Download
1 / 28
E N D
COLEGIUL TEHNIC ,,MIHAI VITEAZU ȘCOALA GENERALĂ NR. 5 VULCAN Have people always had good or bad taste?Oamenii au avut întotdeauna gust bun sau rau? SIMPOZIONUL ARTĂ ȘI KITSCH” Prof. POSTOLACHE DUMITRITA MAI2012
ARTĂ / PSEUDOARTĂ Sufletul nostru vibrează la tot ce este frumos. Ca să vedem și să descoperim frumosul, ca acesta să ne emoţioneze, este nevoie ca mai întâi să ne deschidem ochiul inimii noastre. Este de ajuns să trăim cu bucurie clipa, să ne conştientizăm trăirile, emoţiile și sentimentele.Oamenii, prin firea lor, au nevoie de frumos. Pretutindeni căutăm frumosul, normalul, pentru a avea la ce ne raporta. ~
Etimologia termenului kitsch nu este clară, dar se știe că termenul a fost prima dată folosit pe piața de artă din München în jurul anilor 1860-1870 ca termen descriptiv pentru artă de calitate minoră, ieftină, populară. George Pruteanu relatează că Kitsch e un cuvânt german, care provine din verbul kitschen, un cuvânt foarte obișnuit în sudul Germaniei, în Bavaria, unde aparținea limbajului familiar și avea sensul de "a face ceva de mîntuială" sau a fușeri, cum se mai spune azi.
Definirea termenului kitsch este foarte dificilă şi nu există o definiţie simplă acceptată. Deasemeni, termenul este considerat intraductibil în cele mai multe limbi şi de aceea se foloseşte termenul original.Criticul Marin Marian-Bălaşa este de părere că Kitsch-ul este cea mai largă categorie sau gen artistic, reprezentând arta simplificată ieftin şi adesea produsă în serie, care apelează la stridenţă, artificiu, zgomot şi pompă pentru a reţine atenţia, pentru a zgâlţâi simţul, pentru a satisface fără probleme şi consecinţe, pentru a fi fără prea multă bataie de cap sau filozofie.Opus faţă de operele de artă (care chiar cer interpretare), kitschul nu este interpretabil;Kitschul propagă şi repetă stereotipuri şi clişee şi îi lipseşte originalitatea;Kitschul este deseori uşor reproductibil (articole de masă).În postmodernism, termenul kitsch, în anumite cazuri, a fost înlocuit de termenul trash, care declară anumite feluri de kitsch ca fiind artă, inversând astfel conotaţia negativă.
Definirea termenului kitsch este foarte dificilă și nu există o definiție simplă acceptată. Deasemeni, termenul este considerat intraductibil în cele mai multe limbi și de aceea se folosește termenul original. Criticul Marin Marian-Bălașa este de părere că Kitsch-ul este cea mai largă categorie sau gen artistic, reprezentând arta simplificată ieftin și adesea produsă în serie, care apelează la stridență, artificiu, zgomot și pompă pentru a reține atenția, pentru a zgâlțâi simțul, pentru a satisface fără probleme și consecințe, pentru a fi fără prea multă bataie de cap sau filozofie.
Din Dictionarul de estetica generala , definitia corecta a kitschului: "Kitsch, cuvant german intraductibil, utilizat pentru a desemna arta de prost gust. Kitschul semnifica arta-surogat si se refera la un univers uman lipsit de profunzime". Kitsch inseamna reproducerile ieftine ale unor tablouri celebre, pielea sintetica vopsita in culori stridente, candelabrele de sticla inzorzonate cu bucati colorate din plastic, catelusii de portelan si carpetele cu Rapirea din serai".Pe intelesul tuturor, kitschul este o imitatie de proasta calitate, iar in Germania el a fost ridicat la rang de arta. Cel care a dat tonul a fost regele Ludovic al II-lea al Bavariei. In dorinta sa de maretie (la care n-a ajuns niciodata), el s-a fixat asupra imaginii Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea, si a incercat toata viata sa o copieze. In urma unei vizite incognito facute in Franta, la castelul de la Versailles, el a dispus ridicarea unei constructii similare la Herrenchiemsee. Rezultatul a fost o copie nereusita, care a starnit insa admiratia supusilor sai, consacrand kitschul si ridicandu-l la rang de arta.
,,Frumuseţea este adevăr, adevărul este frumusețe"- Asta este tot ce voi cunoaşte pe pământ şi tot ce trebuie să știu" Keats (1820) Ode on a Grecian Urn Nicholas Poussin (1638-40) The Arcadian Shepherds
Vechii greci considerau opera de artă ca fiind o realizare ce ţine de domeniul artei, unde sunt necesare nu numai priceperea şi îndemânarea în modelarea ori construirea unei forme determinate [meşteşugul]ci şi ceea ce am putea numi vocaţie sau talent, iar în ceea ce priveşte contextul ansamblului de factori ce condiţionează creaţia fiecărei forme: inspiraţia. Opera de artă era aşadar un obiect realizat de către o persoană cu vocaţie sau talent, într-un moment de inspiraţie, fiind în acelaşi timp şi un obiect executat cu meşteşug, în conformitate cu regulile ce i se dovedeau inerente.
