Clasa : a XI-a A Tema: Sistemul osos- structură şi funcţii

1. Clasa: a XI-a A • Tema: Sistemul osos- structură şi funcţii • Tipul lecţiei:asimilare de cunoştinţe • Competenţe derivate: • - descrierea unităţilor structurale şi funcţionale ale ţesutului osos • - descrierea procesului de osteogeneză • - reactualizarea componentelor scheletului • - identificarea funcţiilor scheletului • - recunoaşterea oaselor principale ale scheletului uman, cu ajutorul • imaginilor • stabilirea modului de funcţionare al pârghiilor osoase şi articulaţiilor • precizarea principalelor afecţiuni ale scheletului şi ţesutului osos

2. Scheletuloasele + articulaţiile • În corp sunt 206 de oase • Oasele sunt alcătuite din mai multe ţesuturi,principalul fiind: Ţesutul conjunctiv dur, cu o structură organică de colagen impregnată cu hidroxiapatită- Ca10(PO4)6(OH)2 .

3. Osteonul – unitate structurală şi funcţională a ţesutului osos compact • - lamele osoase dispuse concentric in jurul unor canale subţiri, • canale Havers (ce conţin capilare sanguine, terminaţii nervoase si ţesut conjunctiv lax in cantitate redusă). • celule osoase Structura osului matur

4. Imagini elecronomicroscopice ale ţesutului osos

5. Structura osului: • periost– acoperă la exterior osul • Strat celular de creştere si reparare • ţesut osos compact– în diafiză, strat foarte dur cu: • celule osoase, vase de sânge, oseina impregnată cu calciu şi fosfor • ţesut osos spongios – la capetele oaselor (epifize) • sunt multe spaţii mici – areole – densitatea osului fiind mai mică • cavitatea medulară – zonăîn mijlocul diafizei oaselor lungi- conţine măduvă osoasă galbenă

6. Măduva oaselor • Măduva roşie – produce celule ale sângeluişi factori de coagulare - se găseşte în humerus, femur, stern, coaste, vertebre,oasele coxale - produce 2 milioane de celule noi (globule roşii) pe secundă • Măduva galbenă(depozit de lipide) - se găseşte în foarte multe oase

7. Caracteristicile unui os lung: Epifizele: capetele oaselor Diafiza: porţiuneaosului care înconjoară cavitatea medulară.

8. Formarea oaselor – osteogeneza 1. Osificarea de membrana 2. Osificarea de cartilaj osteoblaste • scheletul iniţial înainte de naştere este cartilaginos sau membranos, apoi este înlocuit de ţesut osos de către osteoblastele active. • la naştere sunt 300 de oase care ulterior fuzionează până la 206 • celulele conjunctive osoase: acţionează constructiv şi distructiv asupra ţesutului osos: a) osteoblaste - celule tinere care secretă substanţa preosoasă - oseina b) osteocite - celule ovale, cu prelungiri (înconjurate de substanţa preosoasă), se găsesc în cavităţi numite osteoplaste c) Osteoclaste - celule gigante, multinucleate cu funcţia de distrugere si limitare a formarii ţesutului osos, are un bogat echipament enzimatic osteocite osteoclaste

9. Cartilajelearticulare - acoperă capetele în mişcare ale oaselor şi reduce fricţiunea prin lichidul sinovial lubrifiant -învelesc capetele terminale ale oaselor şi permit mişcarea uşoară a oaselor. Cartilaj de creştere: - zona cartilaginoasă la nivelul diafizelor care permite creşterea în lungime. Structura histologică a cartilagiilor

10. Funcţiilescheletului • SUPORT: formează un cadru rezistent care suportă şi ancoreazăorgane ale corpului. • PROTECŢIE: formează în jurul unor organe (encefal, măduvă, inimă) adevărate cutii de protecţie. • MIŞCARE: permite muşchilor inserţie şi de aceea oasele au rol de pârghii în mişcare. • Funcţiile ţesutului osos: • ţesutul osos, caracterizat printr-un bogat conţinut în săruri minerale, conferă echilibru fosfocalcic • 2. prin măduva roşie, oasele generează o mare parte a elementelor figurate din sânge, funcţie hematogenă • 3. funcţie antitoxică

11. Componentele scheletului • Scheletul capului - neurocraniu - viscerocraniu • Scheletul trunchiului • cu rol de suport • include coloana vertebrală , coastele şi sternul • Scheletulmembrelor • membrele superioare si inferioare

12. Articulaţiile • Ansamblu elementelor ce unesc între ele două sau mai multe extremităţi osoase • Ligamentele – ţin capetele oaselor în articulaţie • Tipuri de articulaţii: • sinartroze: fixe , imobile • amfiartroze: mobilitate redusă • diartroze : grade diferite de mobilitate

13. Afecţiuni ale scheletului şi ţesutului osos Fracturile • Reprezintă ruperea, fragmentarea unor structuri osoase • Pot fi închise sau deschise • Refacerea ţesutului osos se realizează pe seama periostului: • în primele zile se formează un ţesut membranos endoconjuctival, calus • se refac vasele de sânge şi ţesutul conjuntiv membranos se întăreşteprin activitatea osteoblastelor • regenerarea şi vindecarea durează 1-2 luni

14. Disfuncţii determinate de vârstă • Artrita: • Osteoartrita - 90% din populaţia de peste 40 de ani, • inflamarea cronică a cartilagiilor articulare • apare odată cu înaintarea în vârstă • şi pot fi patologice datorită: • schimbărilor legate de vârstă • scăderea fluxului sanguin prin ţesutul osos • traume

15. Dezechilibre în formarea si menţinerea structurii oaselor Rahitismul • Maladie la copii determinată de lipsa vitaminei D • Calciul nu se fixează în oase • Oasele devin moi si fragile • Oasele se deformeazăşi apar diferite modificări ale scheletului Osteomalacia • Specifică adultului datorită lipsei vitaminei D. • Calciul nu se depune în oase si acestea devin fragile, deformabile. Osteoporoza • resorbţia osoasă este mai intensă decât depunerile de calciu • scăderea concentraţiei de hormoni: estrogeni , testosteron. • Cauze: • sedentarismul • dezechilibre în metabolismul calciului şi fosforului , alimentaţie necorespunzătoare • dezechilibre în metabolismul vitaminei D • pierderea masei musculare

16. Osteoporoza • Creşte riscul fracturilor: • compresie şi fracturi ale vertebrelor • fracturi de şold • Influenţe în evoluţia procesului are: • calciul, vitamina D,hormonii estrogeni, androgeni, exerciţiile fizice • raportul dintre hormonii calcitonină şi parathormon