,,Scrisoare către prietenul meu”

1. CONCURSUL NAŢIONAL CREAŢIE LITERARĂ ,,Scrisoare către prietenul meu” CREAŢIE PLASTICĂ ,,Autoportretul”

2. În perioada 11. XI. 2011- 28. XI. 2011, a avut loc concurs de creaţieliterară şi plastică, ediţia a III-a, din cadrul PROIECTUL NAŢIONAL ,,PRIETENIE ŞI CUNOAŞTERE”.

3. Activitatea s-a bucurat de o largă participare.La secţiunea creaţie literară au fost premiaţi 725 elevi, iar la secţiunea creaţie plastică 1560 elevi, din întreaga ţară.

11. CREATII LITERARE TEMA: ,,Scrisoare către prietenul meu ” 8 octombrie, Alba Scrisoare către prietenul meu Dragă Andrei, îţi scriu această scrisoare pentru a-ţi descrie excursia mea în Veneţia. Acum două săptămâni am câştigat o excursie la Veneţia. Când am primit vestea, am fost foarte entuziasmat pentru că de mult timp voiam să văd acest oraş uimitor. Aşteptând avionul, inima îmi bătea cu putere la gândul că mă voi înălţa ca o pasăre în albastrul văzduhului. Acea emoţie a dispărut imediat când am aterizat în frumosul oraş. După ce m-am cazat la un hotel de lux din mijlocul Veneţiei, am plecat să mă plimb, ca să admir oraşul. Cea mai bună cale de a admira acest oraş, este de a te plimba cu gondola pe canalele Veneţiei. Plimbându-mă cu gondola, la un moment dat am văzut o mulţime de oameni costumaţi în diferite ţinute tradiţionale. Fiind atras de acele costume minunate, mi-am închiriat şi eu un costum medieval, ca să mă pot integra în acea mulţime. După ce m-am schimbat într-un costum negru cu modele argintii şi o mască la fel ca şi costumul, am ieşit pe stradă. Acolo am întâlnit mai mulţi români care mi-au spus că ei participă la acest carnaval în fiecare an. Am rămas profund emoţionat de felul cum erau oamenii îmbrăcaţi şi de felul cum dansau la acest carnaval. Totul părea ca un vis fermecător. Parcă eram într-o altă lume! Dansând şi petrecând alături de ei, mă simţeam nespus de bine; parcă pluteam pe aripile unui nor, care mă purta deasupra lumii întregi. Mi-a plăcut foarte mult în excursia de la Veneţia! Aş dori să putem merge împreună, pentru a vedea şi tu frumuseţea acestui oraş şi a obiceiurilor de acolo. Cu drag, (Popa Călin, clasa a-IV-a, coord. Irimie Nicoleta, Alba) Călin

13. 18.oct.2010 Dragă prietene, De mult timp m-am gândit să-ţi scriu. M-am luat cu lectura şi am amânat mereu, captivat de lumea fascinantă a cărţilor. Am citit în ultima vreme ,,Harap Alb” de Ion Creangă, ,,Dumbrava minunată ”, ,, În pădurea Petrişorului” de Mihail Sadoveanu, ,,Păcală şi Tăndală” şi ,,Poveşti ardeleneşti”. Stau deseori de vorbă cu bunicul. Îmi spune multe întâmplări de odinioară . Lui i-a plăcut grozav în tinereţe să colinde meleagurile acestei ţări. În fiecare vară îşi lua rucsacul în spate şi colinda munţii, pădurile, câmpiile şi podişurile. Dormea pe la stâne, prin casele ciobanilor, prin cabane, pe la hoteluri, pe unde apuca. Uneori îl prindea nopţile în munţi. Se ascundea de frigul nopţii în câte o scorbură dintr-un copac mare, alteori în vreo peşteră. Odată l-a prins o furtună grozavă şi s-a ascuns cu greu într-o peşteră, unde a stat ascuns şi unde a reuşit cu greu să-şi facă un foc să se încălzească şă să-şi recapete forţele pentru a reuşi să coboare din munţi. Povestea asta a bunicului m-a impresionat. De aceea ţi-am scris-o şi ţie. Îmi spune că, dacă mai cresc, o să mă trimită şi pe mine împreună cu tata într-o excursie la munte, să simţim şi noi frumuseţea plimbărilor prin aerul liber, departe de zgomotul civilizaţiei, numai noi şi natura. Vrea să vedem şi noi ceea ce a văzut el cândva. Dacă tatăl meu îl va asculta, o să mergem împreună în următoarea excursie. Te rog să-l convingi şi tu pe tatăl tău să plecăm împreună cu maşinile în munţi, iar seara să ne instalăm corturile la poalele munţilor, să respirăm aerul curat, să admirăm frumuseţile ţării noastre. Ce zici de asta ? Aştept cu drag răspunsul tău. Dacă bunicul tău iţi spune o poveste interesantă te rog să mi-o scrii şi mie. Până una alta scrie-mi ce mai faci, cu ce te mai ocupi. Abia aştept să ne mai întâlnim, să facem un concurs de întrecere la fugă. M-am mai antrenat şi sper să te întrec. Până acum erai mai bun, mai iute decât mine. Îţi doresc să ai bune rezultate la învăţătură, tot aşa cum îmi doresc şi mie. Cu drag, al tău prieten, (Ardelean Ionel Cătălin, clasa a IV-a, coord. Burca Mirela Dorina, Arad) Ionel

