ÎNTREPRINDEREA

1. ÎNTREPRINDEREA • În urma parcurgerii acestui capitol veţi putea cunoaşte: • Noţiunea de întreprindere • Trăsăturile caracteristice ale întreprinderilor • Clasificarea întreprinderilor • Tipurile de producţie 1. CONCEPTUL DE ÎNTREPRINDERE Întreprinderea este veriga de bază a economiei, este o unitate economică care dispune de personalitate juridică, formatădintr-un grup organizat de persoane, care desfăşoară procese de muncă utilizând mijloace materiale financiare şiinformaţionale pentru realizarea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea unor servicii conform cerinţelor pieţei şi urmărind obţinerea unui profit cât mai mare.

2. TRĂSĂTURILE ÎNTREPRINDERII Fiecare întreprindere constituie o unitate economică distinctă, atât faţă de întreprinderile care aparţin unor ramuri economice diferite, cât şi faţă de întreprinderi care aparţin aceleiaşi ramuri sau subramuri, deoarece are TRĂSĂTURILE CARACTERISTICE ALE ÎNTREPRINDERII a) unitatea tehnico-productivă; b) unitatea organizatorico-administrativă; c) unitatea economico-sociaIă; • Întreprinderea ca unitate tehnico-productivă asigură combinareadiferită a factorilor de producţie cu scopul realizării în condiţii optimea obiectului de activitate. Două forme : • 1) omogenitatea procesului tehnologic: însecţiile de bază se desfăşoară procese de producţie similareorganizate asemănător, dotarea lor fiind cu aceleaşi tipuri de utilaje, forţa de muncă e structurată pe meserii identice şi se obţin produse finite asemănătoare. • 2) unitatea producţiei fabricate: secţiile de bază desfăşoară procese tehnologice diferite, utilarea lor este diferită, forţa de muncă va fi diferitspecializată, dar toate secţiile de bază concură la realizarea aceloraşi produse care determină profilul întreprinderii b) Întreprinderea ca unitate organizatorico-administrativă are următoarele caracteristici: 1) obiect de activitate propriu; 2) structura organizatorică de producţie, concepţie şi funcţionalăproprie; 3) existenţa unei denumiri şi a unui sediu propriu; c) Întreprinderea ca unitate economico-socială: 1) organizarea şi conducerea pe principiul rentabilităţii, acoperind cheltuielile din venituri + profit; 2) dispune de buget propriu de venituri şi cheltuieli; 3) posedă cont propriu de decontare la bancă; 4) încheie contracte în nume propriu cu alte unităţi; 5) urmăreşte respectarea cerinţelor pieţei, fapt ce influenţează întreaga ei activitate.

3. 3.Clasificarea întreprinderilor • DUPĂ FORMA DE PROPRIETATE A CAPITALULUI SOCIAL ŞI A PATRIMONIULUI: • - î. proprietate publică (regii autonome / companii naţionale), în ram. strategice, au pers. jur., funcţion. cf. princ. autogest ec.-fin., nu se preocupă de creşt. eficienţei, pt. că statul le protej. • - î. proprietate privată-persoane juridice organizate sub formă de societăţi comerciale, au patrimoniu propriu,organizare de sine stătătoare şi pot fi conform legii 31/1990: • -  S.N.C. - societate in nume colectiv (nu separă patrimoniul personal de cel al societăţii; obligaţiilesunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată a tuturor asociaţi lor; părţile sociale nu sunt reprezentate de titluri negociabile) • -   -S.C.S. - societate în comandită simplă (obligaţiile sunt garantate cu patrimoniu şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi, comanditarii răspund însă numai la limita aportului şi nu se amestecă în administrarea societăţii; capitalul se divide în părţi sociale care nu pot fi cedate fără acordul unanim al comanditarilor). • -  -S.C.A. - societate in comandită pe acţiuni (capitalul social se divide în acţiuni, obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată si solidară a asociaţilor comanditaţi; comanditarii au obligaţia numai de a-şi plătiacţiunile lor şi răspund in limita acţiunilor deţinute) • -  - S.A. - societate pe acţiuni (este societatea comercială ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii sunt obligaţi să răspundă în limita capitalului subscris, exprimat în acţiuni. Acţiunile pot fi transmise liber terţelor persoane. • -   -S.R.L. - societatea cu răspundere limitată care poate fi cu asociat unic sau colectiv (reprezintă societatea comercială ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iarasociaţii răspund numai cu cota lor socială. Părţile sociale ale asociaţiilor sunt, în principiu, netransmisibile altor persoane şi nici reprezentate prin titluri negociabile, ca acţiunile).

