SIMFONIA LA HAYDN, MOZART ŞI BEETHOVEN

1. SIMFONIA LA HAYDN, MOZART ŞI BEETHOVEN CLASICISM Prof. Duţu Marian Liceul Teoretic Brezoi Brezoi-Vâlcea

2. Simfonia este o lucrare muzicală de mari proporţii scrisă pentru orchestră, orchestră simfonică, capabilă să redea cele mai diferite sentimente şi idei umane. (simfonia provine din limba greacă :syn-impreună, phonie-voci,) STRUCTURA SIMFONIEI CLASICE

3. JOSEPH HAYDN Simfonia ocupă un loc central în creaţia sa. A compus 104 simfonii fiind considerat părintele simfoniei. Dovedeşte o inventivitate remarcabilă în plan melodic, ritmic, armonic şi orchestral. Melodia şi ritmica amintesc de cântecele populare austriece, cehe sau croate, pe principiul simplităţii, expresivităţii, conciziei şi clarităţii. Simfoniile au fost botezate de public : Dimineaţa, Prânzul, Cina, Despărţirea, Ceasornicul, Regina, Cimpoiul, Surpriza, Ursul etc.- nefiind programatice.

4. Creaţia împărţiţă în trei etape: Prima perioadă sunt primele 40 simfonii în care îşi caută drumul propriu în perfecţionarea genului, perioadă care a durat 20 ani. Perioada a II-a cuprinde 30 simfonii compuse în 10 ani, când cristalizează simfonia în 4 părţi, a bitematismului şi a contrastului tematic. Parioada a III-a 1780-1800, cea londoneză, ultimele 12 simfonii. Cea mai reprezentativă perioadă fiind apogeul creaţiei sale. Simfonia nr. 104, Cimpoiul – compusă în memoria bunului prieten Mozart cu dramatism incipient. Impune un număr mai mare de instrumente de suflot şi percuţie ceea ce duce la o forţă expresivă superioară. WOLFGANG AMADEUS MOZART A pornit de la caracterul iniţial de divertisment şi a ajuns la complexe şi dramatice simfonii. Simfoniile nr. 39, 40, 41bazate pe un discurs amplu, profund şi monumental. Maturizarea gândirii simfonice se datorează preocupărilor sale faţă de genul de operă şi cunoaşterea muzicii europene.

5. Simfonia nr. 39 în Mi bemol major– este mai complexă mai amplă şi mai dramatică cu sonoritate orchestrală bogată datorată şi intreoducerii de noi instrumente de suflat îndeosebi clarinetul şi a adâncimii cromatice. Simfonia nr. 40în sol minorlirică şi sonoritate tulburătoare ce duce la meditaţie tristă şi răscolitoare. Exprimă o stare sufletească tensionată. Partea I Allegro formă de sonată în care predomină o stare apăsătoare în contrast cu a II-a care este mai senină, duioasă. Partea a II-a Andante formă de lied, exprimă o resemnare trecătoare şi o durere ascunsă. Tema a II-a mai dezvoltă nota de dramatism. Partea a III-a Moderato formă de manuet original şi dramatic, având o robusteţe şi o vigoare gravă, tensionată, dramatică.Trio este mai senin dar nu schimbă caracterul menuetului. Partea a IV-a Allegro assai formă de sonată prin ciocnirea celor două teme contrastante dă finalului un caracter impetuos, aproape eroic, dar obtimist. Simfonia nr. 41în Do major, Jupitercaracter monumental, măreţ, festiv. Îşi exprimă încrederea senină dar hotărâtă în izbânda binelui şi frumosului vieţii.

6. Simfonia nr. 41în Do major, Jupitercaracter monumental, măreţ, festiv. Îşi exprimă încrederea senină dar hotărâtă în izbânda binelui şi frumosului vieţii.

