1 / 22

Diamantul este un mineral nativ şi în acelaşi timp o piatră preţioasă .

Diamantul este un mineral nativ şi în acelaşi timp o piatră preţioasă. Din punct de vedere chimic este una din formele de existenţă ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf ( grafitul ) şi fulerenele. Denumirea de diamant provine din limba greacă "adamas"

palani
Download Presentation

Diamantul este un mineral nativ şi în acelaşi timp o piatră preţioasă .

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Diamantul este un mineral nativ şi în acelaşi timp o piatră preţioasă. Din punct de vedere chimic este una din formele de existenţă ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf (grafitul) şi fulerenele.

  2. Denumirea de diamant provine din limba greacă "adamas" αδάμας, "de neînvins", "indestructibil". În latina clasică Plinius atribuie o denumire asemănătoare safirului. Etimologie • Denumirea diamantului era bine • cunoscută în antichitate. În India • se numea "irra", iar in sanscrită • i se spunea "vajira", cuvânt ce • definea tot ceea ce era dur. • Arabii îi spuneau "al-mas" - adică "cel mai dur", de unde vine şi denumirea slavă de "almaz" • (diamant).

  3. Caractere Structura cristalină cubică (fcc) a diamantului. Fiecare atom de carbon are o legătură uniformă covalentă stabilă cu ceilalţi patru atomi de carbon învecinaţi. Diamantul este piatra cu cea mai mare duritate pe scala Mohs, adica 10; densitate 3,47-3,55, iar forma cristalului (kubic) cel mai mult octoedru, dar si cub, rombdodecaedru Masa diamantului este exprimată în carate, un carat corespunzând cu 0,200 grame Pe lângă cristalele de diamant din sistemul cubic, uneori se pot întâlni diamante cu cristale hexagonale denumite Lonsdaleit, unii consideră, aceste diamante s-au format în medii nefavorabile. Duritatea extremă a diamantului este explicată prin legătura stabilă simetrică dintre atomii de carbon. Diamantul arde într-un mediu cu oxigen pur la o temperatură de 720 °C, iar în aer la peste 800 °C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom,titan, platină, paladium şi alte metale asemănătoare. Pe motivul reactivităţii reduse (datorată structurii stabile) a suprafeţei cristalului, prin iradiere cu neutroni creşte gradul lui de duritate.

  4. Condritcarbonic FORMAREA • Diamantele iau naştere la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) şi presiuni ridicate. • Rocile mamă (de însoţire) a diamantului sunt Peridotit şi Eklogit sau in vulcani, sunt roci bogate în gaze Kimberlite şi Lamproite; acestea transportă la erupţia vulcanului şi diamant (topit) sau fragmente din mantaua scoarţei pământului. • Formându-se în aceste condiţii, grafitul sau diamantul, aceasta este determinată de timpul de răcire. • Diamantele se pot exploata din rocile însoţitoare prin minerit de exemplu Namibia, Africa de sud sau se separă din aluviunile (depunerile) apelor curgătoare (deşertul, sau ţărmul african).

  5. Microdiamantele iau naştere la căderea meteoriţilor mari pe Pământ (ex. craterul Barringer), creându-se condiţiile necesare pentru formarea diamantului, prin existenţa unor presiuni şi temperaturi ridicate şi prezenţa dioxidului de carbon. • Vârsta diamantelor este foarte diferită, fiind diamante vechi de peste 3 miliarde de ani, dar şi diamante mai noi, care au vârsta de câteva sute de milioane de ani. • Circa 250 de tone de minereu trebuie să fie trecute printr-un procedeu de filtrare pentru ca, la final, să se poată ajunge la un cristal cu tăietura specifică, de un carat. Spectrul diamantului, numerele sunt exprimate în Ångströmi