4. S.CA, SA, S.R.L. sunt societăţi de capitaluri care separă averea personală de capitalul societăţii, în general un capital considerabil, existenţa mai multor proprietari-acţionari determină divergenţe între manageri-salariaţi şi proprietari-acţionari privind repartizarea profitului. * Mărimea minimă a capitalului social- 25 mil. (S.C.A. , S.A); 2 mil. (S.RL.) VN/acţiune, parte socială minim - 1000 lei (S.C.A, S.A.); 100000 lei (S.RL.) Nr. de proprietari -minim 5 (S.C.A, S.A.); maxim 50 (S.RL.) Atât S.N.C. cât şi S.C.S. au capital scăzut, nu separă patrimoniul personal al proprietarilorde cel al societăţii, apar neînţelegeri între asociaţi. - î. cooperatiste- constituite prin acordul liber consimţit al cooperatorilor care participă egal la proprietate - î. mixte- proprietatea este publică şi privată, statul deţinând acţiuni în cadrul lor 2.DUPĂ GRADUL DE MĂRIME ( în funcţie de mărimea capitalului şi a patrimoniului, cifra de afaceri şi numărul de salariaţi: Pe plan mondial- - î. mici (<20) - î. Mijlocii (20-499) - î. Mari (>500) - micro-întreprinderi (1-9) • - î. mici (10- 49) • î. Mijlocii (50-249) • î. Mari (>250 • 3. DUPĂ APARTENENŢA LA UNA DIN RAMURILE ECONOMICE: • după caracteristicile tehnice şi tehnologice ale procesului de producţie:- ramuri - subramuri • b) după felul materiilor prime folosite:- întreprinderi aparţinând ramuri lor extractive - întreprinderi aparţinând ramurilor prelucrătoare • c)după destin. econ. a produselor: - întreprinderi prod. de mijloace de producţie -ram.A - întreprinderi prod..de bunuri de consum -ramura B

5. TIPUL DE PRODUCŢIE • Tipul de producţie reprezintă modalitatea de organizare a producţiei dintr-o întreprindere sau subdiviziune organizatorică a acesteia luând in considerare următorii factorii: • stabilitatea în timp a nomenclaturii de fabricaţie; • volumul producţiei fabricate din fiecare tip de produs; • gradul de specializare a locurilor de muncă, atelierelor, secţiilor, • forma de mişcare a obiectelor muncii între locurile de muncă. • folosirea timpului de muncă disponibil Stabilirea tipului de producţie ţine cont de mărimea coeficientului tipului de producţie K calculat după relaţia: K= unde RI – ritmul producţiei pentru produsul“i” ca raport între fondul de timp disponibil anual şi volumul producţiei din produsul “i” Ti – timpul necesar pentru fabicarea unei unităţi de produs “i” FOLOSIREA FONDULUI DE TIMP DISPONIBIL Qj - Volumul de producţie din tipul of' Tij - Timp de prelucrare al produsului "f' pentru operaţia "i" Fdi - Fond de timp programat la un loc de muncă pentru operaţia "i" Lotul de producţie este cantitatea de produse sau semifabricate identice, puse în fabricaţie simultan sau progresiv prelucrate continuu la acelaşi loc de muncă după care trec la altul pe fluxul tehnologic.

6. Tipuri de producţie