14. Roşia, 22.10.2010 Dragul meu prieten Florin, La începutul scrisorii mele poţi afla despre mine că sunt bine, sănătos, sănătate pe care ţi-o doresc şi ţie. Şă ştii că mi-e foarte dor de tine, pentru că nu ne-am văzut de foarte mult timp. Aceşti doi ani de când nu ne-am văzut au zburat ca gândul, iar acum sunt elev în clasa a doua. La şcoală mă străduiesc să învăţ cât mai bine, s-o ascult pe doamna învăţătoare, să fiu un băiat cuminte, pentru ca părinţii mei să se mândrească cu mine . De asemenea, mă implic în toate activităţile desfăşurate de clasa mea, obţinând rezultate foarte bune. Mi-am făcut foarte mulţi prieteni, atât de la mine din clasă, cât şi din clase mai mari, prieteni cu care mă joc în timpul recreaţiei. Nici acasă nu mă plictisesc, am un bun prieten, un căţeluş, care îmi este foarte drag şi cu care mă joc după ce îmi fac temele. Îţi aminteşti când ne-am cunoscut la Botoşani, la bunicii mei, cum ne jucam toată ziua şi vizitam foarte multe locuri frumoase? Când mă gândesc la acele momente petrecute împreună, îmi saltă inima de bucurie. Să ştii, prietene, că mi-aş dori foarte mult ca în vacanţa de vară părinţii mei să mă ducă iarăşi la bunici, în acele locuri minunate, să ne reîntâlnim şi să ne mai jucăm împreună, pentru că mi-e foarte dor de tine. Aş fi foarte fericit să-mi răspunzi la această scrisoare, povestindu-mi despre tine, despre prietenii şi colegii tăi. Până atunci eu îţi doresc numai bine, să fii cuminte, să-ţi asculţi părinţii şi să înveţi bine la şcoală. Aştept scrisoarea ta! Cu prietenie, Alexandru (Călin Alexandru, clasa a II-a, coord. Uşvat Irina, Bihor)

15. 11.10.2010, Bucureşti Dragă Gertrude, Sunt Luciana-Marina, prietena ta din România. Îmi aduc aminte, că în scrisoarea ta, m-ai rugat să-ţi descriu cum este la mine în ţară şi cum îmi petrec copilăria. Vreau să-ţi povestesc că ţara mea este tare frumoasă, la fel ca şi voi avem munţi, câmpii, ape, păduri, dar şi multe şcoli frumoase. Şi noi, copiii din România, avem jocuri interesante. La şcoală, învăţăm multe lucruri care ne vor ajuta în viaţă. Doamna învăţătoare, sub ochii căreia am crescut din clasa I, se străduieşte foarte mult, ca eu să am parte de o educaţie aleasă. Nu avem posibilităţile din ţara ta, dar părinţii şi dascălii noştri fac totul, ca noi copii să împletim frumos educaţia cu joaca. Vreau să-ţi spun că mi-am cumpărat o păpuşă mare, cu ochii albaştri ca cerul şi cu părul blond ca aurul şi seamănă leit cu tine. Apropo! Te rog să-mi trimiţi şi mie o fotografie cu tine şi căţeluşul tău. La sfârşitul acestei scrisori, îţi urez sănătate şi aştept răspunsul tău cu nerăbdare! Cu mult drag, Luciana-Marina (Bîrsănel Luciana, clasa a IV-a, coord. Pantilie Maria, Bucureşti)

