Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala
This presentation is the property of its rightful owner.
Sponsored Links
1 / 45

Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo-cerebrala PowerPoint PPT Presentation


  • 149 Views
  • Uploaded on
  • Presentation posted in: General

Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo-cerebrala. Conf. Dr. Cornelia Amalinei. ROLUL IMUNOHISTOCHIMIEI ÎN DIAGNOSTICUL TUMORILOR CEREBRALE. identificarea originii / tipului celulelor tumorale stabilirea potenţialului proliferativ

Download Presentation

Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo-cerebrala

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation

Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author.While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server.


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Presentation Transcript


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Utilitateamarkerilormoleculari in patologiameningo-cerebrala

Conf. Dr. Cornelia Amalinei


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

ROLUL IMUNOHISTOCHIMIEI ÎN DIAGNOSTICUL TUMORILOR CEREBRALE

  • identificarea originii/tipului celulelor tumorale

  • stabilirea potenţialului proliferativ

  • evaluarea graniţei între tumoră şi ţesutul adiacent („marginea” tumorii)

  • excluderea proceselor reactive (boli cu demielinizare, boli infecţioase etc)

  • dezvoltarea / revelarea de noi markeri prognostic-predictivi cât şi a celor ce pot fi ţinte terapeutice


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Proteinele exprimate la nivelul S.N.C. în dezvoltare şi matur (cu importanţă în diagnosticul histopatologic pozitiv şi diferenţial)

Neuroepiteliul primitiv

Nestinã +

Vimentinã (Vim) +

Sinaptofizinã (Syn) -; Neurofilamente (NF) -; Proteina acidã fibrilarã glialã (GFAP) -

Neuroni în dezvoltare & maturi

Celule ependimale mature

Astrocite mature

Nestinã -

Nestinã -

Nestinã -

Vimentinã +

Vimentinã +

Vimentinã +/-

Syn -; NF -; GFAP +

Syn -; NF -; GFAP +

Syn +; NF +; GFAP -


Nestina

NESTINA

Aparţine grupului filamentelor intermediare şi este exprimată de celulele neuroepiteliului primitiv al SNC în dezvoltare.

Este substituită, până la sfârşitul vieţii intrauterine, de proteinele neurofilamentelor (NF) în celulele angajate în diferenţiere pe linie neuronală, respectiv de proteina acidă fibrilară glială (GFAP) la nivelul celulelor angajate în diferenţere pe linie astrocitară.

SNC matur ► celulele endoteliale

SNP ► celulele Schwann.

Anumite tumori de SNC coexprimă nestina: meduloblastoamele cu diferenţiere neuronală sau neuronal-glială (alături de NF), respectiv meduloblastoamele cu diferenţiere glială şi glioame (alături de GFAP).

În glioame există o pozitivare a nestinei direct proporţională cu creşterea malignităţii- 15% dintre astrocitoame G II

40% dintre astrocitoamele anaplazice G III

100% dintre glioblastoame G IV(Dahlstrand, Collins şi Lendahl – Cancer Research, 1992).


Vimentina

VIMENTINA

Aparţine grupului filamentelor intermediare.

Nu este exprimată de neuronii maturi cu 2 excepţii: retina şi epiteliul olfactiv.

Astrocitele în dezvoltare şi mature coexprimă vimentina- GFAP.

Coexpresia Vim- GFAP se menţine şi în cazul glioamelor.

→ substituţia completă a GFAP prin Vimîn cazurile de extremă dediferenţiere.


Neurofilamente

NEUROFILAMENTE

Aparţin grupului filamentelor intermediare, fiind diferenţiate în funcţie de greutatea moleculară în 3 subunităţi: mică (NF-L 68 kDa – extensiv fosforilată), medie (NF-M 150 kDa) şi mare (NF-H 200 kDa), ultimele două prezentând un gradient variabil de fosforilare, ceea ce are drept rezultat existenţa a multiple fosfoizoforme de NF-M şi NF-H.

