Download
1 / 16
E N D
“Era o frumusete! O figura clasica incadrata de niste plete mari negre ; o frunte inalta si senina ; niste ochi mari ,la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic . Avea aerul unui sfant tanar coborat dintr-o veche incoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.”(I. L .Caragiale)
Interviu cu poetul Mihai Eminescu , realizat de Prof.Magda Schiopu Motto:Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi şi nouă toate; /Ce e rău şi ce e bine / Tu te-ntreabă şi socoate;Mihai Eminescu-Glossă
Î: Domnule Mihai Eminescu, sunteţi un poet de seamă al literaturii române, poeziile d-voastră fiind adevărate bijuterii literare. Aţi fost binecuvântat cu un talent deosebit. De ce poet?R: Pentru că:”Numai poetul,Ca păsări ce zboarăDeasupra valurilor,Trece peste nemărginirea timpului:În ramurile gândului,În sfintele lunci,Unde păsări ca elSe-ntrec în cântări.”
Î: Sunteţi fiul Bucovinei, ţinut de care a trebuit să vă despărţiţi şi căruia îi duceţi dorul.R:”Mână doru-i tainic colo, înspre tine,Ochiul îmi sclipeşte, genele-mi sunt pline,Inima mi-i grea;Astfel totdeauna, când gândesc la tine,Sufletul mi-apasă nouri de suspine,Bucovina mea!”
Î : Copilăria v-aţi petrecut-o la Ipoteşti. Cum îşi petrecea timpul băieţelul Eminescu?R : “Fiind băiet păduri cutreieramŞi mă culcam ades lângă isvor,Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneamS-aud cum apa sună-ncetişor:Un freamăt lin trecea din ram în ramŞi un miros venea adormitor.Astfel ades eu nopţi întregi am mas,Blând îngânat de-al valurilor glas”
Î: Proveniţi dintr-o familie numeroasă. Relataţi-ne, vă rog o amintire din copilărie legată de fraţii d-voastră.R: ” Copii eram noi amândoi,Frate-meu şi cu mine.Din coji de nucă car cu boiFăceam şi înhămam la elCulbeci bătrâni cu coarne.Şi el citea pe Robinson,Mi-l povestea şi mie;Eu zideam Turnul-VavilonDin cărţi de joc şi mai spuneamŞi eu câte-o prostie.”
Î: Sunteţi un admirator al creaţiilor populare pe care le-aţi considerat un material inspirator şi purtaţi un respect deosebit înaintaşilor, în special lui Vasile Alecsandri. Aşa este?R: Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,Ce cu basmul povesteşte – veselul Alecsandri,Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,Acum secolii străbate, o minune luminoasă,Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri.Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe,Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe,Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet,El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,O aşează-n tron de aur, să domnească lumi rebele,Şi iubind-o fără margini, scrie: “visul de poet”.
Î: Tinerii de azi sunt influenţaţi de vedetele de televiziune, ducând lipsa unor modele de viaţă valoroase. Ce sfat le-aţi da?R: Nu spera când vezi mişeiiLa izbândă făcând punte,Te-or întrece nătărăii,De ai fi cu stea în frunte;Teamă n-ai, căta-vor iarăşiÎntre dânşii să se plece,Nu te prinde lor tovarăş:Ce e val, ca valul trece.
Î: Aţi iubit şi aţi fost iubit. Nu vă întreb despre iubitele d-voastră, dar ce este iubirea pentru poetul Eminescu ?R: “Ce e amorul? E un lungPrilej pentru durere,Căci mii de lacrimi nu-i ajungŞi tot mai multe cere.De-un semn în treacăt de la eaEl sufletul ţi-l leagă,Încât să n-o mai poţi uitaViaţa ta întreagă.”
Î: Creaţiile d-voastră au primit aprecieri pozitive, dar şi negative. Ce le-aţi transmite criticilor d-voastră?R: “Critici voi, cu flori deşerte,Care roade n-aţi adus -E uşor a scrie versuriCând nimic nu ai de spus”
Î: Tocmai s-a încheiat campania electorală. Ce părere aveţi despre politicieni?R: “Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân’.De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncăNumai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”
Î: În finalul interviului, ce-i doriţi României?R: “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,Tânără mireasă, mamă cu amor!Fiii tăi trăiască numai în frăţieCa a nopţii stele, ca a zilei zori,Viaţa în vecie, glorii, bucurie,Arme cu tărie, suflet românesc,Vis de vitejie, fală şi mândrie,Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”
