fractura de gambă

1. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU FRACTURA DE GAMBĂ

2. Cuprins Cuprins Generalit Generalităț ăți i Cauze Cauze Diagnostic Diagnostic Simptome Simptome Educa pentru s să ăn nă ătate Educaț ție ie pentru Tratament Tratament tate

3. FRACTURA DE GAMBA Fractura reprezintă a întrerupere a continuităţii unui os produsăîn urma acţiunii unei forţe mecanice. Deoarece sistemul osos, pe lângă rolul biomecanic, îndeplineşteşi alte funcţii fiind într-o relaţie de interdependenţă cu celelalte sisteme ale organismului, fractura trebuie privită ca o adevăratăboală. Cauzele cele mai frecvente ale acestui tip de fractură sunt, accidentele de circulaţie, cădere de la înălţime, lovire de sau cu un corp dur, strivire.

5. FRECVENŢA FRACTURILOR ESTE MARE ŞIÎNCONTINUĂCREŞTERE ÎN SPECIAL PE SEAMA ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIE, DAR ŞI A CELOR SPORTIVE, CASNICE ŞI DE MUNCĂ. GRUPA DE VÂRSTĂ CEA MAI AFECTATĂ ESTE 20 – 40 ANI, FIIND MAI DES ÎNTÂLNITE LA BĂRBAŢI. LA COPII, RAPORTATE LA NUMĂRUL TOTAL DE TRAUMATISME, FRACTURILE DEŢIN O PONDERE MAI MICĂ. ACEST FAPT SE EXPLICĂ PRIN ELASTICITATEA CRESCUTĂ A OASELOR ŞI GREUTATEA REDUSĂ A CORPULUI. LA BĂTRÂNI, FRACTURILE SUNT DESTUL DE FRECVENTE ŞI SE PRODUC RELATIV UŞOR DATORITĂ OSTEOPOROZEI CE SE INSTALEAZĂ LA ACEASTĂ VÂRSTĂ .

6. Cauzele Factorul determinant în producerea unei fracturi este forţa mecanică la care este supus osul în timpul producerii traumatismului.Încondiţii normale, osul, prin structura sa, este adaptat să reziste până la o anumită intensitate a forţelor mecanice la care este supus. Cauzele fracturilor fracturilor: : *Intr-o primăetapă prezintă o deformare elastică, reversibilădupă încetareasolicitării mecanice; *Atunci când intensitatea forţeicreşte peste limita de deformare elastică, apare deformarea plastică, revenirea osului la forma sa iniţială fiind incompletă; *Suprasolicitarea mecanică a rezistenţei osului dincolo de zona de deformare plastică duce la alterarea ireversibilă a structurii sale şiapariţia fracturii.

7. Leziunile osoase: Din punct de vedere anatomo – patologic, se disting două tipuri de fracturi: •fracturi incomplete: se păstrează continuitatea piesei osoase; •fracturi complete: continuitatea osului este întreruptă. a) Fractura incompletă Aceasta este specifică copiilor, dar poate fi întâlnităşi la adulţi. Caracteristice copiilor sunt următoarelevarietăţi: *Fractura “în lemn verde”, asemănătoare cu ruptura prin îndoire a unei ramuri verzi de copac la care corticala convexă se rupe sub acţiuneaforţelor de tracţiune, cea concavăcurbându-se sub acţiuneaforţelor de compresie; *Deformarea osului în grosime, în zona metafizo-diafizară, prin îngroşarea corticalei (subţireîn acest segment) sub acţiunea unor forţe de compresiune axială; aspectul radiografic poate fi de „inel”, „brăţară” sau „butoiaş”. Fracturile osoasă, produsă la nivelul epifizelor şi oaselor late craniene. Fracturile incomplete ale incomplete ale adultului adultului pot fi: fisura osoasăprodusă printr-o compresiune axială a osului; înfundarea