Sunt importante în diagnosticul imunohistochimic din neurooncologie prin pozitivarea lor în neurocitoame centrale, tumori primitive neuroectodermale (PNET) –meduloblastomul cu diferenţiere neuronală, pineoblastoamelor, ganglioneuroblastoamelor şi ganglioneurinoamelor.


Proteina acid fibrilar glial gfap

PROTEINA ACIDĂ FIBRILARĂ GLIALĂ (GFAP)

Proteină a filamentelor intermediare descrisă în 1971 de Engca marker convenţional indubitabil în imunohistochimia SNCpentru originea astroglială a celulelor imunopozitive la GFAP.

Aura de indicator absolut al astrocitelor protoplasmatice şi fibroase a suportat în timp un grad de relativizare, deoarece există tumori de SNC care coexprimă GFAP-ul cu alte proteine ale filamentelor intermediare (Vim şi NF).

Variabilitatea expresiei- determinată şi de diferenţele de tehnică între diversele laboratoare →fixare (tip, timp), pretratare (termică/enzimatică).

Dificultăţile interpretării imunoreacţiei pozitive la GFAP determinate de exprimarea nediscriminatorie ► astrocite neoplazicecât şi de cele reactive şi/sau “capturate” de către o tumoră nonglială.

Neajunsurile interpretării imunoreacţiei pozitive la GFAP - determinate de faptul că nu există o corelare între expresia GFAP şi progresia neoplaziei(deşi se afirmă o relaţie de inversă proporţionalitate - expresia GFAP scade pe măsura creşterii anaplaziei).


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

GFAP exprimat de celule non-neoplazice

► astrocite reactive de la periferia unui proces patologic

► astrocite “captive” într-o tumoră non-glială

GFAP-precauţii în interpretarea imunoreacţiilor pozitive respectiv negative!!!

Astrocite reactive, GFAP, x400


Gfap precau ii n interpretarea imunoreac iilor pozitive respectiv negative

GFAP-precauţii în interpretarea imunoreacţiilor pozitive respectiv negative!!!

Există cazuri de metamorfoze spectaculoase ale celulelor neoplazicedar cu prezervarea apartenenţei de linia glialăastfel încât incongruenţa între aspectul celulelor în HE şi surprinzătoarea pozitivare a GFAP-ului este doar aparentă.


Gfap precau ii n interpretarea imunoreac iilor pozitive respectiv negative1

GFAP-precauţii în interpretarea imunoreacţiilor pozitive respectiv negative!!!

Variaţii ale pattern-ului de distribuţie datorită neomogenităţii intratumorale

► fie prin existenţa unor zone mai dediferenţiate / anaplaziceGFAP- alăturate altor zone mai diferenţiateGFAP +(glioblastoame)

► fie în cazul tumorilor alcătuite din cel puţin 2 linii celulare diferite histogenetic, unele GFAP +, altele GFAP - dispuse compact (geografic) sau intricat (difuz) (gliosarcoame,oligoastrocitoame)


Gfap precau ii n interpretarea imunoreac iilor pozitive respectiv negative2

GFAP-precauţii în interpretarea imunoreacţiilor pozitive respectiv negative!!!

Reacţii fals negative:

greşeli de tehnică (fixare îndelungată sau excesivă)

celulele tumorale sunt “prea primitive”/anaplazice ca să sintetizeze GFAP


Citokeratine

CITOKERATINE

Aparţin tot grupului filamentelor intermediare şi sunt markerul celulelor epiteliale.

utilizate în imunohistochimia tumorilor de SNC în primul rând pentru discriminarea carcinoamelor metastatice de tumorile primare neuroepiteliale

excepţie: tumorile plexurilor choroide şi focarele de metaplazie scuamoasă din glioblastoame şi gliosarcoame.

