ARSURILE

1. ARSURILE SAJ BRǍILA DR.IUGA VIORICA Medic Primar Medicina Generalǎ Medic Specialist Medicina de Urgențǎ Asistent medical NEGOTEI ELENA

2.  Arsurile sunt accidente provocate de căldură sub diferite forme, agenţi chimici, electricitate şiiradiaţii. ce pot descărca în ţesuturi cantităţi diferite de energie lezantă în unitatea de timp: lichide fierbinţi, aburi supraîncălziţi, flăcări, gaze inflamabile, solide fierbinţi, corpuri vascoase topite (bitum, ceară) etc. Majoritatea factorilor etiologici ai arsurii sunt agenţi termici, fizici CEL MAI IMPORTANT >>> SĂ NU DEVII O VICTIMĂ! !!!!!!!

3. Arsurile se manifestăsub forma unor leziuni locale care pot avea uneori şi un mare răsunet asupra stării generale, putând duce adeseori şi la moarte. Categorii de vârsta cu mare risc de arsuri: a) 0 – 4 ani: arsuri termice, chimice, arsuri elecrice; b) 5 – 15 ani: incendii, arsuri datorate unor riscuri asumate (ex. jocul cu artificii); c) 15 – 24 ani: accidente datorate autovehiculelor, locului de muncă; d) 25 – 64 ani: arsuri industriale, chimice, lichide fierbinţi, locul de muncă; e) 65 ani: opărire, fumat neglijent, gătit, accidente.

4. În funcţie de agentul traumatic care le-a produs, arsurile pot fi clasificate în:  arsuri produse prin căldură (termice): flacară, metale topite, lichide şi vapori fierbinti;  arsuri produse prin substanţe chimice: acizi, baze, unele săruri;  arsuri produse prin electricitate: flama electrică;  arsuri produse prin radiaţii: raze ultraviolete, Röntgen, gamma. Principalul factor etiopatogenic în arsuri este agentul termic care în funcţie de temperaturăşi de timpul de acţiunedetermină:  alterarea echipamentului enzimatic tisular dacă temperatura agentului termic a fost între 46 ºC şi 60 ºC; dacă timpul de acţiune a agentului termic este scurt şi temperatura acestuia nu a depăşit 60 ºC, leziunile sunt reversibile;  necroza de coagulare care se produce la temperaturi ale agentului termic peste 60 ºC;  carbonizarea ţesuturilor se produce la temperaturi peste 600 ºC;  calcinarea tisulară care este determinată de temperaturi ale agentului termic peste 1000 ºC.

7. Flacăra produsă de substanţele inflamabile poate da arsuri întinse şi adeseori profunde. Benzina, neofalina şi gazul metan sunt substanţe care determină cel mai frecvent astfel de arsuri, fie în industrie fie în gospodărie. Lichidele fierbinţiconţin energie termică la nivelul capacităţii lor termice şi a energiei captate. Ele nu fac decât să transforme această energie preluată de la o sursă termică, acţiunea vulnerantă terminându-se odată cu pierderea energiei conţinute. Exploziile prin combustie a gazelor şi vaporilor (mai ales în spaţii închise) sunt în cel mai înalt grad vulnerante depăşind deseori gravitatea celorlalte tipuri de arsuri, prin înalte niveluri energetice lezante, datorităcombinaţiei efectului fizic al presiunii cu cel termic. Caracteristica acestor arsuri este timpul foarte mic de consumare, ceea ce determinăşi gravitatea lor pentru aparatul respirator, proiectând jetul gazos fierbinte în căile respiratorii. Solidele fierbinţiard prin nivelul energetic şi prin durata de contact. Capacitatea lor termică este foarte mare, de aceea durata de contact capătăsemnificaţii extraordinare. Din punct de vedere al acţiunii vulnerante, sunt asimilaţi la categoria de “solide”şi corpii plastici vâscoşi (bitum, răşini, ceară, hidrocarburi, etc ). Acestea au caracteristica de a adera la tegumente prelungind contactul şi supunându-se deci acţiunii mecanice (de îndepărtare a reflexelor de apărare).

