Delirul

1. Delirul Se prezinta ca o tulburare intelectuala, ca o forma particulara de dezordine a gindirii; In spatele acestei dezordini intelectuale exista aproape intotdeauna o alterare profunda a psihicului si a personalitatii; Delirul prezinta doua aspecte : ideea deliranta (idei delirante) si starea deliranta.

2. Ideea deliranta are un caracter ferm, este profund implantata in constiinta individului si nu suporta nici un fel de contraargument; • Starea deliranta este o veritabila stare morbida generala si poate fi acuta sau cronica, trecatoare sau durabila.

3. Caracteristicile psihopatologice ale delirului • Delirul este : • Un fenomen psihopatologic primar • Este o forma de interpretare rasturnata a realitatii • Este o alterare a judecatii logice • Este o convingere ferma ptr. Individ • Este o certitudine personala, subiectiva • Continutul sau tematic este inacceptabil, imposibil in raport cu realitatea logica • Este expresia unei rupturi a raporturilor dintre persoana si realitate

4. Ideile delirante polimorfe - sunt caracterizate prin faptul ca au o tematica multipla si disparata • Ideile delirante sistematizate – prezinta o tematica unica,precisa si bine organizata

5. Temele ideilor delirante pot fi sintetizate in trei grupe principale : • A.idei de persecutie, de prejudiciu moral, social, profesional, influenta corporala sau psihica • B.idei de grandoare (megalomanie) – ce exprima ambitia, superioritatea intelectuala sau fizica, puterea , bogatia, misticismul, idei reformatoare sau mesianice • C.idei delirante melancolice, cu o tonalitate afectiva depresiva, trista, penibila, idei de autoacuzare, ruina, negatie, de inferioritate sau de culpabiliate

6. Tipuri de delir • 1.Delirul de relatie – individul considera ca lucrurile petrecute in jurul lui sunt indreptate impotriva sa, interpretind in mod ostil totul (emisiuni TV, radio, articole de ziar, discutiile dintre colegii de servici etc) • 2.Delirul de persecutie – individul vede ceea ce se petrece in jurul sau si interpreteaza aceste evenimente ca fiind indreptate impotriva sa; devine extrem de suspicios, banuind sau fiind chiar convins ca cineva “din afara” vrea sa il faca sa sufere, sa il minimalizeze, sa il distruga

7. 3.Delirul de urmarire : • In cazul acestei forme de delir totul incepe cu o stare de suspiciune nejustificata • Urmeaza apoi convingerea ca este urmarit, ca “a fost pregatit un complot sau o actiune de distrugere” indreptata impotriva sa • El intra intr-o stare de tensiune anxioasa, crezind ca va fi ucis (de cele mai multe ori cu otrava sau cu gaze toxice) • Toti oamenii din jurul sau devin “urmaritori ostili”, care nu fac altceva decit sa il supravegheze

8. 4.Delirul erotic : • Reprezinta impresia deliranta a individului ca este iubit de persoane reale sau imaginare • Acest delir este mai frecvent la femei decit la barbati; bolnava se crede iubita de un anumit barbat, care insa nu lasa sa se vada acest lucru • In general aceste persoane nu se cunosc si nu au avut niciodata nici un fel de relatii directe/personale intre ele • Bolnava este ferm convinsa de existenta acestui sentiment din partea celuilalt

9. 5.Delirul de gelozie : • Acest delir este mai frecvent la barbati decit la femei • Individul isi supecteaza partenera/sotia de infidelitate, necinste, chiar in absenta oricaror dovezi • Isi acuza partenera/sotia si de cele mai multe ori o brutalizeaza pentru banuieli absurde • Se asociaza cu shizofrenia, paranoia, psihozele presenile, alcoolismul cronic

10. 6.Delirul de grandoare • Megalomania este forma de delir in cursul carora indivizii isi supraestimeaza propria persoana, importanta acesteia, capacitatile si posibilitatile lui (atit intelectuale cit si fizice) • Bolnavii trec la reprezentari expresive de putere fizica gigantica, bogatie nemasurata, capacitati si planuri de a revolutiona lumea, anunta “descoperiri importante” • Ei considera ca au o “chemare” sau ca sunt “predestinati” realizarii acestor scopuri nobile

11. 7.Delirul de inferioritate • Acesta este un tip de delir cu o tematica si un continut emotional – afectiv opus delirului de grandoare • Astfel, individul se infatiseaza slab, neputincios, un om de nimic, pierdut, putindu-se ajunge la forma “delirului nihilist” , in care acesta se va autonega total pe sine insusi • El afirma ca nu mai exista, ca nu mai traieste, totul este numai o aparenta inselatoare, o inexistenta

12. 8.Delirul expansiv-procesiv • Aceasta forma de delir pune in evidenta o anumita structura psihica, caracterizata prin “tulburari de personalitate de tip procesiv” • Acesti indivizi actioneaza puternic si constient, fiind in acelasi timp foarte sensibili si suspiciosi, usor de lezat, extrem de vulnerabili la frustrari • Impulsiunea catre o actiune procesiva este legata de un eveniment prin care un anumit om se considera nedreptatit

