Introducere n arta digital
Sponsored Links
This presentation is the property of its rightful owner.
1 / 63

Introducere î n Arta Digital ă PowerPoint PPT Presentation


  • 112 Views
  • Uploaded on
  • Presentation posted in: General

Introducere î n Arta Digital ă. 1. Tipuri de contraste 2. Stilizarea. Curs datorat şi dedicat domnului profesor Liviu Lăzărescu. Ochiul uman percepe dou ă relaţii între culori: Relaţiile de contrast (distanţiere sau chiar opoziţie cromatică)

Download Presentation

Introducere î n Arta Digital ă

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation

Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author.While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server.


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Presentation Transcript


Introducere în Arta Digitală


1. Tipuri de contraste

2. Stilizarea

Curs datorat şi dedicat domnului profesor Liviu Lăzărescu


Ochiulumanpercepedouă relaţii între culori:

  • Relaţiile de contrast (distanţiere sau chiar opoziţie cromatică)

  • Relaţii de asimilare (apropiere, nivelare cromatică).

    Pentru activităţile artistice prima relaţie este cea mai importantă, este principiul de bază, chiar şi o simplă culoare pe un suport oarecare crează un contrast (când există cel puţin două culori pentru a compara)


Contraste polare (foarte puternice)

  • Contrastul complementarelor

  • Contrastul valoric (sau clarobscurul)

  • Contrastul termic (cald rece)

  • Contrastul cantitativ


“Orice culoare se vădeşte mai bine prin culoarea potrivnică ei”

Leonardo da Vinci


CONTRASTELE

  • JohannesItten identifică 7 tipuri:

  • Contrastul culorii în sine

  • Contrastul de clarobscur

  • Contrastul cald rece

  • Contrastul complementarelor

  • Contrastul simultan

  • Contrastul de cantitate

  • Contrastul de calitate


1. Contrastul culorii în sine


Contrastul dintre culorile cat mai saturate.

Culorile primare pure (la saturaţie maximă) sunt capabile de cele mai elocvente contraste de acest tip.

Albul (accenturează saturaţia) si negrul (subliniază luminozitatea)potenţează expresivitatea culorilor primare.


Este un contrast cu efecte tonice si destul de decorativ.


Exemplu: arta decorativă arabă


Giotto – Nunta fecioarei Maria


1. Contrastul de clarobscur


  • Se mai numeşte “valoric” de la termenul “valoraţie”, pecific graficii – redarea volumeror prin haşuri alb-negru

  • Are la bază binomul închis-deschis (cu cât distanţa este mai mare, cu atât este mai expresiv)

  • Într-o formă mai evidentă sau mai puţin, este un contrast fundamental, omniprezent


Clarobscurul acromatic sau monocromatic


  • Claobscurul acromatic prezintă treceri de la alb la negru printr-o gamă de griuri neutre (griurile alb + negru) – pauze acromatice

  • Albul şi negrul absolut nu sunt noţiuni cu corespodenţă în natura înconjurătoare.

  • În realitate cel mai alb alb este sulfatul de alb iar cel mai negru negru este catifeaua neagră

  • Digitalul face posibil negrul şi albul absolut.


Exemplu: arta orientului extrem


Clarobscurul policrom

  • Modificările culorilor prin ados de alb şi negru se pot face până la un punct, după care culoare îşi perde cu totul specificitatea (roşu devine roz!)


Haman cerând iertare Esterei - Rembrandt


  • 3. Contrastul cald rece


Contrastul cald- rece

  • Crează reacţii polare: gen senzaţia de căldură şi răceală, aerian-terestru, însorit-umbrit, uscat-umed,

  • Culorile calde “vin”, culorile reci “pleacă”

  • Efectele depind de saturaţia culorilor, prin amestecul fizic albul “răceşte”.


Modulaţie versus Valoraţie

  • Pe baza acestui contrast, Cezanne a inventat modulaţia (sugerarea spaţiului şi a volumelor prin culoare şi nu valorare).


3. Contrastul de complementare


  • privindunu-douã minute un disc roşu aplicatdeasupraunuisuport alb (acromatic), prilej cu care vomobservacãdiscul se aureoleazãînverzui( aureola discretã scade şi dispare pe mãsurã ce se depãrteazã de disc);

    2. fie, dupãunu-douã minute de contemplare, mutându-ne rapidprivirea depe un disc roşu pe o suprafaţã albã aşezatãalãturi, pefoaiaalbãapare undisc verzui.