9. Arsură prin agent electric Acid clorhidric Arsură prin lichid fierbinte 1. Arsurăchimică glob ocular cu substanţăacidă 2. Arsurăchimică glob ocular produsă de substanţă alcalină (leşie)

10. Arsură chimică produsă de acid Arsură provocată de soda caustică Arsură la nivelul degetelor determinată de acid hidrofluoric Arsură provocată de ciment

11. Arsuri superficiale (epidermice, gradul I) - arsuri solare, expunere de scurtădurată la lichide sau la alţiagenţi termici cu temperaturi sub 50°C. Aceste zone de arsurăsuperficială nu sunt luate de obicei în calculul suprafeţei arse, decât dacă sunt foarte întinse, în cazul unui copil de vârstămică. Au următoarele caracteristici:  lezează numai epidermul;  aspect roşuşiuşoredemaţiatal tegumentului;  senzaţie de usturime şicăldurălocală;  vindecare spontană, în 2-3 zile, fărăconsecinţe definitive;  hiperpigmentare şi descuamare tranzitorii.

12. Arsuri parţiale superficiale (dermice superficiale, gradul II A): o lezează epidermul în totalitate şi,parţial, dermul şi anexele cutanate; o apar flictene, edem perilezional, aspect rozat; o caracterizate de durere vie; o determinăinflamaţielocalăşi exsudat abundent; o sunt însoţite de sete, oligurie - la suprafeţe arse de peste 10% din suprafaţa corpului (SC) la adult şi peste 5% SC la copilul mic; o prezintă vindecare spontană în 7-14 zile, fărăconsecinţe cicatriceale definitive.

13.  lezează epidermul în totalitate şi dermul în profunzime;  apar flictene şiescarăalbă sau roşu-viu;  determină edem perilezional important;  determină exsudat moderat, inflamaţielocală intensă;  prezintă durere intensă/zone de analgezie;  sunt însoţite de sete, oligurie, afectarea mai marcată a stării generale;  prezintă vindecare spontanăposibilă (pentru suprafeţe limitate), în 14-21 de zile, cu zone cicatriceale. Arsură de gradul II –mână.Aspect iniţial Final După 11 zile de tratament După 2 zile de tratament

14. Arsuri totale („toată grosimea dermului", subdermice, gradul III-IV) Reprezintă necroza în totalitate a tegumentului, cu afectarea, în unele cazuri, a structurilor subiacente. Fiind distruse toate elementele epiteliale din structura tegumentului, nu este posibilă reepitelizarea spontană provenită din straturile profunde.  distrug în totalitate epidermul, dermul, anexele cutanate şi, uneori, structurile subdermice;  apar flictene rupte, escarăalbă sau alb-cenuşie,indoloră;  determină edem perilezional important şi instalat precoce, exsudat în cantitate redusă;  prezintă afectarea marcată a stării generale, chiar de la suprafeţe arse de sub 10% SC;  prezintă vindecare spontană în timp foarte îndelungat şi cu consecinţe cicatriceale definitive.

15.  afectare a hipodermului şi eventual şi a structurilor mai profunde, cu producere de escarăgroasă,rigidă, neagră;  în absenţa tratamentului chirurgical se produce vindecare defectuoasă,sechelară, prin granulare a plăgii după eliminarea escarei;  se impune realizarea de aport de tegument (grefă cutanată). Arsuri grad III-IV produse prin acţiuneaîndelungată a flăcării

16. Formularea diagnosticului de arsură trebuie săcuprindă obligatoriu trei elemente: 1) agentul etiologic; 2) suprafaţatotală a tegumentului ars; 3) gradul de profunzime. Gravitatea unei arsuri se apreciazăţinându-se seama de doi parametri: întinderea în suprafaţă a arsuriişigradul de profunzime al acesteia. Amândoi parametri au o mare importanţă: întinderea arsurii determinând prognosticul vital, iar profunzimea - gradul de invaliditate al accidentatului. şi se înscriu în documentele medicale, iar tratamentul de urgenţă, ca şi cel de lungă durată, se face în funcţie de ei. Aceşti parametri se calculează foarte atent Pentru calcularea suprafeţei arse se foloseşte regula lui Wallace numită şi regula lui 9.