ART AND KITSH FOR AT H O M E ART Ă ȘI KITSH PENTRU CASĂ Kitsch-ul descrie obiecte sau teme care sunt foarte încărcate cu emoţii de stoc.Obiectele sau teme reprezentate de kitsch sunt instantaneu şi fără efort de identificare.Kitsch-ul nu se îmbogăţi substanţial asociaţiilor noastre referitoare la obiectelereprezentate sau teme.
Kitsch Kitsch-ul descrie obiecte sau teme care sunt foarte încărcate cu emoţii .Obiectele sau teme reprezentate de kitsch sunt instantanee şi fără efort de identificare.Kitsch-ul nu îmbogăţește tema respectivă cu nimic.
Aș dori să incercăm să întelegem ce înseamna kitsch, cum să ne ferim să cădem în capcana lui, ce este arta cu adevărat si ce inseamnă sa fii artist in adevaratul sens al cuvantului. Dupa parerea mea kitsch-ul reprezinta acele lucrari lipsite de profunzime. Ma refer la tablourile comerciale in care sunt copiate fotografic locurile bune pentru gratar, la cele facute la comanda dupa cum vrea clientul -cascada la stanga si caprioara in dreapta, ma refer la tablourile decorative care trebuie sa se asorteze cu draperia si la copiile ieftine, prost facute, dupa marii pictori. De asemenea mai exista acele lucrari care par a fi moarte, lipsite de profunzime-de stralucire, sens, gest, filozofie, cugetare, meditatie, spontaneitate, etc- care nu exprima nimic.
Have people always had good or bad taste?Oamenii au avut întotdeauna gust bun sau rau?
Gustul trebuie cultivat Crepúsculo Romeo y Julieta
Dintre creaţiile omului, numai unele pot avea statut de operă de artă, care prin perspectiva oferită sunt capabile să trezească diverse complexe de trăiri, dispoziţii sau sentimente indiferent de întrebuinţările pe care le pot avea.
Termenul de kitsch, ca şi conceptul pe care îl desemnează, este foarte recent. A intrat în uz în anii `60-`70 în jargonul pictorilor şi comercianţilor de artă din Munchen, fiind utilizat pentru a desemna producţia artistică ieftină. Abia în primele decenii ale secolului al XX-lea kitsch-ul a devenit un termen internaţional.
Matei Călinescu îl citează pe Alexis de Tocqueville, istoric şi sociolog al culturii care a analizat efectele democraţiei moderne asupra artelor şi a explicat de ce democraţia conduce la o coborâre a standardelor atât în domeniul creaţiei cât şi al consumului. Într-o democraţie modernă, „numărul consumatorilor creşte, dar consumatorii bogaţi şi rafinaţi sunt din ce în ce mai rari”. Această regulă generală explică de ce şi artiştii sunt „îndemnaţi să producă rapid o mare cantitate de bunuri imperfecte”, printre care şi obiecte de artă, Toqueville descriind în anii 1830 una dintre caracteristicile fundamentale ale modernităţii: ipocrizia luxului
Prin arta industrială, artistul îşi pierde idealurile [prin scăderea calităţii] şi statutul având în vedere că fenomenul kitsch pretinde că oricine poate fi artist. Segmentele sociale, în dorinţa lor de a imita vechea aristocraţie şi modelele de consum, preferau arta creată şi cumpărată ca semn al statutului social, artă care nu mai trebuia să îşi îndeplinească funcţia estetică. Astfel, artiştii au fost nevoiţi să refuze un public care aplica, în chestiuni estetice, criterii exclusiv pecuniare. Obiectul care funcţionează în acest consum reprezintă un imaginar artificial al unicităţii, se circumscrie unor noţiuni precum imitaţia şi falsitatea, ceva ce poate fi numit estetica amăgirii şi autoamăgiri
Această minciună estetică, trăsătură fundamentală a fenomenului kitschpresupune o legătură strânsă între artistul-kitsch şi omul kitsch. Acesta din urmă vrea să fie minţit „într-o manieră frumoasă”, iar cel dintâi este gata să joace un asemenea rol, în schimbul câştigului financiar. Responsabilitatea le aparţine clar amândurora. Este un joc al iluziilor şi al impresiilor nesincere, în care mincinosul poate ajunge să creadă că este adevărat ceea ce spune el. De foarte multe ori, artistul-kitsch poate să nici nu aibă intenţia conştientă de a produce kitsch, deşi ar trebui să înţeleagă faptul că exact acest lucru şi face, de vreme ce ignoră validitatea internă a operei sale şi caută doar să ajungă pe o mare piaţă de consum.
Concluzie : În confuzia tuturor claselor, fiecare speră să pară ceea ce nu este şi face mari eforturi pentru a reuşi acest lucru . Producţiile artiştilor sunt mai numeroase dar valoarea fiecărei producţii în parte scade. Nemaifiind capabili să se înalţe spre lucruri măreţe, artiştii cultivă ceea ce este drăguţ şi elegant, fiind mai atenţi la aspectul exterior decât la realitate”.
Bibliografie:Achiţei Gheorghe, Frumosul dincolo de artă, Editura Meridiane, 1988Călinescu Matei, Cinci feţe ale modernităţii, Bucureşti, Editura Polirom, 2005