În concluzie, ochiul nostru simte nevoiacomplementarelor, le cere, iar dacă nu i se oferã şi le produce singur.

Explicaţiafenomenului este oboseala grupei de celule vizuale specializate pentru culoareacontemplată, oboseală care dezechilibreazã energetic ochiul; pentru a restabiliechilibrul pierdut, celulele vizuale specializate pentru culoarea complementarã reacţionează


Atentie!

Alăturarea complementarelor în stare pură produce nemulţumireaprofesioniştilor din cauză că alăturarea lor la saturaţiamaximă este neplăcută, violentă, ba chiar nearmonioasă


Specificitatea perechilor

  • G-Vi – cel mai puternic contrast de clarobscur

  • R – V are o luminozitate egală


El Greco Pieta


  • 3. Contrastul simultan


  • Este contrastul dintre douãculori alãturate în care fiecare dintre ele îşi pretinde şi îşi produce simultanculoarea complementarã


Contrastul simultan bazat pe complementaritate

  • Cea mai puternică manifestare al acestui tip de contrast

  • Cazul esteuºor de pus în evidenþã prin câteva exerciþii de suprapunere a unor griurineutre peste culorile principale, prilej cu care vom vedea cum griurile vireazãspre complementarele culorilor fiecãrui fond


Contrastul simultan de luminozitate

  • Douã tonuri diferite ca luminozitate ale aceleiaşi culori (fie elechiar şi alb-negru) îşi accentuează reciproc valoarea


3. Contrastul simultan de cald-rece

  • Ca exemplu general, acelaşi gri neutru:griul pare rece, iar pe unul rece pare cald.


  • 3. Contrastul succesiv


  • Nu este relevant pentru imaginile artistice, este mai mult valabil ca parte a demonstraţiilor pentru culorile complementare


  • Dacã privim câteva minute un fond orangeşi mutăm brusc privirea peste un şir oarecare de obiecte, acestea se vor colora instantaneu în albăstrui.

  • Dacã privim câteva minute un pătrat roşu suprapus pe un fond negru şimutăm privirea pe un pătrat alb, egal cu primul şi aşezat alături, pe un fondnegru, pătratul alb se va colora în gri verzui.


  • 3. Contrastul de calitate


  • Se mai numeşte şi de saturaţie, ţine cont de gradul de saturaţie al culorii.

  • Este contrastul dintre culorile pure1, intense, saturate, vii, aprinse şi culorile rupte, palide, stinse, mohorâte, terne.

  • Contrastul poate varia extremde mult, dupã cum variazã puritatea şi luminozitatea tonurilor.


“Ruperea” culorilor pure

  • Alterare cromatică sau valorică, amestectul, schimbă puritatea culorilor pure.

    Ruperea unei tente este însoţită întotdeauna de scădereasaturaţiei şi a luminozitãþii (excepţie făcând ruperea cu alb)


Acest contrast evidenţiază instabilitateaculorilor: o tentă pare ternă lângă alta purăşi apare mai pură lângă alta şi maiternă.


Pieter Bruegel - Turnul Babel


  • 3. Contrastul de cantitate


  • Două sau mai multe pete, diferite ca mărime, ca proporţie, se crează astfel un raport între cele două culori.

  • “Un kilogram de verde este mai verde decât zece grame de aceeaşiculoare” Paul Gauguin


Stilizare

Procedeu de simplificare prin pastrarea elementelor sau detaliilor caracteristice unui obiect studiat, dar specifice mai multora, si folosirea lor in crearea unei imagini, fie cu un spor de expresivitate, fie cu efect decorativ, ornamental


Simplificare în design


Etape

  • 1 Descompunem în formele de bază, preferabil traduse in figuri geometrice


  • 2 Recompunem forma în morfologia ei de bază


  • 3. Personalizăm, fără să aglomerăm cu detalii inutile


  • Personalizare dă nota definitorie a obiectului stilizării, rezultatele sărind cu uşurinţă în registre cît mai diferite


Personalizare şi personificare


Geometrizare

  • Reducerea unui subiect la forme cât mai geometrice sau perfect geometrice

  • Principiul a stat la baza Cubismului


Simetrie

  • Proprietate a unui ansamblu spaţial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente distribuţie egală, regulată, armonioasă a părţilor unui totcorespondenţă exactă (ca formă, poziţie etc.) între părţile (opuse ale) unui tot.

  • A stat la baza idealului de frumuseţe antice clasice


Contur aparent

  • Conturul care dă morfologia exterioară a unui obiect, silueta sa


Data viitoare

LOGO -ul


  • Login