Pozitivarea CK nu impune automat etichetarea drept “metastază carcinomatoasă”

!există tumori primare care exprimă CK (meningioame, chordoame)

! studii iterative (Franko et al. 1987; Cosgrove et al. 1989; Schachenmayret al. 1991) au demonstrat reactivitatea încrucişată CK- alte proteine ale filamentelor intermediare din astrocitele normale, reactive şi neoplazice

→ postulatul conjugării rezultatelor imunoreacţiei la CK cu cele ale markerilor non-epiteliali ai filamentelor intermediare (GFAP şi NF) în fenotiparea tumorilor SNC


Proteine neuroendocrine

PROTEINE NEUROENDOCRINE

SINAPTOFIZINA (membrana veziculelor sinaptice) → imunoreacţia pozitivă echivalează cu diferenţiere pe linie neuronală / neuroendocrină (meduloblastom, neurocitom, pineocitom, gangliogliom)

CROMOGRANINA-A utilizare limitată

ENOLAZA NEURONAL SPECIFICĂ-utilizare limitată datorită reacţiei încrucişate cu subunitatea  exprimată de o mare varietate de celule non-neuroendocrine


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Leu 7 (HNK-1) utilizat iniţial pentru identificarea limfocitelor NK, s-a remarcat ulterior prin pozitivarea membranară a celulelor producătoare de mielină de la nivelul SNC (oligodendrocitele), respectiv SNP (celulele Schwann).

Proteina S-100 exprimată de marea majoritate a tumorilor de SNC► beneficiu→ discriminarea schwannoamelor de fibrosarcoame, sarcoame fusocelulare şi leiomiosarcoame.

LCA, CD20, CD3 importante în contextul creşterii incidenţei limfoamelor primare cerebrale chiar în absenţa imunodepresiei.

ALŢI MARKERI


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Factorii de proliferare (PCNA, Ki-67) sau cuantificarea alterării genelor de supresie tumorală (proteina p53) sunt operanţi în determinarea prognosticului tumorilor SNC

EGFR – supraexpresia - se asociază cu glioblastomul G IV

- NU şi cu astrocitoamele G II sau G III.

Tenascina(marker al moleculelor matricei extracelulare sintetizate de celulele neoplazice)- se corelează cu creşterea gradului de malignitate►intens exprimată de cele mai anaplazice forme de gliom


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Principalii markeri IHC asociaţi tumorilor SNC (după Haberland , 2007)


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Diagnosticul diferenţial al tumorilor solide de S.N.C. care, histopatologic, sunt formate din celule ce infiltrează difuz parenchimul nervos, după McKeever [1999] modificat.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Diagnosticul diferenţial al leziunilor solide ale SNC, care pe coloraţia uzuală prezintă celule clare, după McKeever [2010], modificat.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Diagnosticul diferenţial al tumorilor solide de S.N.C. care, histopatologic, sunt formate din celule fibrilare şi/sau fusiforme, după McKeever [1999] modificat.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Modalităţile diferite de dispunere şi morfologie ale expansiunilor citoplasmatice perivasculare GFAP+, furnizează criterii de discriminare între unele subtipuri de glioame (astrocitom pilocitic vs. ependimom vs. astroblastom), diferenţiere necesară în evaluarea oportunităţii terapiei adjuvante postchirurgicale.

Esenţială pentru recunoaşterea oricărui tip de gliom de grad înalt ce a invadat leptomeningele şi căruia celulele gliale componente i s-au metamorfozat, sub calapodul reţelei de reticulină reacţională, devenind alungite este păstrarea imunopozitivităţii pentru GFAP.

Determinarea componentei gliale în tumorile mixte, prin imunoreacţia la GFAP.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

HE

OLIGODENDROGLIOM, ASTROCITOM

ME

EPENDIMOM

+

MEDULOEPITELIOM

transthyretin

+ / -

+ TUMORĂ PLEXURI CHOROIDE

GFAP

S100

+ CHORDOM, CRANIOFARINGIOM

+

- CARCINOM

CAM 5.2

(Ck 18,19)

ADENOM HIPOFIZAR, PARAGGL

+

-

Chromogranin A

EMA

+ / -

-

+ MENINGIOM

+ MELANOM

HMB45

-

- HEMANGIOBLASTOM

Diagnosticul imunohistochimic al tumorilor cu celule epitelioide, McKeever [2010] modificat.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Diagnosticul diferenţial al tumorilor solide de S.N.C. care, histopatologic, sunt formate din celule mici, anaplazice şi aglomerate, după McKeever [1999] modificat.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

  • Glioamele difuze sau heterogene necesită prelevare chirurgicală adecvată pentru încadrarea nosologică şi gradare. Consultul intraoperator între patolog şi chirurg optimizează prelevarea biopsică.