16. Poşta Cîlnău, 25 octombrie 2010 Draga mea prietenă, M- am hotărât să- ţi scriu câteva rânduri, deoarece îţi simt lipsa, pe zi ce trece, tot mai mult. Când ai de gând să te întorci acasă? Am atâtea să- ţi povestesc, că nici nu ştiu prea bine cu ce să încep. Fii atentă! Vreau să- ţi istorisesc ceva important, ceva ce te va lăsa cu gura căscată. Ieri am fost împreună cu prietenele noastre comune, Bianca şi Larisa la ziua unei fete mai mari ca noi cu câţiva ani. O cheamă Lucia şi tu nu o cunoşti. Am fost primite foarte frumos. Ne- am distrat, ne- am răsfăţat cu delicatesele pregătite de mama gazdei şi am mâncat o felie zdravănă de tort. După masă, Lucia ne- a invitat în camera ei. Aici am descoperit parcă altă lume. Fel de fel de obiecte ciudate, dar şi foarte interesante. Acum urmează partea cea mai palpitantă. Nu ştiu dacă mă crezi sau nu dar cred că una dintre noi a atins unul dintre obiectele ciudate şi ne- am trezit într- o altă lume. Parcă eram pe o altă planetă. Cred că pe Marte, deoarece ne- am întâlnit cu oameni cu înfăţişări neobişnuite, cu o culoare ciudată: verde. Cred că erau marţieni. Aveau şi nişte vehicule neobişnuite ca nişte farfurii care zburau. Totul era extraordinar. Totul era verde. Animalele erau şi ele verzi dar mai mari decât cele pe care le ştim cu toţii. Şi ceea ce era extraordinar este că vorbeau! Înţelegeam tot ce spun, ca şi cum aş fi vorbit cu oameni nu cu animale. Mai auzisem eu de extratereştri dar nu credeam că şi există. Mă aşteptam la ce este mai rău. Dar din contră, marţienii s- au purtat foarte frumos cu noi. Ne- au arătat multe lucruri ciudate, adevărate curiozităţi pe planeta nostră. La plecare am primit o mulţime de cadouri… verzi. Am fost urcaţi într- o farfurie zburătoare şi ne- am întors înapoi pe Pământ. Dar nu mai eram în casa Luciei ci acasă, în pat, în pijamale, iar ceasul tot suna de trezire. Tu ce părere ai? O fi fost un vis sau realitate? Prietenele mele nici nu au auzit de aşa ceva. Dar jur că aşa s- a întâmplat! Am vorbit atâta despre mine încât am uitat să te întreb ce faci, cum o mai duci? Sper că nu ai parte de aventuri ca şi mine! Aştept cu nerăbdare scrisoarea ta! Să ai grijă să nu păţeşti nimic! Cu drag, Nicoleta (Moise Nicoleta Denisa, clasa a IV-a, cord. Rotăreci Cristina, Buzău)

17. 10.10.2010, Reşiţa Dragă prietene, Zilele frumoase ale vacanţei de vară au trecut, lăsând în urmă clipe de neuitat. Cu drag doresc să îţi împărtăşesc impresiile şi emoţiile pe care le-am trăit. Fascinat de călătorii, am hotărât împreună cu părinţii să petrecem un sejur în Insula Corfu. Una din cele şapte insule ale mării Ionice, Insula Corfu este o oază de linişte, un tărâm de legendă. Plin de istorie, acest paradis îţi dezvăluie trecutul zbuciumat al corfioţilor. În marea verde-albăstruie, printre valuri, delfinii jucăuşi ne oferă un adevărat spectacol de acrobaţie. Peisaje frumoase în care stânci abrupte îmbrăţişează golfurile liniştite îţi încântă privirea. Pe coline, livezi de măsline, lămâi şi portocali dansează sub dulcea adiere a brizei. Pas cu pas, ca într-un vals, am vizitat Kerkyra, capitala insulei. Apoi am păşit pragul palatului împărătesei Elisabeta a Austriei – Achillio. Picturi frumoase şi obiecte valoroase împodobesc minunatul palat. Grădinile garnisite cu chiparoşi şi plante rare coboară până la mare . Un loc plin de mitologie, istorie şi artă. Răsăritul soarelui anunţă o zi superbă, cu vizitarea celor două insule Paxos şi Antipaxos. Asemeni unei grădini plutitoare , insula Antipaxos oferă un peisaj de vis. Insula Paxos te invită să asculţi ciripitul păsărilor şi să admiri frumuseţea naturii . Aici am văzut pentru prima dată: anason , eucalipt, şofran, lavandă. Iar acum prietene drag îţi voi dezvălui marea surpriză a acestei vacanţe, călătoria cu submarinul galben care m-a fascinat. Dantelăria stâncilor subacvatice este surprinzătoare , iar diversitatea speciilor de peşti marini impresionantă. După aceste zile relaxante a sosit ziua plecării. Cuprins de nostalgia clipelor minunate pe care le-am petrecut, părăsesc frumoasa insulă. Las in urmă castele de nisip şi peisaje fermecătoare. Salut cerul , marea şi pământul in speranţa unei noi revederi. Vacanţa a continuat la bunici, dar aceasta este o altă aventură pe care ţi-o voi descrie în următoarea scrisoare! Al tău prieten, Milan (Ciuşdic Milan Alexandru, clasa a IV-a, coord. Jurca Eufemia)