17. Cap 9%SC Un membru superior 2 x 9% SC = 18 % SC Un membru inferior 2 x 18 % SC = 36 % SC Trunchi anterior 18 % SC Trunchi posterior 18 % SC Perineu 1% SC Total 100% În cazul copilului, raportul dintre diferitele segmente corporale se modifică o dată cu vârsta şi sunt prezentate în următorul tabel (Lund-Browder): Vârsta Cap 0-1 an 19% SC 9% 1-4 ani 17% SC 9% 5-9 ani 13% SC 9% 10-14 ani 11% SC 9% 15 ani 9% SC 9% În cazul arsurilor ce asociazăinhalaţie de fum şi/sau arsuri de căi respiratorii, se face de asemenea o supraevaluare cu 10-15% a suprafeţei arse. Un membru superior Trunchi anterior Trunchi posterior 14% 18% 5,5% 5% 1% 14% 18% 6,5% 5% 1% 14% 18% 8% 5,5% 1% 14% 18% 8,5% 6% 1% 14% 18% 8,5% 6,5% 1% O coapsă O gambă Perineu

18. Clasificarea ABA (American Burn Association): A) Arsuri minore (pot fi tratate ambulator): - arsuri parţiale superficiale de sub 5-10% SC, la copil şi vârstnic; - arsuri parţiale superficiale de sub15% SC, la adult; - arsuri „toată grosimea dermului", de sub 2% SC, la adult, fără afectarea zonelor speciale de gravitate. B) Arsuri moderate (potenţial severe, necesită evaluare şi internare în centre specializate): - arsuri parţiale de 10-20% SC, la copil şi vârstnic; - arsuri parţiale de 15-25% SC, la adult; - arsuri „toată grosimea dermului" de 2-10% SC, fără afectarea zonelor speciale de gravitate. Arsură prin flacără, explozie, grad IIA, IIB şi III

19. C) Arsuri majore (grave, necesită internare obligatorie şiiniţială în unităţi de arsuri din spitale complexe, interdisciplinare, cu profil de urgenţă; aceste cazuri majore nu trebuie reţinute în unităţi intermediare sau nespecializate): - arsuri parţiale de peste 20% SC, la copil şi vârstnic; - arsuri parţiale de peste 25% SC, la adult; - arsuri „toată grosimea dermului" de peste 10% SC, la orice vârstă; - arsuri localizate în zonele speciale de gravitate (faţă, mâini, picioare, perineu); - arsuri electrice sau chimice; - traumatisme asociate, boli cronice preexistente, boli acute concomitente, sarcină, imunodepresie de orice cauză,carenţe; - suspiciunea de arsură non-accidentală (abuz, neglijare) la copil şi persoane cu dizabilităţi; - riscul psihosocial asociat (tentativă de suicid, copil în dificultate, patologie psihiatrică,lipsă de cooperare a familiei în procesul terapeutic).

20. Indicele prognostic (I.P.) se aflăînmulţindsuprafaţaarsă (S%) cu gradul de profunzime al arsurii. În funcţie de I.P. arsurile se clasifică astfel:  I.P. mai mic de 40: nu există alterarea stării generale, nu existăcomplicaţii, rezultă vindecare; nu există risc vital;  I.P. cuprins între 40 şi 60: starea generală este influenţată, pot apare complicaţii, rezultă vindecare; nu există risc vital;  I.P. cuprins între 60 şi 80: starea generală este alterată, apar complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;  I.P. cuprins între 80 şi 100: există o alterare importantă a stării generale, există frecvent complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;  I.P. cuprins între 100 şi 140: există alterarea profundă a stării generale, totdeauna apar complicaţii dar sub tratament adecvat, aplicat în timp util, regula rămâne vindecarea; există risc vital crescut;  I.P. cuprins între 140 şi 160: starea generală este gravă, survin complicaţii importante dar cu tratament competent, aplicat în timp util se poate obţine vindecarea; există un risc vital de o importanţămajoră;  I.P. cuprins între 160 şi 200: starea generală este foarte gravă, evoluează complicaţii severe dar sub tratament energic, competent şi aplicat în timp util se poate spera în vindecare; se caracterizează printr-un risc vital foarte sever;  I.P. mai mare de 200: supravieţuireaşi vindecarea sunt excepţionale, riscul vital fiind maxim.