  • Majoritatea glioamelor de la GII la GIV infiltrează difuz parenchimul SNC, astfel încât rezecţia totală este dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Excepţiile includ anumite ependimoame şi xanthoastrocitoame.

  • Markerul de proliferare Ki-67 îmbunătăţeşte gradarea şi predicţia evolutivă.

  • GFAP-ul cu o contracolorare adecvată cu hematoxilină reprezintă cel mai important marker imunohistochimic în diagnosticul astrocitoamelor.

  • Astrocitoamele non-infiltrative la care p53 şi supraexpresia EGFR sunt absente, se încadrează în tumori GI.

  • Unele oligodendroglioame pot prezenta celule pozitive la markeri neuronali, în special sinaptofizina.

  • Rareori ependimoamele pot fi pozitive pentru EMA sub două patternuri de colorare, dot-like, respectiv ring-like intracitoplasmatic, dar nu şi citokeratina CAM5.2, ceea ce permite distincţia de tumorile plexurilor choroide.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Meningioame

  • profil IHC: EMA +, VIM +, S100 +/-, CK variabil +

  • EMA cu pattern membranar de marcare► cel mai cert marker de diagnostic

  • Vim reactivitate difuzăşi intensă dar non-diagnostică în algoritmul dg. diferenţial

  • S100 focal şi de intensitate mai redusă în 50% dintre meningioame

  • CK pozitive: CK18, AE1/AE3, CAM5.2 (meningiom malign)

Alţi markeri: CEA (+ meningiom secretor), PgR (+ meningiom tipic), connexin 26, 43

Ki-67 ( MIB1 )- semnificaţie prognostică !!!!!


Diagnostic diferen ial

Diagnostic diferenţial


Diagnostic diferen ial1

Diagnostic diferenţial

Glioamele sunt GFAP + şi EMA –

Schwannoamele sunt EMA-, S100 + difuz

HemangiopericitomulEMA –

lipsesc desmozomii în ME

HemangioblastomulEMA-

aranjamente caracteristice ale stromei şi capilarelor

Carcinomul de plex coroidare citokeratine şi transthyretin

Carcinoamele difuz + la citokeratine

au de regulă anaplazie şi mitoze atipice

au limite celulare distincte


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Ki-67 şi relaţia cu gradarea meningioamelor; utilitatea în aprecierea prognosticului

În timp ce Burger şi Scheithauer, autorii volumului Tumors of the CNS din seria 4 AFIP folosesc numărarea mitozelor în HE pe 10 HPF,

autorii capitolului din Fletcher Diagnostic Histopathology of Tumors, Lopes şi VandenBerg corelează gradingul meningioamelor cu indexul de marcare (“labeling index” LI) al Ki-67 (MIB-1), raportând:

Meningiom tipic GI: LI Ki-67 = 4%

Meningiom atipic GII: LI Ki-67 = 7%

Meningiom anaplazic GIII -

Kolles et al menţionează indexul mitotic (MI) mediu al Ki-67 pentru:

Meningiom tipic GI: MI Ki-67 = 0,7%

Meningiom atipic GII: MI Ki-67 = 2,1%

Meningiom anaplazic GIII: MI Ki-67 = 11%

Între LI şi MI Ki-67 există o relaţie neliniară LI = 0,56 MI.după Schroder et al, 1991


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Takei & Powell menţionează studiile iterative centrate pe stabilirea unei corespondenţe între MIB-1 LI şi gradarea meningioamelor:

  • Matsuno et al (1996) MIB-1 LI 3% = prag de recurenţă, mai ales pe o perioadă de 10 de urmărire

  • Perry et al (1998) MIB-1 LI  4.2%este semnificativ asociat cu o scădere a intervalului liber de recurenţe în meningioamele cu rezecţie totală

  • Amatya et al (2001) MIB-1 LI mediu pentru meningioamele benigne = 1.5%

    • meningiomele atipice = 8.1%

    • meningioame anaplazice = 19.5%

Ribalta et al (2004) indică contorizarea ariilor cel mai active mitotic.