18. Scrisoare către o prietenă Era o seară minunată de iarnă. Totul era acoperit de o plapumă albă de nea sclipiroare... Gândul a început să- mi zboare departe. Eram afară şi aşa am început să-i scriu câteva gânduri prietenei mele. Mă întrebam ce face ea în acea ţară îndepărtată. Am crezut, prima dată că era foarte fericită şi fără niciun gând... Dar ... mi-am dat seama că dacă îmi era prietenă adevărată, ea se gândea la mine, aşa cum mă gândesc şi eu la ea. Şi am început să scriu ... . ,,Dragă prietenă, Îmi este foarte dor de tine ... Ce mai este pe acolo, în Anglia? Aici, la noi, este foarte mare agitatie, deoarece se apropie Craciunul! Oamenii merg neopriţi la magazine, cumpără ghirlande, globuri, bomboane de pom şi câte şi mai câte ... Când veniţi în România? Să ştii că fără tine sunt pierdută: sunt tristă şi tot timpul mă gândesc numai la tine ... Sper, că şi ţie să îţi fie dor de mine, pentru că în preajma sărbătorilor prietenii îşi amintesc unul de altul. Cu drag ,Irina După ce i-am scris, am început să aştept răspunsul ei. Care, Doamne!!!!! Nu mai venea!!!!!!!!!!!... Credeam că m-a uitat. Dar, într-o bună zi a apărut! Era scrisoarea mult aşteaptată...! Mama mea mă chemă repede, să văd ce am primit. Pe plic scria numele meu. Spunea că în data de 11decembrie vor veni în România. Imaginaţi-vă ce bucurie era pe capul meu, când am primit scrisoarea. Într-o zi, în faţa casei mele, se auzea un bocănit puternic. Era data de 11, când aşteptam cuminte în camera mea. Ea era! Era buna mea prietenă! Care se pare că nu m-a uitat, aşa cum crezusem eu ... . Vedeţi, oameni buni, că prietenia este un ,,diamant’’? Buna mea prietenă a continuat să fie tot aşa de sinceră şi de bună. Chiar dacă locuia într-o ţară destul de îndepartată de România. Aşa ... prietenia noastră a continuat şi totul era ca de vis între noi. Puteam aştepta sărbătorile împăcate! (Cosma Irina Maria, clasa a III-a, coord. Duca Elena, Turda, Cluj)

19. Dragul meu prieten, Am început de curând clasa a treia şi am avut emoţii. O dată, pentru că mi-am revăzut colegii şi pe doamna învăţătoare şi apoi pentru că îmi era teamă că lecţiile noi vor fi mult mai grele decât cele de anul trecut. Am numai calificative FB şi am participat şi la câteva concursuri. Toamna e blândă în România. E plăcut la amiază şi copacii îşi păstrează podoabele galben-aurii. În urmă cu puţin timp, a fost ziua fratelui meu şi am ieşit cu familia şi prietenii la picnic. Am admirat cerul limpede şi culorile minunate ale toamnei şi ne-am bucurat de tovărăşia prietenilor dragi. Am regretat doar faptul că nu erai şi tu prezent... Sper să ne reîntâlnim la vară... Cu drag şi dor, prietenul tău, Andrei (Mihalache Andrei, clasa a III-a, cord. Rîşteiu Daniela, Turda)

