ETAPE DE TRATAMENT ÎN INTOXICAŢII

1. ETAPE DE TRATAMENT ÎN INTOXICAŢII În intoxicaţiile acute este indicat un tratamentprompt. Dupăce pacientul a fost iniţialevaluat şi stabilizat, poate fi iniţiat tratamentulgeneral al unei intoxicaţii. Sunt 6 etape deparcurs în evaluarea iniţială şi urmărirea unui pacient cu intoxicaţie acută exogenă. I. Stabilizarea– constă într-o evaluare scurtă şi aplicarea măsurilor necesare menţinerii funcţiilor vitale, prevenind o deteriorare ulterioară a stării pacientului. - libertatea căilor aeriene, respiraţia, circulaţia (ABC) + D&E (depresia sistemului nervos central indusă de droguri şi dezbrăcarea/dezvelirea pacientului pentru a expune eventualele leziuni apărute în urma contactului cu toxicul); - examenul pupilelor pentru a evalua dimensiunea şi reactivitatea la lumină şi efectuarea unui examen neurologic preliminar; - administrarea de oxigen, la nevoie şi plasarea unei linii i.v. pentru administrarea de fluide; -căutarea de semne şi simptome sugesive pentru o eventuală anafilaxie.

2. ETAPE DE TRATAMENT ÎN INTOXICAŢII II. Evaluarea– care trebuie efectuată după stabilizarea pacientului. • anamneză completă, examen fizic (semnele vitale; aspectul pielii; mirosuri – aer expirat, transpiraţie, haine; examen neurologic; identificarea sindromului toxic; evaluarea complicaţiilor; evaluarea terenului patologic preexistent, pe care evoluează intoxicaţia acută); • efectuarea unor explorări paraclinice (biochimice, ECG, investigaţii imagistice) orientate spre identificrea agentului toxic, evaluarea severităţii efectelor toxicului şi căutarea unor complicaţii sau traumatisme asociate; • reevaluare periodică a pacientului pentru a surprinde schimbările în starea sa, monitorizarea permanentă a funcţiilor vitale, ritmului cardiac, debitului urinar, temperaturii; • consemnarea evoluţiei (inclusiv a orei) şi intervenţia rapidă în cazul când se produc schimbări în starea pacientului. III. Prevenirea şi limitarea absorbţiei toxicului -         decontaminarea pielii; -         clătirea ochilor; -         lavaj gastric; -         administrare de cărbune activat şi purgative; -         clisme evacuatorii.

3. ETAPE DE TRATAMENT ÎN INTOXICAŢII IV. Creşterea eliminării -         administrarea unor doze repetate de cărbune activat; -    diureză osmotică alcalină, acidă sau neutră (pentru a creşte eliminarea anumitor toxice); -   hemodializa, hemoperfuzia (pentru molecule de mai mari dimensiuni). V.Administrarea de antidot specific -         mai puţin de 5% din toxice beneficiază de antidot speific; -     la toţi pacienţii se va administra glucoză, tiamină şi naloxon, eventual suplimentarea oxigenoterapiei. VI.Tratament de susţinerepână la depăşirea episodului de intoxicaţie acută, urmat de: • măsuri educative (prevenirea intoxicaţiilor accidentale) • consult psihiatric/psihologic.

7. Criterii de diagnostic ale şocului • Hipotensiune arterială – TA sistolică <90 mmHg (100 mmHg în cazul pacienţilor hipertensivi sau vârstă peste 60 de ani) • Tahicardie • Rata respiratorie >22 respiraţii/min sau PaCO2<32 mmHg • Rata respiratorie/TA sistolica (normal <0.8) • Oligurie – debit urinar < 0.5ml/kg/ora (excelent indicator al perfuziei de organ; obţinut prin inserarea unei sonde Foley în vezica urinară; măsurarea necesită minim 30 minute) • Concentraţia lactatului >4 mM • Alterarea senzoriului (agitaţie, anxietate, apatie, somnolenţă, comă) • Extremităţi reci, marmorate

8. Edemulpulmonar toxic

9. Edemulpulmonar toxic

10. Edemulpulmonar toxic