21. Faţa, gâtul pentru că arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicaţii la nivelul aparatului respirator. Arsurile mâinii, zonelor de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor, arsurile perineului. Arsurile care depăşesc mai mult de 30% din suprafaţaarsă indiferent de gradul de arsură. Arsurile de gradul III şi care depăşesc 10 % din suprafaţa corpului. Arsurile complicate cu fracturi şi cu distrugeri masive de ţesuturi moi. Arsuri profunde cauzate de substanţe acide sau de curent electric. Criterii de internare în spital a pacienţilorarşi:       arsuri de gradul II întinse pe > 15% sau de gradul III pe > 5%; unii autori indică obligativitatea internării în cazul arsurilor de gradul II-III întinse pe > 10% din suprafaţa corporală la copii (sub vârsta de 10 ani) şi persoane cu vârstă peste 50 de ani, respectiv pe > 20% la restul indivizilor;  arsuri ale feţei, perineului (şi organe genitale), extremităţilor (picioare, mâini) – indiferent de suprafaţă;  arsuri electrice (şielectrocuţiile) sau chimice;  arsuri inhalatorii (inclusiv inhalare de fum şiintoxicaţie cu CO);  arsuri cu alte leziuni asociate, inclusiv fracturi şi traumatisme penetrante;  pacienţi cu tare organice severe (diabet zaharat, alcoolism cronic, cirozăhepatică, boli cardiace, SIDA);  arsuri infectate, tratate iniţial în ambulator.

22. Existătrei tipuri de injurii postinhalatorii asociate arsurii prin incendiu (asocierea lor cu arsuri externe creşte semnificativ rata decesului): o leziuni produse de toxine sistemice de tipul monoxidului de carbon (CO) prezent în cazul incendiilor în spaţii închise: este afectată oxigenarea tisulară prin alterare a capaci- tăţii sangvine de transport al O2 (formare de carboxihemoglobină); o leziuni produse de inhalarea aerului fierbinte: injuria termică este limitată în general la căile respiratorii superioare, traheea funcţionând ca un scut termic (arsura pulmonară apare numai în caz de inspir profund al aerului fierbinte în imediata vecinătate a sursei inflamate, dar mai ales în caz de explozie; aburul fierbinte are mai mare potenţial de lezare a căilor respiratorii inferioare; nasul protejează căile respiratorii mai mult decât gura) → în condiţiile edemului căilor respiratorii superioare (dezvoltat în primele 6-24 de ore după injurie sau rapid în injuria inhalatorie severă) se impune intubare endotraheală; o leziuni produse de inhalarea fumului (responsabile de 60-80% din decesele prin arsuri): există peste 100 de substanţe toxice cunoscute în fumul incendiilor, important fiind acidul cianhidric (HCN) - produce alterarea oxigenării celulare prin formare de compuşi stabili ai Hb de tipul MetHb) → se impune administrare de antidot reprezentat de hidroxicobalaminăşi tiosulfat de sodiu . Primul ajutor în toate aceste cazuri constă în scoaterea victimei din zona cu gaz sau fum, permiţându-i să respire aer sau oxigen ( ATENŢIE LA SIGURANŢA SALVATORULUI).

23. Leziunea apare obişnuit în intervalul de 2-48 ore de la expunerea la energia calorică.  focul sau fumul a fost într-un spaţiu închis ?  a leşinat pacientul ?  există funingine în jurul gurii sau nasului ?  există semne ale insuficienţei respiratorii sau obstrucţiei căilor respiratorii superioare?  există arsuri cutanate în regiunea capului şi gâtului ?  există pârlire a genelor, sprâncenelor sau părului nazal ?  există alterare a stării de conştienţă ? Timpul de expunere, componenţa substanţele eliberate în procesul de combustie, temperatura elementelor inhalate şisuprafaţa arsă sunt variabile critice. Aceşti factori produc leziuni complexe cu risc de mortalitate şi morbiditate agravate de asocierea cu arsurile cutanate. fumului, Localizarea leziunilor va depinde de durata expunerii, mărimea particulelor şi solubilitatea gazelor. Arsura cutanată agraveazădisfuncţia pulmonară produsă de trauma inhalatorie!