20. 22.10.2010 Dragă prietenă, Gândurile mele zboară către tine şi am trimis vântul, care se joacă în părul tău, ca să te aducă la mine. Lasă-l să te poarte pe aripile lui. Vino, dragă prietenă! Ne vom plimba prin grădina, în care toamna a pus stăpânire. Vom călca pe covorul de frunze moarte, vom asculta glasurile triste ale copacilor goi. Vom alerga cu vântul zburdalnic răvăşindu-ne părul şi cu vrăbiuţele gălăgioase şi vesele. Vino, prietena mea! Ne vor aştepta jocurile copilăriei, uitate într-un colţ al camerei, de când tu ai plecat. Şotronul de pe trotuar, făcut din vară, ne va ademeni. Vom sări şi obrajii ni se vor înroşi de vântul şi de ploaia rece ce cade neîncetat. Te aşteaptă locurile, pe unde în zilele de vară ne plimbam cu rolele. Veselă şi jucăuşă te va întampina şi Bella, căţeluşa cea prietenoasă, cu ochii mici ca două mărgele. Vino, prietenă dragă! Mi-e dor de tine, de râsul tău molipsitor, de veselia care ne cuprinsese pe amândouă, atunci când eram împreună. Vei veni, nu-i aşa? Voi deschide larg fereastra şi vei intra uşor, purtată de vântul toamnei. Te las acum, prietenă dragă şi aştept ca în fereastră chipul tău să apară şi să-mi spună: ,,Iată, am venit!” A ta prietenă, care te iubeşte, Adelina (Marin Adelina Georgiana, clasa a IV-a, coord. Coliş Manuela Lăcrămioara, Constanţa)

21. Scrisoare către prietena mea Într-un salcâm bătrân din spatele casei, într-un cuib de paie subţiri, locuia o rândunică. De câteva zile îşi strânge pai cu pai şi îl aşează unul peste celăllalt. Am încercat să o ademenesc, cu un pumn de grăunţe, dar era prea ocupată să le zărească. Am urmărit-o şi am încercat să îi dau o mână de ajutor. Împreună am zidit un cuibuşor. Am devenit prieteni şi mi-a spus că aceasta va fi casa familiei sale. A mai trecut un timp şi am vizitat-o. În cuib avea trei mici puişori. Ne-am jucat, iar ziua a trecut atât de repede.... Pe zi ce trecea, era tot mai tristă, fiindcă puii au crescut, au zburat şi s-au dus fiecare la casele lor. O vizitau din când în când, dar se simţea singură. Mă avea pe mine, un prieten de nădejde. Mereu mergeam în vizită la ea să o înveselesc. Ne jucam, ne întreceam, până într-o zi, când buna mea prietenă a venit să îşi ia rămas bun că va pleca în ţările calde. Această veste m-a întristat şi m-am gândit cum să fac să o opresc. I-am propus să mai rămână, dar nu a putut. Un ţipăt uşor şi subţirea săgetat văzduh şi de atunci nu am mai văzut-o. Am cerut ajutorul unui porumbel, să îi ducă o scrisoare dragei mele prietene. I-am scris câteva rânduri, cu gândul că se va întoarce mai repede: ,,Dragă rândunică, totul este pustiu, de când ai plecat tu. Îmi lipseşti foarte mult. Nu am cu cine să mai vorbesc, să mai mă joc şi te rog să te întorci. Nu trebuia să te las să pleci, fiindcă era destul de mult loc în casă şi pentru tine. Te rog să te întorci cu bine şi cât mai repede! Eşti cea care m-a înţeles totdeauna! Te aştept! Cu drag, Andrei. (Stroie Andrei, clasa a IV-a, coord. Bularcă Mariş Petruţa, Covasna)