8. b) Aceasta este cea mai frecventăformă de interesare traumaticăosoasă. Pentru trebuie Sediul exemplu, metafizoepifizar, metafizodiafizar etc.). În cazul fracturilor epifizare traiectul poate fi extraarticular sau intraarticular, element deosebit de important pentru prognostic şi tratament. Direcţia *transversală, aproximativ perpendiculară pe axul osului; *oblică, cu douăvarietăţiînfuncţie de mărimea unghiului format de traiect cu axul osului: oblic scurt (unghi mare), oblic lung (unghi mic); *spiroidă, situaţieîn care traiectul de fracturăînconjoară ca o spirală osul. b) Fractura Fractura complet completă ă Pentru a a defini fragmentelor. . defini o o fractură fractură trebuie să să- -i i precizăm precizăm sediul sediul, , direcţia direcţiaşi şinumărul numărul traiectelor traiectelor, , deplasarea deplasarea fragmentelor Sediul traiectului traiectului de de fractură fractură poate fi diafizar, metafizar, epifizar sau combinaţiiîntre acestea (de Direcţia traiectului traiectului de de fractură fractură se defineşteîn raport cu axul lung al osului şi poate fi:

9. Simptomatologia: A) Semne locale de PROBABILITATE în fracturi -Durerea, de obicei foarte intensă, exacerbată de mobilizarea fragmentelor osoase, îşi are localizarea în zona de fractură de unde poate iradia în diverse direcţii. Impotenţafuncţională poate fi relativăîn fracturile incomplete sau totalăîn cele cu deplasare. Scurtarea segmentului anatomic afectat se evidenţiază la inspecţiacomparativă dar şi prin măsurători bilaterale între anumite repere osoase. Apare numai în cazul fracturilor cu deplasare. -Echimoza apare la 2 – 3 zile de la producerea fracturii fie prin ruperea vaselor de sânge superficiale de către agentul traumatic, fie prin infiltrarea sângelui din hematomul fracturar spre suprafaţă. Zona în care apare echimoza poate coincide cu focarul de fractură, dar frecvent este situată la distanţă de acesta. -Deformarea regiunii produsă prin apariţia edemului părţilor moi, hematomului fracturar sau deplasarea unui fragment osos trebuie evaluată prin comparaţie cu segmentul sănătos. Toate aceste semne clinice locale pot fi întâlniteşiîn alte afecţiuni cum ar fi entorsele şiluxaţiile. Din aceastăcauză sunt considerate semne de probabilitate în diagnosticarea unei fracturi.

10. B) Semne clinice de CERTITUDINE în fracturi 1. Crepitaţiaosoasăreprezintăsenzaţiatactilăşi uneori zgomotul produse prin frecarea fragmentelor osoase în focarul de fracturăîn timpul mobilizării segmentului afectat. Este absentăîn cazul fracturilor cu interpoziţie de părţi moi. În cele cominutive, la palpare, senzaţia este asemănătoare cu mişcarea nucilor într-un sac. 2.Mobilitatea anormală este definită ca prezenţamişcării într-o zonăîn care în mod normal nu există. Pentru evidenţierea ei examinatorul, cu mâinile fixate de o parte şi de alta a focarului de fractură, imprimă, cu blândeţe, mişcăriîndirecţii contrare. 3. Întrerupereacontinuităţii reliefului osos se poate evidenţia în fracturile oaselor situate superficial sub tegumente (tibie, claviculă, cubitus). Poate să nu fie sesizatăîn fracturile fără deplasare. 4. Netransmisibilitatea mişcăriiîn lungul unui os sau segment anatomic: se imprimămişcări de rotaţie, de mică amplitudine, în segmentul situat distal de focarul de fractură, acestea nefiind percepute la nivelul segmentului proximal.