13. Caracteristicile psihopatologice ale acestui tip de delir sunt urmatoarele : • Supraaprecierea propriului Eu • O convingere absoluta in dreptatea proprie • Lupta indirjita impotriva celorlalti, persoane sau institutii, sau chiar impotriva intregii societati, pentru obtinerea “drepturilor sale”, chair daca acestea sunt absolut imaginare • Proiectarea asupra lumii si a societatii, considerate “nedrepte si ostile”, a propriilor sale probleme • O lupta permanenta pentru stabilirea dreptatii si a spiritului de justitie

14. 9.Delirul simbiotic • Se mai numeste si “delir in doi” (folie a deux) • De regula, un bolnav delirant se loveste de o atitudine de neintelegere, de respingere sau de ostilitate si chiar izolare din partea celor din jurul sau • Rareori insa, acest bolnav delirant gaseste acceptare din partea unei persoane apropiate din anturajul sau, care incepe sa participe activ la viata deliranta a bolnavului, sfirsind prin a-si insusi convingerile acestuia • In acest caz avem de-a face cu un “delir simbiotic”, cu un “delir in doi” sau cu un “delir indus”

15. Acest delir comunicativ are la baza un mecanism de inductie sugestiva, fiind, in final, vorba de o activitate sau de o productie deliranta comuna ambelor persoane • Pentru aparitia acestui tip de delir sunt necesare urmatoarele conditii psihopatologice : • O predispozitie la afectiunea respectiva • Rolul inductor al unui individ in cadrul acestui “cuplu” • O stare marcata de sugestibilitate care apare in conditiile convietuirii inelungate si apropiate cu bolnavul delirant • Persoana indusa are un Eu slab, usor de dominat in raport cu Eul puternic si dominant al celuilalt

16. Personalitatea deliranta • Personalitatea deliranta constituie terenul obligatoriu al dezvoltarii psihozei respective • In sensul acesta, tulburarile caractersitice ale personalitatii delirante sunt urmatoarele:

17. Psihorigiditate emotional afectiva • Tendinta la introspectie • Mizantropie si egocentrism cu supraevaluarea propriului Eu • Relatii interpersonale restrinse si dominate de ideea de superioritate a propriei persoane in raport cu ceilalti si cu lumea • Suspiciozitate • Sentimentul propriei insecuritati in raport cu lumea si cu celelalte persoane • Intoleranta la frustrare cu dificultatea de a se putea adapta in situatii limita de viata

18. Agresivitate crescuta,orientata catre lume • O mare tendinta de proiectie asupra lumii sau a altor persoane a propriilor trairi, insotita de culpabilizarea celorlalti • Tendinta la supradominare, incapacitate de suplete in relatiile cu ceilalti, incapacitatea de a admite opiniile sau deciziile altora, intransigenta, toate aceste aspecte fiind legate de egocentrism si hipertrofia Eului • Idei expansive de dominare, reforma sociala, istorica, morala, religioasa sau stiintifica

19. Formarea personalitatii delirante • Absenta familiei de origine sau provenienta din familii dezorganizate • Lipsa aportului emotional-afectiv, care va fi inlocuit de frustrari si carente educationale – aceste aspecte intaresc izolarea, psihorigiditatea ideo-afectiva si se constituie ca premisa a viitorului conflict Eu-lume • Treptat se va dezvolta (si drept compensare a incapacitatii lor de a se pune de acord cu lumea) un complex de superioritate fata de ceilalti, hipertrofia propriului Eu si tendinte dominatoare

20. Existenta unei tensiuni intrapsihice • Sunt in permanenta nemultumiti de starea lor • Se considera nedreptatiti, neintelesi si lipsiti de drepturi • O permanenta stare de tensiune intrapsihica legata de cautarea unui statut si a unui rol psihosocial personal

21. Momentul conversiunii • Acesta este momentul cheie in viata persoanelor cu predispozitie paranoica • Procesul de conversiune proiecteaza individul in alt registru existential, cu o dinamica noua, total diferita de cea anterioara si pe care individul o “descopera” ca reprezentind o “vocatie” sau care dimpotriva “I se impune” impotriva vointei • Actul conversiunii va schimba “pozitia” si “relatiile” bolnavului cu lumea, cu sistemul de valori al acesteia

22. Prin conversiune, delirul, aflat pina atunci intr-o stare larvara, erupe in exterior, gasindu-si “forma” si “tematica” de exprimare • Prin actul de conversiune, bolnavul “ia cunostinta de sine insusi”, dar intr-o maniera nefireasca, ireala si ilogica • Noul sau “model de gindire” va fi unul irational si care il va deturna de la desfasurarea fireasca a existentei sale anterioare

23. In urma conversiunii, bolnavul “va vedea” diferit , fata de starea sa anterioara, atit propria persoana, cit si lumea exterioara, producindu-se in felul acesta o “ruptura ontologica” intre individ si lume • El va dori si va actiona, conform ideilor sale delirante, in directia schimbarii lumii, a societatii, a sistemului de valori dupa noile sale “idei”, venind astfel in conflict deschis cu ordinea sociala