22. 28 septembrie 2010, Şotânga Dragă prietene, E toamnă. A început anul şcolar. În prima zi de şcoală am povestit împreună cu colegii mei, despre locurile, unde ne-am petrecut vacanţa de vară, iar gândul meu a zburat la tine. Nu ştiu dacă ai început şcoala şi nici pe unde ai umblat în această vară, dar cu siguranţă mi-ar fi plăcut să petrecem câteva zile împreună şi mai ales să mă însoţesti în excursia mea prin ţară. Am colindat meleaguri pline de verdeaţă, câmpuri cultivate cu porumb, grâu, floarea soarelui, livezi cu pomi fructiferi. În drumul nostru, pe şoselele patriei, am făcut un popas la marginea unei livezi cu pomi ce aveau o haina verde ţesută cu mărgăritarele roşii ale fructelor coapte. Proprietarul cosea iarba pe sub pomii ce gemeau de roade şi ne-a servit cu piersici rumene şi caise dolofane. I-am mulţumit pentru ospitalitate şi am pornit mai departe. M-au încântat şi m-au uimit legendele despre Ştefan cel Mare, despre Mânăstirea Voroneţului şi a Putnei, legende povestite cu mândrie de cei care aveau în grijă aceste monumente. Apoi am vizitat şi casa memorială a lui Ion Creangă, unde încercam să văd urmele lăsate de „copilul cu părul bălai”, casa memorială a lui Mihai Eminescu şi locurile pe unde „fiind băiat păduri cutreieram”. Am trecut şi prin minunaţii codrii de brad din Munţii Carpaţi. Brazii, lumânări ce îşi ridică vârfurile drepte către bolta senină, adăpostesc sub crengile lor o mulţime de plante şi animale de la gâzele minuscule la ursul greoi, cu care n-ai dori sa te întâlneşti. În sfârşit, am ajuns la Castelul Bran, unde m-au înfiorat legendele cu vampiri, legende pe care am să ţi le povestesc şi ţie într-o scrisoare viitoare. Minunat a fost şi drumul la întoarcere: pe serpentine, de la înălţime, vedeam pe văi pastelul nuanţelor de verde amestecat cu arămiu, pentru că, deja, unii arbori aveau frunze ruginii ce vesteau apropierea toamnei. Peisajul era fabulos! Nu aş putea să închei scrisoarea mea fără să-ţi spun câteva lucruri despre locul naşterii mele - oraşul Târgovişte- oraş încărcat de istorie. A fost a doua capitală a Ţării Româneşti, la Curtea Domnească a fost construit în vremea lui Vlad Ţepeş Turnul Chindiei, devenit emblema oraşului. Pe dealurile de dincolo de oraş a fost ridicată Mânăstirea Dealu unde se află capul lui Mihai Viteazul, cel care a unit cele trei ţări române sub un singur sceptru. Prietenul meu drag, poate în vacanţa viitoare vei veni la mine. Vreau să-ţi arăt locurile frumoase despre care ţi-am povestit. Vei fi încântat să vezi peisajele, să asculţi legendele şi să remarci cât de minunaţi sunt oamenii locurilor, plini de amabilitate, bunătate dar şi mândri de istoria, portul şi cântecul lor. Aştept să-mi povesteşti cum ţi-ai petrecut tu vacanţa de vară, să-mi scrii despre frumuseţea locurilor văzute în călătoriile pe care le-ai făcut. Sunt convins că şi în ţara ta sunt locuri minunate care merită să fie vizitate, fie pentru frumuseţea lor, fie pentru legendele lor. Aştept cu nerăbdare scrisoarea ta. Îţi promit că-ţi voi răspunde imediat. Te îmbrăţişez cu mult drag, al tău prieten, Răzvan (Dobre Răzvan, clasa a IV-a, coord. Stroe Maria, Dâmboviţa)

23. Costinești, 20. 08. 2010 Dragă Mihai,             Deși școala s-a terminat de curând, îmi este tare dor de tine, de colegii noştri și de doamna învățătoare! Eu sunt acum la mare, împreună cu părinții mei și îți trimit această scrisoare pentru a-ți povesti ce lucruri frumoase mi s-au întâmplat. Anul acesta am văzut pentru prima dată marea și, deși ştiu să înot, mărturisesc că am avut emoții, când am văzut cât era de mare și mai ales atunci când m-a luat un val uriaș și i-am simțit gustul sărat.Acum m-am obișnuit și nu  îmi mai este frică să intru singur în apă. Mi-am făcut prieteni printre copiii de la pensiune, cu care mă joc fotbal, ne jucăm cu mingea în apă, am făcut chiar şi un castel de nisip. Într-o dimineață am participat și la un concurs de pescuit. Nu am prins decât doi peşti mici, dar un băiat mai mare a prins un peşte de douăsprezece kilograme. Drept premiu a primit un tricou și o șapcă. M-am bucurat pentru el, data viitoare sper să am mai mult noroc. Seara ieșim în fața pensiunii, ne așezăm pe lângă foc și, în timp ce părinții noştri se ocupă de grătare, spunem povești sau ne jucăm de-a v-ați ascunselea. Ieri am fost la delfinariu. Delfinii erau jucăuși, frumoși și deștepți, le plăcea să se rostogolească în aer, puteau chiar să poarte oameni în spate. Într-o clădire alăturată, am văzut rechini și pești pirania. Rechinii erau foarte răi, când puneam degetul pe sticlă veneau spre mine, ca și când ar fi vrut sa mi-l mănânce. Mi-au plăcut mult mai mult delfinii! De asemenea, am văzut și numeroase acvarii cu pești viu coloraţi de diferite mărimi. Azi vom face o plimbare cu barca, astept cu nerăbdare noile aventuri prin care voi trece împreună cu părinții și noii mei prieteni! Despre toate acestea îți promit că îți voi scrie în viitoarea mea scrisoare Până atunci aștept cu nerăbdare scrisoarea ta....                                                     Te salută, al tău coleg, Mari (Stăncescu Marian- Ionuț, clasa a V-a, coord. Străchinescu Tatiana Felicia, Dolj)