Cu toate acestea, criteriile WHO (2007) de gradare a meningioamelor nu au inclus valori ale MIB-1 LI pentru discriminarea potenţialului recidivant, rămânând aprecierea activităţii mitotice pe HE.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Diagnosticul diferenţial în leziuni solide de SNC formate din celule epitelioide, McKeever [2010].


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Diagnosticul diferenţial în leziuni solide de SNC formate din celule epitelioide, McKeever [2010] continuare


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Diagnostic diferenţial

GFAP

Proliferare de celulemonstruoase, destul de coezive, cu citoplasmamată sau fin granularăşilimitănetă


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Ependimom mixo-papilar, arii predominent papilare cu lacuri de mucine acide şi neutre, în miezul conjunctivo-vascular al papilelor, PAS-AA, x200.

Ependimom mixo-papilar, arii predominent fibrilare, GFAP pozitive, DAB, x400

Diagnostic diferenţial


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

  • Majoritatea tumorilor metastazate la nivelul S.N.C. sunt carcinoame, care au diseminat hematogen - plămân, sân, vezică urinară, prostată, ovar, piele etc.

  • rar leucemiile şi limfoamele maligne pot interesa secundar S.N.C.-ul

  • mai rar sarcoamele


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Frecvenţa cu care diversele tumori maligne metastazează la nivelul S.N.C.după Kleithues şi Cavenee WHO “blue book” [2000]


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Metastazele intraparenchimatoase cerebrale

► solitare(mai rar, de exemplu adenocarcinoamele gastrointestinale)

► multiple(de exemplu melanomul malign tegumentar),epicentrul fiind în cortex, lângă joncţiunea cortico – subcorticală.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Imunohistochimic, metastazele carcinomatoase cerebrale citokeratine cu greutate moleculară mică (prototip citokeratina CAM5.2)intens +,

adesea EMA este pozitiv,

mai rareori citokeratina cu greutate moleculară mare 34βE12 pozitiv

GFAPnegativ► exclude gliomul

!!!! Trebuie ţinut cont de posibilitatea reacţiei încrucişate a pancitokeratinei AE1/AE3 cu GFAP şi de corecta interpretare a gliozei capturate de frontul de avansare al metastazei

► interpretări fals pozitive (un astrocitom anaplazic etichetat metastază prin utilizarea un marker singular şi total nepotrivit – CK AE1 / AE3)

►interpretări fals pozitivenegative (astrocitele reactive GFAP+ capturate de metastaza carcinomatoasă, considerate ca fiind parte a unui gliom).

!!!!IHC cu CK potrivită într-un panel de anticorpi este utilă în situaţiile ce nu se încadrează în patternul obişnuit- de exemplu, interfaţă anfranctuoasă cu parenchimul nervos sau o reacţie desmoplazică intensă.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Metastază carcinomatoasă internalizând parenchim cerebral cu glioză reactivă GFAP+

Astrocite reactive capturate de carcinomul metastatic, GFAP

McKEEVER PE – Immunohistochemistry of the Nervous System in Dabbs DIAGNOSTIC IMMUNOHISTOCHEMISTRY, 3rd Edition, Saunders Elsevier, 2010


Citokeratine le

CITOKERATINELE

  • Aparţin grupului filamentelor intermediare şi sunt markerul celulelor epiteliale, fiind utilizate în imunohistochimia tumorilor de SNC în primul rând pentru discriminarea carcinoamelor metastatice de tumorile primare neuroepiteliale(excepţie tumorile plexurilor choroide, focarele de metaplazie scuamoasă din glioblastoame şi gliosarcoame, meningioamele► focal pot fi CK +).