24. Monoxidul de carbon este una din cauzele de deces în cadrul incendiilor produse în spaţii închise. În timp ce oxigenul este consumat, monoxidul de carbon este eliberat în timpul combustiei incomplete a diverselor structuri. Monoxidul de carbon traverseazăuşor membrana alveolocapilarăşi are afinitate pentru hemoglobină mai mare decât oxigenul. Monoxidul de carbon deplasează curba hemoglobină-oxigen la stânga şi afectează eliberarea oxigenului la ţesuturi deoarece 98% din oxigen este transportat de hemoglobină. Simptome în funcţie de carboxihemoglobina %:  0-5% = Normal;  15-20% = Cefalee, confuzie;  20-40% = Dezorientare, oboseala, greata, tulburari de vedere;  40-60% = Halucinatii, coma, soc ;  >60% = Mortalitate 50%. Gazele solubile conţinute în fumul de plastic şi cauciuc (amoniu, dioxid de sulf şi clor) reacţionează cu apa din mucoasa respiratorie şi produc acizi puternici şi baze care determinăiritaţie, bronhospasm, ulceraţii ale mucoasei şi edem.

25. Efectele intoxicaţiei cu monoxid de carbon:  Judecată alterată;  Confuzie;  Dezorientare;  Letargie;  Stop respirator;  Deces. Arsurile profunde ale feţei şi gâtului pot agrava leziunile prin compresiunea asupra laringelui. Simptomele obstrucţiei căilor aeriene sunt reprezentate de: stridor, dispnee, cianoză, creşterea travaliului respirator. Edemul extern se desfăşoară în paralel cu cel intern. Funcţia pulmonară poate fi bunăiniţialşi se poate agrava brusc după 2 zile de evoluţie. Dispneea, tusea, tahipneea, wheezingul şi ronhsurile preced modificările radiologice. Radiografia pulmonară pune în evidenţă atelectazia, edemul pulmonar sau bronhopneumonia. Diagnosticul se confirmă prin anamneză, inspecţia orofaringelui, prezenţa funinginii, arsurile feţei, modificarea vocii, laringoscopie şi bronhoscopie. Laringoscopia este cea mai rapidăşi mai puţin complicată metodă de diagnostic. Menţinerea pearmeabilităţii căilor aeriene este esenţială pentru conduita terapeutică.

26. Tratamentul iniţialconstă în menţinerea permeabilităţii căilor aeriene superioare şi inferioare prin îndepărtarea funinginei şisecreţiilor mucopurulente.  Scoaterea pacientului din mediul toxic, în colaborare cu pompierii;  Administrare de oxigen pe mască cu debit mare (10- 12 litri/min);  Instalarea unei linii venoase cu substanţe cristaline;  Monitorizarea parametrilor vitali (conştienţă, Sp O2, TA, EKG);  Transport la spital pentru evaluare şi urmărirea evoluţiei. Tratament spitalicesc:  Toaleta pulmonară agresivă cu drenaj postural;  Supravegherea infecţiei;  Bronhodilatatoare;  Intubaţie traheală;  Ventilaţie cu PEEP;  Se va evita diureza agresivă pentru a corecta edemul pulmonar;  Nu se administrează antibiotice profilactic.

27. Arsuracutanată reprezintă o urgenţă chirurgicală, soarta bolnavului depinzând de primele îngrijiri şi de promptitudinea tratamentului. Pacienţiiarşi, ca toţi cei traumatizaţi, trebuie evaluaţi în mod sistematic. În cazul arsurilor moderate şi majore această etapă are, de obicei, două faze: tratamentul de urgenţă, iniţial, la locul accidentului (ambulanţa), eventual stabilizarea pacientului într-un spital local, urmată de transportul rapid către centrul de arsuri teritorial.  La locul accidentului: trebuie întrerupt rapid contactul pacientului cu agentul etiologic, deci întrerupt mecanismul de producere al arsurii (îndepărtarea hainelor, deconectarea sursei de curent electric, îndepărtarea rapidă a inelelor, ceasurilor, brăţărilor, curelelor, care pot produce efect de tourniquet în zona arsă).  Se răceşte zona arsă cu apăla temperatura camerei. Dacă este aplicată precoce, răcirea arsurii poate limita aprofundarea plăgii şi reduce semnificativ senzaţia de disconfort a pacientului. Această măsură extrem de eficientă ca prim ajutor, trebuie practicată cu prudenţă la extremele vârstelor şi la arsurile întinse ca suprafaţă (risc de şoc hipotermic cu fibrilaţie ventricularăşi asistolie).  Plaga arsă se acoperă cu material curat şi cu pansament ud şi rece pentru a preveni contaminarea ulterioară a plăgii; deasupra trebuie pusă o pătură curată sau folie izotermăpentru a preveni pierderea de căldurăşi hipotermia.