  6. Criteriile de bază ale evaluării diamantelor, denumite "Cei 4 C"(dupa inţialele cuvintelor din limba engleză), sunt: 1.Greutate în carate 2.Culoare (color) 3.Claritate (Clarity), 4.Tăietura (Cut) Sistemul celor patru C a fost stabilit în anii ’50 de Institutul American de Pietre Preţioase (Gemological Institute of America – GIA) şi este acceptat ca atare de gemologi şi oameni de afaceri. CRITERII de EVALUARE

  7. Greutate în carate • Greutatea în carate defineşte mărimea unui diamant. • Termenul "carat" provine din greaca veche unde "keration" era denumirea sâmburilor de roscovă, folosiţi în trecut ca şi greutăţi etalon pentru cântărirea în balanţe a diferitelor mărfuri de greutăţi relativ mici, inclusiv metalele preţioase. Aceste seminţe au rara proprietate de a avea toate aceeaşi greutate şi dimensiune. • La începutul anilor 1900 "caratul" este standardizat ca unitate de măsură internaţională pentru diamante, echivalând cu 1/5 dintr-un gram, sau 0,20 grame. • Caratulare ca subdiviziune "punctele". Asfel 1 carat este format din 100 de puncte. În 1911România adoptă această unitate de măsură.

  8. În funcţie de culoare diamantele sunt împărţite în două grupe principale: colorless (incolore) si fancy. Cele mai des folosite în bijuterii sunt diamantele incolore. Acestea au diferite nuanţe începând cu "D" care este cel mai puţin colorat dintre toate până la "Z" care este "cel mai" galben sau maroniu. Orice diamant care are o nuanţă mai închisă decât "Z" este considerat ca fiind de tipul "fancy". Diamantele incolore sunt mai rare în natură si din acest motiv sunt mai valoroase. Clasificarea culorii conform standardelorGIA (Gemmological Institute of America) începe cu litera D, urmând valorile descrescătoare din alfabet. După litera J,diamantul capătă o nuanţă gălbuie.Diferenţele între fiecare literă este foarte mică, iar compararea culorilor diamantelor se face sub lumină specială. Atunci cand sunt privite frontal, orice persoană tinde să "clasifice" diamantele ca fiind între I si J. D este bineînţeles cea mai bună, cea mai rară şi cea mai scumpă culoare. Unele diamante intră în zona de sfârşit a scării culorilor, către Z (de culoare galben deschis), nefiind însă culori speciale. Dintre culorile cele mai disponibile, cei mai multi cumpărători optează pentru culorile de la D la J, după sistemul GIA. Astfel, D-E-F sunt gradele "incolore", iar G-H-I-J sunt cele "aproape incolore".

  9. Scala culorilor diamantului Conformstandardelor GIA (Gemmological Institute of America): D= cel mai ridicat grad de culoare al diamantului E-F= aproape incolor+ G= aproape incolor H= alb (incolor) I-J= incolor cu uşoare tente de culoare K= galben pal M, N-O, P, S-Z= colorat Scala culorilor conform standardelor SDN ( Scandinavian Diamond Nomenclature):River- incolor Top Wesselton- aproape fără culoare Wesselton- alb (incolor) Top Crystal- alb pal Crystal- nuanţă gălbuie Top Cape- galben pal, foarte deschis Cape- galben foarte deschis Light Yellow- galben deschis Yellow- galben

  10. Diamantele Fancy Diamantele în culori speciale, unice sunt numite oficial "Fancy", fanteziste, şi sunt foarte rare. Ele nu fac parte din scala standardizată a culorilor diamantului. Cele mai rare culori sunt roşu şi violet, precum şi combinaţiile acestor 2 culori. Galben şi maroniu sunt cele mai comune culori ale diamantelor, dar diamantele incolore sunt cele mai cunoscute şi apreciate în industria bijuteriilor. În categoria diamantelor Fancy intră renumitele diamante albastre ("Hope"), verzi ("Dresden"), galben-portocaliu ("Incomparable"), roşii ("Hancock") sau roz (provenite din mina australiană Argyle).