7. LUDWIG VAN BEETHOVEN Gen prin care s-a exprimat cel mai bine şi convingător. Se disting prin pregnanţa lor melodico-ritmică şi armonică, prin construirea desăvârşită a formelor, prin diversitatea sentimentelor şi ideilor exprimate. Orchestra are sonoritatea demnă şi echilibrată. Simfonia I în Do major şi a II-a în Re Major- căutarea unui limbaj propriu, căutând desprinderea de tiparul obişnuit înlocuind menuetul cu scherzo dinamic şi robust Simfonia a III-a în Mi bemol major- EroicaGândire simfonică matură, originalitatea pusă în slujba ideii de conflict, de dramă şi de jertfă. Adânceşte contrastul tematic. Este închinată lui Napoleon Bonaparte. Partea a II-a Marcia funebre, exprimă pentru prima dată în simfonie sentimentul de profundă durere cauzată de jertfirea eroului. Simfonia a IV-a în Si bemol major – sentimente de linişte şi de speranţă.

8. Simfonia a V-a în do minor “A destinului”– tema luptei contra destinului, curajul şi forţa omului care sunt încununate de bucuria triunfului. Partea I formă de sonată, tema principală prin repetare este cea mai sugestivă, concisă, temă muzicală din istoria muzicii. Tema alcătuită din 4 sunete (sol, sol, sol, mi bemol) revine pe parcursul celor 4 părţi ca o idee fixă. Tema din partea a V-a solemnă în Do major sugerează izbânda şi sărbătorirea ei. Simfonia a VI-a în Fa major “Pastorala” Programatică, imn închinat naturii dătătoare de speranţă omului. Are 5 părţi, cu un titlu cu scurt program redactat de compozitor cu moto-ul mai mult sentiment decât descriere. Partea a IV-a Furtuna, vijelia cu imaginaţie bogată şi inedită pentru imagini înfricoşătoare ale naturii, sentimente de groază ale oamenilor ce se adăpostesc în grabă. Simfonia a VII-a în La majorWagner spune: O adevărată apoteoză a dansului. Compozitorul redă glasul bucuriei omului de a trăi. Simfonia a VIII-a în Fa major, mica simfonia Redă optimismul, seninătatea. Partea a II-a este dedicată fizicianului Maelzel- inventatorul metronomului. Partea a III-a readuce menuetul. Simfonia a IX-a în re minor “Oda bucuriei”- exprimă aspiraţia tuturor oamenilor spre pacea şi iubirea universală. Toate cele 4 părţi sugerează forţa uriaşă a iubirii şi a solidarităţii umane atingând apoteoza îmbrăţişării şi înfrăţirii oamenilor din toată lumea.

9. „Simfonia a IX-a”, cu cor, în care a folosit versurile din „Oda bucuriei” lui Friederich Schiller. Ideea ei l-a urmărit ani întregi, ca s-o realizeze în 1824. Este una din cele mai măreţe opere simfonice din întreaga muzică universală a tuturor timpurilor. In ea, Ludwig van Beethoven şi-a exprimat încrederea în victoria omului care luptă pentru binele tuturor. (n.10 noiembrie1759, Marbach am Neckar/Württemberg - d.9 mai1805, Weimar), poet şi dramaturggerman, considerat unul din „prinţii poeziei germane”. Medic militar, poet, dramaturg Operă Cavalerul Toggenburg Cuvintele credinţei Ector şi Andromache Mănuşa Mănuşa Copila din străini Resignaţiune Friedrich Schiller

10. ORCHESTRA SIMFONICĂ

11. Beethoven era un titan, care şi-a învins durerea şi descurajarea. „Vreau să deprind curajul răbdării”, a notat el pe un caiet. „Dacă trupul meu e nevolnic, spiritul trebuie să biruiască. Ceea ce nu pot auzi cu urechea, inima mea va trebui să ghicească. Voi sfărâma cătuşele pe care mi le-a pus destinul vreau să cânt, să cânt pentru toţi. Omule! Ajută-te singur, odată ce ţi-a fost dăruită puterea s-o faci!”