24. Scrisoare către prietenul meu             Este o zi de toamnă, frunzele cad uşor, vântul rece bate în disperare. Pomii îngroziţi şi tulburi fug de norii plumburii. Ploaia cade neîncetat şi nu mai vrea să se oprească .... parcă a uitat. Copacii se apleacă în jos bătuţi de vântul tare nemilos. Pământul s-a acoperit de frunze ce au ruginit. Păsările călătoare se întorc acum la soare. E certitudine ... toamna a venit la noi cu timp rece şi multe ploi. Peste tot a poposit un întunecat amurg . (Ioniţă Violeta Alexandra, clasa I, coord. Florica Guţă, Ialomiţa)

25. 19 octombrie 2010, Izvoarele, Iaşi Dragă Maria, Este prima dată când îţi scriu. Astăzi este ziua, în care încerc să-mi fac un nou prieten. Observând lucrările tale trimise la concursul de la Galaţi, mi-am dat seama că avem aceeaşi pasiune. Vreau să ne cunoaştem şi mă voi prezenta. Mă numesc Munteanu Alexandra, am 9 ani, sunt în clasa a III-a şi învăţ la Şcoala Izvoarele, judeţul Iaşi. Ceea ce este mai deosebit, este că am un frate geamăn şi se numeşte Fabian. Suntem buni prieteni şi nedespărţiţi. Mie îmi place să pictez, să colorez, să scriu, să citesc, să socotesc şi să mă joc. Sunt o fire liniştită şi ascultătoare. Îmi iubesc foarte mult părinţii. În clasa a II-a am participat la 10 concursuri de pictură, la şcoli din toate zonele ţării: Arad, Botoşani, Galaţi, Neamţ şi Iaşi. Am colindat cu lucrările mele şi am obţinut premii frumoase, de care sunt foarte mândră. La concursurile de matematică şi limba română am obţinut calificativul Excelent. A fost un an bogat şi roadele sunt bogate. Anul acesta voi continua munca şi deja pregătesc noi lucrări pentru alte concursuri. Aceasta sunt eu, o mândreţe de fetiţă, care se străduieşte să facă lucruri frumoase. Sper că în scurt timp, voi primi un răspuns de la tine şi îmi vei spune care sunt celelalte pasiuni şi bucurii, pe care le ai pe lângă pictură. Cu nerăbdare aştept gândurile tale şi îţi doresc succes la şcoală! Cu drag, Alexandra (Muntenu Alexandra, clasa a III-a, coord. Ghercă Lidia, Iaşi) P.S. Adresa mea este: Muntenu Alexandra, loc. Izvoarele, com. Răchiteni, jud. Iaşi, cod 707297

26. 26. oct. 2010, Bragadiru- Ilfov Dragă prietenă, Au sosit zilele răcoroase şi ploioase de toamnă. În urmă au rămas acele zile însorite şi frumoase de vară. Împreună cu ele au rămas şi acele clipe minunate şi plăcute, pe care le-am petrecut împreună în tabăra de la mare. Cine ştie ce ne rezervă viitorul şi dacă vom mai avea o şansă de a petrece împreună şi viitoarea vacanţă mare. Nu voi uita prea repede cât de bine ne-am distrat, câte jocuri minunate am inventat atunci pe moment. Dar timpul trece repede, asta o ştim cu toţii. Oare, peste ani vom gândi la fel ca acum? Ne vor plăcea la fel de mult jocurile noastre? Cine ştie?! Eu sper să putem rămâne în continuare bune prietene la depărtare şi din când în când în apropiere. Într-o zi mi-aş dori să mă poţi vizita, iar eu ca o bună prietenă să-ţi prezint orăşelul meu drag şi împrejurimile lui. Mi-ar face mare plăcere să te prezint părinţilor şi surorii mele. Aş vrea să cred că ai rămas pentru mine o bună prietenă, adică un umăr pe care pot să plâng, un sfat în orice problemă şi o mână intinsă cu dragoste. Aştept cu nerăbdare un semn de la tine. Prietenii sunt familia pe care putem s-o alegem. Cu drag, a ta prietenă, Georgiana (Pieleanu Georgiana, clasa aIV-a, coord. Proşcan Laura- Felicia, Ilfov)