  11. Claritatea unui diamant face referire la gradul de impurităţi pe care il poate avea un diamant studiat cu ochiul liber sau cu ajutorul unei lupe care măreşte de 10 ori. Doar aprox. 5% din diamantele naturale găsite sunt pure şi au totodată o mărime corespunzatoare unei foarte bune valorificări. Specialiştii denumesc aceste impurităţi, "incluziuni". Tipul, numărul si locaţia incluziunilor poate deseoriidentifica individual diamantele.Cu cât are mai puţine impurităţicu atâtdiamantul este mai valoros. CLARITATE Standarde de claritate: FL (Flawless): Fără incluziuni interne sau puncte externe. Reprezintă nivelul maxim de claritate şi corespunde diamantelor rare si foarte scumpe IF (Internally flawless): Fără incluziuni în interir dar cu posibile minuscule imperfecţiuni externe VVS-1 (Very Very Small inclusion 1): De obicei este vorba despre o singură, mica incluziune, vizibilă cu o lupă de 10X doar de un ochi expert. VVS-2 (Very Very Small inclusion 2): Incluziunile sunt foarte greu de observat cu lupa de10x. VS (1-2)* (Very Slightly Imperfect): Incluziunile se pot vedea cu lupa de 10x dar nu cu ochiul liber. SI (1-2)* (Slightly Imperfect): Incluziunile se pot vedea cu usurinţă cu lupa de 10x. I (1-2-3)* (Imperfect): Incluziuni vizibile cu ochiul liber. Există, de asemenea, diamante „Eye Clean”: fără incluziuni vizibile cu ochiul liber

  12. Tăietura indică modul cum este tăiat diamantul şi îi conferă acestuia strălucire. Se referă la proporţiile şi finisajul diamantului. Dintre cei 4 C, tăietura este singura contribuţie adusă de mâna omului, transformând o piatră preţioasă brută, neşlefuită într-un diamant faţetat şi şlefuit în diverse forme. După mii de experimente de-a lungul anilor, folosind formule matematice precise, tăietorul-şlefuitorul de diamante transformă în ziua de azi un diamant brut într-o piatră strălucitoare care reflectă şi refractă lumina. În 1919 Marcel Tolkowsky descoperă cel mai bun compromis teoretic datorită căruia modul de tăiere al unui diamant îi poate conferi acestuia strălucire deosebită. Moduri de tăieturi Tăierea în faţete este un procedeu prin care o parte din lumina căzută pe supra- faţa plană a unei faţete foarte bine lustruite, este reflectată ca de o oglindă, punândîn evidenţă strălucirea pietrei. O altăparte din lumina care pătrunde în diamant este refractată şi reflectată de faţeteledin partea sa inferioară, dând naştere aşa numitelor "focuri" ale pietrei.Cea mai cunoscută şi mai răspândită tăietura a diamantului este briliantul rotund. Briliantul clasic comportă 57 faţete. • ideal • optim • bun • standard • mediocru Tăietura

  13. FORME • Forma este rezultatul final al procesului de tăiere şi şlefuire a diamantului. • Există numeroase forme: • Briliant • Smerald • Baquette • Marquise • Trillion • Princess

  14. Diamante renumite

  15. Răspândire pe glob • Ţările unde se găsesc diamante în cantităţi mai importante sunt: Rusia, Botswana, Australia, Congo, Canada, Africa de Sud, Angola, Namibia, Sierra Leone, Ghana, Tanzania şi Brazilia. • În Europa s-au găsit diamante în Arhanghelsk.

  16. Conform scrierilor vedice, vechea scriptura hindusa, diamantele nu aduc decat nenorociri femeilor datorita energiilor negative acumulate in diamant de-a lungul timpului din cauza invidiilor altor persoane care ar dori sa fie proprietarii respectivei pietre. Energia negativa este acumulata in diamant, de aceea se spune ca ar fi aducatoare de ghinion. LEGENDA

  17. INVATARE PENTRU SOCIETATEA CUNOASTERII Realizat de elevele clasei XIC: ZUZU Isabela LACATUSU Erika Profesor coordonator: VRABIE FELICIA Materie: CHIMIE

More Related