28. NU APLICAŢI PE ARSURĂ: ULEI, PĂMÂNT, BULION, BĂLEGAR, PASTĂ DE DINȚI, OUĂ CRUDE SAU ALTE TRADIȚIONALISME. Tratamentul chirurgical este rezervat arsurilor (intermediare şi profunde) care nu s-au vindecat „spontan”după trei săptămâni de tratament local şi general şiconstă fie în excizia-grefare precoce, fie în grefarea plăgilor granulare. Inciziile de decompresiune devin necesare atunci când în ţesuturile subiacente suprafeţei arse apare edem reacţional care la nivelul lojelor inextensibile pot induce ischemie; dacă zona arsă este circulară pot apare leziuni ischemice de tip „garou”. La nivelul toracelui şi abdomenului, compresiunile secundare arsurilor pot limita excursiile toracelui. Excizie suprafascială– grefare

29. Vindecarea arsurii este un proces complex, implicând mecanisme fiziologice, biochimice, celulare şi moleculare, fiind un proces cu determinare genetică. Vindecarea plăgilor - proces dinamic, interactiv implică mediatori solubili, celule sanghine, matrix extracelular şi celule parenchimale. Procesul de vindecare al plăgilor are trei faze:  inflamaţia,  formarea ţesutuluişi  remodelarea tisulară. Niciodată cicatricea nu va avea aceeaşisupleţe ca pielea intactă, maximul care se poate atinge este de 70% din supleţea pielii intacte. Arsurile superficiale care au păstrate indemne celulele stratului bazal se vor vindeca pe seama proliferării acestor celule.  Arsurile intermediare care au conservat epiteliul restant al anexelor amputate se vor vindeca prin proliferarea şi alunecarea acestui epiteliu peste plaga dermică sau peste zonele cu o granulare minimă; cu cât aceste rezerve epiteliale restante sunt mai bine reprezentate cu atât vindecarea arsurii va fi de calitate mai bună.  În arsurile profunde în care toate rezervele epiteliale au fost distruse vindecarea nu este posibilă decât prin grefare cutanată.

30. Complicaţiile pot fi: a) locale sau generale; b) imediate sau tardive. Complicaţiile perioadei întâi - Perioada primelor trei zile sau perioada imediat postagresivă sau a şocului primar, se caracterizează prin pierderile mari hidroelectrolitice (sete), insuficienţă respiratorie (tahipnee, fenomene hipoxice), anemie (paloare), tahicardie, semne neurologice datorită hipoxiei (agitaţie sau adinamie), tulburări digestive (greţuri, vărsături),scăderea diurezei (oligurie). 1. Edemul pulmonar acut este o consecinţă a reanimării exagerate a arsului; sunt frecvente edemele din zilele 4-6. Clinic: în funcţie de gradele de supraîncărcarelichidiană sau de decompensare a cordului drept, edemul începe cu tuse iritativă, raluri bronşice,turgescenţa jugularelor. 2. Rinichiul de şoceste o consecinţă a reanimării insuficiente, dar poate reprezenta şi faza terminală de evoluţie a marilor arşi, ce decedează acum, prin IRA. Clinic: oligurie, hiperpotasemie, hipreazotemie; este imposibil menţinerea unui flux urinar continuu de 30-50 ml/h.

31. 3. Complicaţiile gastro-intestinale. Clinic: inapetenţă,greţuri,tulburări de tranzit, hemoragii, ileus. Cauzele sunt reprezentate de hipoxie, inhibiţiasecreţiei de mucus, exacerbarea florei microbiene, autodigestia mucoasei. 4. Trombozele şi emboliile. Cauze: hipercoagulobilitatea post-agresionalăcatecolaminică,hemoconcentraţia, sludge, hipofibrinogenia, edeme, deficit hemodinamic, acidoză, lezarea măduvei,soluţii iritante sau puncţiile venoase repetate. La arşi trombii există permanent în lumenul vascular; maladia tromboembolică este prezentă întotdeauna, dar este diagnosticată clinic relativ rar ca embolie (de obicei pulmonară).