    !!!! Pozitivarea CKnu impune automat etichetarea drept “metastază carcinomatoasă” pentru că există tumori primare care exprimă CK (meningioame, chordoame) şi, în plus, studii iterative (Franko et al. 1987; Cosgrove et al. 1989; Schachenmayret al. 1991, citaţi de Wikstrand) au demonstrat cross-reactivitatea CK cu alte proteine ale filamentelor intermediare din astrocitele normale, reactive şi neoplazice,

    de unde postulatul conjugării rezultatelor imunoreacţiei la CK, în fenotipizarea tumorilor de SNC, cu cele ale markerilor non-epiteliali ai filamentelor intermediare (GFAP şi NF).


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

HE

Glioblastom, metaplazie scuamoasă

CK

WHO Classification of Tumors: Tumors of the Nervous System, 2000


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

HE

OLIGODENDROGLIOM, ASTROCITOM

ME

EPENDIMOM

+

MEDULOEPITELIOM

transthyretin

+ / -

+ TUMORĂ PLEXURI CHOROIDE

GFAP

S100

+ CHORDOM, CRANIOFARINGIOM

+

- CARCINOM

CAM 5.2

ADENOM HIPOFIZAR, PARAGGL

+

-

Cromogranin A

EMA

+ / -

-

+ MENINGIOM

+ MELANOM

HMB45

-

- HEMANGIOBLASTOM

Diagnosticul imunohistochimic al tumorilor cu celule epitelioide, McKeever [2010] modificat.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Diagnosticul diferenţial al leziunilor solide de SNC, care pe coloraţia uzuală prezintă celule clare, după McKeever [2010], modificat.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Fosă posterioară

Meduloblastom

+

Epifiză

Pineoblastom

Fosă anterioară

PNET

SINAPTOFIZINĂ

+ LIMFOM

LCA

-

CAM5.2

CD20

-

+ CARCINOM

Diagnosticul imunohistochimic al tumorilor cu celule mici, aglomerate şi anaplazice, McKeever [2010] modificat.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

McKeever [2010] sugerează ca în lista de anticorpi, atunci când este suspectată o metastază carcinomatoasă cerebrală, cu punct de plecare neprecizabil pe HE, să fie incluşi anticorpi pentru:

  • CK cu greutate moleculară joasă – CAM5.2

  • CK7

  • CK20

  • CEA

  • TTF-1

  • în funcţie de datele clinice bazale (pacient de sex feminin sau masculin, date imagistice, serologice) se adaugă HER2/neu, ER şi PgR, respectiv PSA.

Interpretarea imunoreacţiilor rezultate se face în acord cu aspectele histologice.


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

Aspect histopatologic pe HE sugestiv / suspect pentru metastază cerebrală

HMB45+

Melan A+

Melanom

piele/mucoase

CAM5.2

CK7, CK20,CEA

TTF-1

CAM5.2 +

CAM5.2 -

LCA+

CD20+ /

(CD3+)

Leucemie

Limfom

CEA +

CK7 +

CK20 -

CK7 -

CK20 +

CK7 ±

CK20 ±

PSA+

TTF-1

+

HER+

ER+

CD10+

RCC+

Colon

Stomac

Pancreas

Căi biliare

Tumora primară

Plămân

Sân

Rinichi

Prostată

Algoritm de diagnostic imunohistochimic în metastazele cerebrale (carcinoame, melanom malign, respectiv interesare leucemică / limfoidă secundară).


Utilitatea markerilor moleculari in patologia meningo cerebrala

BIBLIOGRAFIE:

LOWE J. - Imunohistochemistry In Neuro-Oncology in HISTOCHEMISTRY IN PATHOLOGY, Second Edition, Churchill - Livingstone, 1990.

WIKSTRAND CJ et al – Antibodies and molecular immunology. Immunohistochemistry and antigens of diagnostic significance in Russell & Rubinstein’sPATHOLOGY OF TUMORS OF THE NERVOUS SYSTEM, 6th Edition, Arnold, 1998, p. 251-304.

McKEEVER PE – Immunohistochemistry of the Nervous System in Dabbs DIAGNOSTIC IMMUNOHISTOCHEMISTRY, 3rd Edition, Saunders Elsevier, 2010, p. 820 – 889.