11. Diagnosticul în fracturi Diagnosticul pozitiv (de certitudine) al unei fracturi este stabilit pe baza semnelor locale de certitudine şi a explorării radiologice. Se menţionează segmentul anatomic sau osul interesat, sediul fracturii, deplasarea, stabilitatea şi încadrareaîntr-o anumită clasificare. Diagnosticul diferenţial al unei fracturi se face pe seama semnelor locale de probabilitate cu contuzia, entorsa şiluxaţia.

12. Tratamentul Tratamentul fracturilor fracturilor Tratamentul unui pacient cu fractură cuprinde două mari etape: 1.în 2.în Primul Se există riscul să-i producem leziuni secundare sau să le agravăm pe cele existente. Cel Se pacientului garou 1.în urgenţă 2.în serviciul urgenţă, la serviciul de , la locul de specialitate locul accidentului specialitate, , ortopedie accidentului şi şi pe ortopedie – – traumatologie pe parcursul traumatologie. . parcursul transportului transportului; ; Primul ajutor Se acordă ajutor în acordă la în fracturi la locul fracturi locul accidentului accidentului. Este bine să ne abţinemsămobilizăm inutil accidentatul, deoarece Cel mai Se practică pacientului. . În garou), mai bine practică o ), pansament bine ar o imobilizare În cazul pansament; se face ar fi ca imobilizare provizorie cazul fracturilor ; se face profilaxia fi ca aceste aceste manevre provizorie, se fracturilor deschise profilaxia antitetanică manevre să să fie , se administrează deschise, se antitetanicăşi şi se fie executate administrează antalgice , se efectuează se începe executate numai numai de antalgice şi şi se face un efectuează o începe antibioterapia către personal se face un bilanţ o toaletă antibioterapia. . personal calificat bilanţ general al toaletă a a plăgii de către calificat. . general al stării cel mai stării frecvent cu plăgii, , hemostază hemostază ( (cel mai frecvent cu

13. Metoda ortopedicăpură este indicată pentru fracturile stabile (cele cu traiect transversal). Pentru fracturile instabile se folosesc diferite mijloace de stabilizare (de exemplu, broşe metalice ale căror capete vor fi înglobateîn aparatul gipsat). Leziunile nervoase sunt complicații ce poate sa apară imediat după ce a avut loc o fractură. Orice deplasare a unui os poate leza un nerv sau un pachet nervos învecinat. De asemenea, pot să fie lezate și vase, consecința fiind hemoragia și hematomul Complicațiile pot săapară imediat sau după o perioadă mai lungă de timp.

14. Recuperarea Tratamentul ortopedic depinde de gradul de severitate al leziunii și o importanțăsporită trebuie datărecuperării sub atenta îndrumare a medicului. Mișcareajoacă un rol important în recuperare, fiind cunoscutfaptul că imobilizarea prelungită a zonei afectate de fractură nu este de dorit. Cu cât se practicămișcarea membrului afectat mai devreme, cu atât recuperarea va fi mai ușoarăși vindecarea mai rapidă. În acest fel, tonusul muscular șicirculațiasângelui vor avea de câștigat de pe urma mobilizării precoce. De asemenea, practicarea exercițiilor active, cu un kinetoterapeut, vor avea un impact pozitiv asupra tonusului muscular și a vindecării.

15. Atunci când este necesar, este recomandatăachiziționarea unor cârje cu sprijin pe antebrațși înălțimereglabilă sau cârja cu sprijin pe antebraț cu reglaj dublu. ÎN perioada de recuperare, mișcarea se va realiza cu ajutorul unor cârje. Acestea au rolul de a prelua greutatea corpului de pe membrul afectat pe celelalte membre. Pentru ușurarea utilizăriiși a unor mișcăricât mai facile, pot fi alese atâtcârje cu suport pe antebraț, câtși cârje cu suport pe antebrațînformă de L.

16. Pentru a trece mai ușor peste tratament și recuperare este indicat și masajul terapeutic, fiind permis însă doar masajul ușor al gambei și piciorului, la distanță de locul de producere a fracturii. Masajul duce la calmarea durerilor și previne contracturile musculare îmbunătățindcirculația sangvină.