32. Perioada primelor trei săptămâni sau perioada metaagresionalăse caracterizează prin tulburări metabolice, pe fondul unui catabolism continuu, într-un organism care are rezervele energetice funcţionale epuizate. În aceastăperioadă se elimină escarele, se văd rezultatele tratamentului şi pot apare complicaţiile tromboembolice, pulmonare, hepatorenale, hemoragiile de stress etc. La sfârşitul acestei perioade, trebuie săasistăm la vindecarea arsurilor de gradul II şi III. În arsurile de gradul IV se fac pregătirile pentru acoperirea defectelor tegumentare, prin grefare. Infecţiaeste complicaţia îngrijirii locale şi a reanimării. Complicaţiileinfecţioase ale bolnavului cu arsuri sunt proporţionale cu indicele prognostic al acestuia, cu gradul de anoxie în care evolueazăşiacurateţea toaletei chirurgicale primare. Perioada finalăse întinde în următoarelesăptămâni,până la cicatrizare sau grefare şi se caracterizează prin eforturile organismului în vederea vindecării. Se numeşte perioada catabolico-anabolică. În cazurile în care evoluţia se prelungeşte, peste aceste perioade, bolnavul intră în faza de “şoccronic”. Este vorba de arsurile de mare gravitate. Aceşti bolnavi au aspectul caracteristic precaşectic,plăgile granulare au o evoluţielentă,stagnată. Marasmul biologic se traduce prin anemie, hipoproteinemie, stare septicăcronică, adinamie, anorexie, tulburări de comportament.

33. Complicaţii tardive - Arsura este o boala generală, cu răsunet asupra tuturor organelor. Suferinţele induse de agresiunea termică se pot remite fără sechele sau pot persista ca o tarădefinitivă a organismului. Complicaţii neuropsihice. Aceste complicaţii sunt regulate. Fenomenele de depresie alternează cu nevrozele de reacţie; modificările de caracter şi de comportament sunt întotdeauna prezente. Modificările ritmului somn-veghe nu lipsesc. Mutismul, agresivitatea, rezistenţa, delirul sunt modalităţi de evidenţiere a complicaţiilor; dispar fără sechele după vindecare. Persoanele cu arsuri severe pot suferi pierderea anumitor abilităţi fizice, pierderea mobilităţii, a unui segment de membru, desfigurarea, cicatrizarea şiinfecţiile care pot afecta fiecare sistem al organismului. Dintre diferitele procese pe care le suferă un pacient cu arsuri, recuperarea durează perioada de timp cea mai îndelungată: începe în ziua leziunii traumatice şi practic nu se sfârşeşteniciodată. De importanţăvitală va fi şi educaţiapacienţilor pentru încurajarea în acceptarea resposabilităţilor în tratamentul de recuperare. Pacientul ars grav este considerat la ora actuală cel mai complex și mai costisitor tip de pacient, pentru că tipul de evoluție generat de particularitățile bolii presupune monitorizarea permanentă a evoluției pacientului, întrucât orice tipuri de complicații majore sunt posibile în orice moment al evoluției acestuia.

34. a uneia dintre funcţiile de bază ale corpului săucreează un mare disconfort şilimitează accesul la o viaţănormală. Pentru orice fiinţăumană pierderea sau deteriorarea majoră atât victima, cât şi întreaga familie a acesteia, reprezentând leziuni devastatoare nu numai din punct de vedere fizic, cât şiemoţional. Etica înseamnă respectul oricăreivieţiomeneşti. Arsurile sunt capabile de a afecta complex și mai costisitor tip de pacient, pentru că tipul de evoluție generat de particularitățile bolii presupune monitorizarea permanentă a evoluției pacientului, întrucât orice tipuri de complicații majore sunt posibile în orice moment al evoluției acestuia. Pacientul ars grav este considerat la ora actuală cel mai managementul cazurilor de arsuri severe; mai recent obiectivul îngrijirii arşilor a devenit reintegrarea pacientului în familie şi comunitate. Acest obiectiv a extins rolul tradiţional al echipei de îngrijire a arşilor dincolo de vindecarea cicatricilor postarsură în faza acută. Dacăpână în trecut, supravieţuirea victimelor reprezenta obiectivul esenţial în