HABERLAND C – Tumors of the Central Nervous System in CLINICAL NEUROPATHOLOGY: TEXT AND COLOR ATLAS, Demos Medical Publishing, 2007, p. 213 – 257.

TAKEI H, POWELL SZ – Diagnosing and Grading of Brain Tumors: Immunohistochemistry in HayatMETHODS OF CANCER DIAGNOSIS, THERAPY AND PROGNOSIS BRAIN CANCER, vol 8, Spinger Science, 2010, p. 33 – 52.

McKEEVER PE. – The Brain, Spinal Cord And Meninges in STERNBERG DIAGNOSTIC SURGICAL PATHOLOGY, vol I, Third Edition, Lippincott Williams & Wilkins, Philadelphia, 1999.

R. Schröder, K. Bien, R. Kott, I. Meyers and R. Vössing - The relationship between Ki-67 labeling and mitotic index in gliomas and meningiomas: demonstration of the variability of the intermitotic cycle time ActaNeuropathologica Volume 82, Number 5 (1991), 389-394.

H. Kolles, I. Niedermayer, Ch. Schmitt, W. Henn, R. Feld, W. I. Steudel, K. D. Zang and W. Feiden - Triple approach for diagnosis and grading of meningiomas: Histology, morphometry of Ki-67/feulgenstainings, and cytogeneticsActaNeurochirurgica Volume 137, Numbers 3-4 (1995).

Paul E. McKeever – Immunohistology of the Nervous System in Dabbs Diagnostic Immunohistochemistry, 3rd Edition, Saunders Elsevier, 2010, p. 820 – 889.

D.N. Louis, B.W. Scheithauer et al – Meningiomas in WHO Classification of Tumors Pathology & Genetics Tumors of the Nervous System, IARCPress, 2000, p. 176 – 184.

Janet M Bruner, Robert D. Tien, David S. Enterline – Tumors of the meninges and related tissues in Russell & Rubinstein’s Pathology of Tumors of the Nervous system, 6th Edition, Arnold, 1998, p. 67 – 139.

MB Lopez, SR VandenBerg – Tumors of the Central Nervous System in Fletcher Diagnostic Histopathology of Tumors, 3rd Edition, Churchill Livingstone Elsevier, p. 1663 - 1732.

PC Burger, BW Scheithauer – Tumors of Central Nervous System, AFIP Atlas of Tumor Pathology, 4 series, 2007.

H Takei, SZ Powell – Diagnosing and Grading of Brain Tumors: Immunohistochemistry in Hayat Methods of Cancer Diagnosis, Therapy and Prognosis Brain Cancer, vol 8, Spinger Science, 2010, p. 33 – 52.

KLEIHUES P., CAVENEE W. – World Health Organization Classification of Tumours PATHOLOGY & GENETICS: TUMORS OF NERVOUS SYSTEM, IARC Press, Lyon, 2000.

HABERLAND C – Tumors of the Central Nervous System in CLINICAL NEUROPATHOLOGY: TEXT AND COLOR ATLAS, Demos Medical Publishing, 2007, p. 213 – 257.

McKEEVER P. E., BLAIVAS M. - The Brain, Spinal Cord, and Meninges in STERNBERG DIAGNOSTIC SURGICAL PATHOLOGY, vol 1, Raven Press, Ltd, New York, pg. 314 – 369, 1989.

WIKSTRAND CJ et al – Antibodies and molecular immunology. Immunohistochemistry and antigens of diagnostic significance in Russell & Rubinstein’s PATHOLOGY OF TUMORS OF THE NERVOUS SYSTEM, 6th Edition, Arnold, 1998, p. 251-304.

McKEEVER PE – Immunohistochemistry of the Nervous System in Dabbs DIAGNOSTIC IMMUNOHISTOCHEMISTRY, 3rd Edition, Saunders Elsevier, 2010, p. 820 – 889.

TAKEI H, POWELL SZ – Diagnosing and Grading of Brain Tumors: Immunohistochemistry in HayatMETHODS OF CANCER DIAGNOSIS, THERAPY AND PROGNOSIS BRAIN CANCER, vol 8, Spinger Science, 2010, p. 33 – 52.


  • Login