17. “Sanatatea este o stare de completa bunastare fizica, mentala si sociala si nu numai absenta unei boli sau infirmitati, este un drept fundamental al omului si atingerea celui mai inalt nivel posibil al sanatatii este unul dintre cele mai importante obiective sociale pe plan mondial, a carui realizare necesita actiunea multor altor sectoare economice si sociale in afara sectorului sanitar.”

18. Sănătatea este o exprimare subiectivă a individului care depinde de evoluția socieățtii în care trăiește omul. La un moment dat, societatea se caracterizează printr-o calitate a vieții, un nivel al cunoștințelor și posibilităților tehnologice de a investiga lumea și viața. Prin progresul socio-economic, starea de sănătate suferă o continuă remaniere. Evoluția metodelor de diagnosticare a stărilor de sănătate pot inlocui conceptul de sănătate de ieri cu noțiunea de preboală sau chiar boalăîn momentul actual.

19. Sanatatea este legata de valorile si normele ce dau sens existentei omului. Evidentierea propriilor limite si intelegerea proprie se realizeaza numai orin intelegerea si respectarea celui de langa sine. Legatura dintre sanatate si timp este reprezentata de necesitatea omului de a deveni fiinta umana. Omul are nevoie de timp pentru a ajunge la dragostea fata de lume si de sine si astfel sa devina increzator in sine.

20. În concluzie: Pentru a ne putea păstra oasele sănătoaseşi pentru a putea preveni apariţia fracturilor trebuie urmate câteva principii, dintre care amintim: împiedică sau reţin reducerea masei osoase la vârstnici. calciului în oase cu frunze verzi, alune, mazăre, peşte. un mod de viaţă echilibrat efectuarea de exerciţii fizice care sporesc masa osoasă la copii şiadolescenţişi abandonarea deprinderilor nocive ca fumatul şi alcoolul expunerea la soare pentru formarea vitaminei D la nivelul pielii cu rol în fixarea păstrareagreutăţii corporale în limite normale regim alimentar bogat în produse care conţin calciu ca: lapte, iaurturi, brânză, legume

21.  consum de vitamine: vitamina A cu rol încreşterea oaselor o găsimîn legume cu frunze verzi, nectarine, piersici, carne de vită, ouă, lapte; vitamina C indispensabilă pentru menţinerea oaselor şiţesuturilor sănătoaseşi puternice, o găsimîn fructe şi legume: kiwi, căpşuni, citrice, roşii, spanac, ardei; vitamina D îmbunătăţeşteabsorbţia calciului, o găsimîngălbenuş de ou, ulei de peşte, expunere la soare; vitamina K ajută oasele săfolosească corect calciul, o găsimîn ficat, carne de porc, legume cu frunze verzi, lactate; magneziul ajută la menţinerea unei densităţi osoase bune, îlgăsimîn cereale integrale, seminţe, nuci, banane, kiwi  femeilor în perioada menopauzei li se recomandă preparate de calciu pentru păstrarea oaselor sănătoase.  bolnavilor cu fracturi în antecedente sau cu fracturi ale oaselor li se recomandăsă nu efectueze exerciţii fizice care cresc riscul de fracturi: girnnasticăaerobicăintensă, sărit cu coarda, mişcăribruşte

22.  prevenirea căderilor prin montarea de balustradă, montarea de mânere la baie, evitarea podelelor alunecoase, lucioase, evitarea pragurilor înalte, îndepărtarea carpetelor şi covoarelor.  în caz de nesiguranţăşi pierderi ale echilibrului se recomandă folosirea mijloacelor auxiliare ca: bastoane, cârje sau ajutorul unei alte persoane pentru deplasare  respectarea tratamentului medicamentos şi a tuturor recomandărilor medicului Vă mulțumesc!