domnii urnatori. Astfel se explicei sch,imbarea capitalei teirii dela Argeg la Teirgovigte. Mircea a stat panà la moarte in vechea capitalà, iar fiul sau statea ca asociat in Targoviste; dela urcarea in scaun a acestuia, la 1418, Targovistea rimane definitiv capitala tarii. De altfel calatorul german Schilt- berger care a luat parte la lupta dela Nicopole, spune foarte clan Eu am fost i in Valahia i in cele douCt capitale din Valahia, care se numesc Agrisch (Arges) i Tiirkoisch (Targoviste)" 62). Asocierea la domnie i impartirea atributiilor stapanirii se explici in parte prin greutatire i primejdiile din acele vremi destul de gTele. Dar de obicei asocierea la domnie inseamna si o asigurarc ibidem, p. 103. I. Bogdan, Relatiile Tarii Romdnegi ca Brafovul gi Tara Ungu- reascd, I, Bucuresti, 1905, p. 6-7. ibidem, p. 7-8. Hrisov din acel oras la 22 Iunie 1418, P. P. Panaitescu,op. cit., p. 114. H. Schiltberger, Reisebuch, ed. Langmantel, Ttibingen, 1885, p. 52 Cf. si Mincu Popescu, Studiu asupra /ui Mircea cel Bdtrdn, Bucuresti, 18RS, p. 54 55, care afirma ca. Mircea a fost cel care a mutat capitala la Tárgo- vitte si la Bucuresti ( ?). www.dacoromanica.ro

57 pentru stabilitatea mostenirii la tron. Ca in toatä istoria noastri veche tronul era electiv, ca si in Virile vecine de altfel. Alegerea o ficeau boierii si clerul intre diferitii membrii ai familiei domnitoare, cad fiul mai mare n'avea un drept de intketate, dovadi alegerea lui Radu, care a urmat dupi fratele ski Vladislav si a lui Mircea insusi dup.& fratele ski Dan, dei acesta avea mai multi fit Pentru a asigura domnia fiului ski, Mircea 1-a uns domn, desigur cu asentimentul boierilor, Mcä in timpul vietii sale. Alti Hi al lui Mircea eel IlAtrân. Cronicarul bizantin Chalko- kondyl vorbind de Mircea spune: Avand adesea legituri in garb.' de cisitorie, a lisat nu putini fii nelegitimi in Dacia, cari dupä moartea lui s'au apucat si se lupte intre ei pentru domnie" 63). Aceiasi observatie o face si alt cronicar bizantin, Ducas, care spune despre Mircea ci ducand o viatä desfrinati, a avut multi copii naturali" 64). Precum se stie, 'in tärile romine si fiii neligitimi aveau drept sä, fie alesi domni la fel cu cei niscuti din cununie. Unii dintre Eli lui Mircea au domnit mai tärziu in scaunul Tirii Romänesti, astf el Radu zis Prasnaglava, care domneste dela 1421, fiul sfint räpo- satului pirintelui meu, domnul Mircea voevod". Intre boierii acestuia si nu in primul loc, se iveste un Stan unchiul voevodului" 65), care este pesemne fratele mamei lui. Apoi Alexandru vodi zis Aldea se intitula si el fiu al lui Mircea, hand scaunul domniei la 1431 66). Urmasul siu Vlad Dracul avu o domnie mai lungi (1431-1447) si era s'i el fiul lui Mircea 67). Asa dar, patru ffi ai lui Mircea au domnit succesiv in Tara Româneasci: Mihail, Radu, Alexandru si Vlad. Nu stim afari de Mihai, dacä acestia erau fii legitimi sau L. Chalkokondyl, ed. Dark& Budapest, 1922, p. 73. Ducas, ed. Bonn, p. 201. 0 notA comicA aduce In legAturl cu aceste *tiri D. BolintIneanu: Mamie Mircea era supus unei slAbiciuni ruqinoase pentru bkrbatii ce ursita alege spre a Indrepta lucrurile omenegtl: El iubea femeile cu deosebire"! D. Bolintineanu, Vlad repeg $ Mircea voda cel Bdtrdn, ed. II, Bucureqti, 1870, p. 96. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 128. ibidem, p. 165. ibidem, p. 184. Cronicarul austriac E. Windeeke, Historia vitae im- peratoris Sigismundi, ed. von Hagen, Leipzig, 1886, P. 155, cap. 206, vorbind de Viad Dracul numit de Sigismund domn al TArii Romaneqti II numeqte Merz weyden, lar pe tatal sail, adicA pe Mircea, Pankratius de Weise (cel Intelept). Giurescu, Istoria Rovidnilor, I, p. 421 crede greqit cA Pancratius ar fi Radu, tatAl lui Mircea. www.dacoromanica.ro

Mircea cel batrin info

Mircea cel batrin info

Presentation Transcript

MIRCEA CEL BĂTRÂN Inst. Adela Nicola Colegiul Naţional Sportiv ,,Cetate’’ Deva

MIRCEA CEL BATRAN

MIRCEA ELIADE

de Mircea Eliade

Mircea Eliade

MIRCEA CEL BĂTRÎN domn al Ţării Româneşti 1386-1418

Cel

Cel:

Mircea cel BÄƒtrÃ¢n

Mircea cel Bătrân a fost domnitorul Ţării Româneşti între anii 1386 - 1418

Mircea cel Batran

Mircea cel Bătrân

Mircea cel Bătrân

Mircea Florian

MIRCEA ELIADE

CEL

Mircea cel Bătrân

MIRCEA ELIADE

CEL

Mircea Eliade

CEL

Mircea cel Bătrân