27. Săliştea de Sus- Maramureş, 20 octombrie 2010 Dragă Mara, A început şcoala şi cu ea, primul concurs la matematică. Tu ai fost? Eu am participat, cu toate că nu sunt prea mulţumită de rezultatul obţinut şi cred că am cam dezamăgit-o pe doamna învăţătoare. Doamna nu mi-a arătat acest lucru şi mă încurajează, spunându-mi că mai sunt şi alte ediţii la care pot participa şi este convinsă că voi obţine rezultate mai bune. Dar de-ajuns cu matematica. Urmează concursul la limba română! Apropo, ai terminat de citit „Fram ursul polar”? Ei bine, să ştii că m-ai făcut atît de curioasă, încât, după ce termin „Steaua sudului” de Jules Verne, am s-o citesc şi eu. Ce mai faci? Cum te mai descurci cu lecţiile de pian? Când va fi următorul recital de balet? Sper ca la recitalul din vară, să fiu şi eu prezentă şi să te pot aplauda din public. Te pup şi aştept cu nerăbdare scrisoarea de la tine! Cu drag, Alexandra (Brici Alexandra, clasa a III-a, coord. Vlad Maria, Maramures)

28. Drobeta Turnu Severin, 10 octombrie 2010 Dragă Monica, Am citit anunţul tău în revista ,,Hello, Kitty” prin care te adresezi tuturor copiilor de vârsta ta pentru a începe o corespondenţă şi m-am grăbit să-ţi scriu, deoarece şi eu vreau să am o prietenă căreia să mă pot adresa cu sinceritate, în orice ocazie. Simt nevoia unei prietene, deşi mama îmi este foarte apropiată, dar suntem totuşi generaţii diferite … Fiind prima scrisoare, în câteva cuvinte mă voi prezenta: am 11 ani, sunt singură la părinţi, învăţ la una dintre şcolile de elită din oraş, şcoală care poartă numele unei intelectuale de marcă, Alice Voinescu. Într-o scrisoare viitoare îţi voi vorbi despre această personalitate românească, dacă vrei să afli mai multe lucruri despre ea. Sunt înaltă, cu părul şaten, pieptănat în codiţe (este dorinţa mamei, eu aş prefera o tunsură modernă), ochii căprui şi veseli. Am mulţi colegi în clasă, cu care mă înţeleg foarte bine, dar nicio prietenă apropiată. Iubesc mult limba română şi îmi ador profesoara, care este tipul adevăratului dascăl de limba română. De asemenea, iubesc limba engleză şi informatica. De fapt, petrec mult timp în faţa calculatorului. Sper să putem vorbi pe mess în viitor, dacă şi părinţii tăi vor fi de acord. În timpul liber merg la Palatul Copiilor la cercul de abilităţi practice, pentru că îmi place foarte mult lucrul manual. Cânt la orgă, merg la dans şi ador plimbările în aer liber, muntele şi marea. În fiecare an merg vara cu părinţii la mare şi iarna la munte. La munte iubesc zăpada, săniuşul şi am început să învăţ să schiez. Senzaţia pe care o simţi când cobori panta pe schiuri şi vântul îţi şuieră la urechi este de nedescris. Şi acum gata cu povestirile despre mine. Aş vrea să aflu cum eşti tu, ce îţi place şi ce nu, dacă mai ai fraţi, care sunt pasiunile tale. Scrie-mi despre tine şi preocupările tale, despre ce ai dori să ne scriem. Nu pot încheia scrisoarea mea, înainte de a-ţi reproduce câteva fraze pe care le-am reţinut de la doamna mea de română, referitoare la prietenie. Cred că şi ele m-au îndemnat să-mi caut o prietenă: ,,Când faci explozie de bucurie, când totul nu e decât supărare şi necaz, DACĂ AI UN PRIETEN, DU-TE LA EL!/Când eşti atât de entuziasmat încât ai muta munţii din loc, când te simţi golit pe dinăuntru şi toţi s-au retras, DACĂ AI UN PRIETEN, DU-TE LA EL!/ Când te-ai schimbat mult, când nimeni nu înţelege ce simţi tu, DACĂ AI UN PRIETEN, DU-TE LA EL! Prietenia este un lucru rar, adevărat şi frumos, care nu se poate cumpăra. Dacă din fericire ai găsit-o, grăbeşte-te să o cultivi”. Aştept cu nerăbdare răspunsul tău. Pe curând, (Mitrache Iulia, clasa a V-a, coord. Mitrache Ofelia, Mehedinţi) Iulia

29. Dragei mele prietene, Prin intermediul acestei scrisori, dragi copii din lumea-ntreagă, vreau să vă transmit ce însemnă o prietenie adevărată. Stând şi gândindu-mă la prietena mea, îmi dau seama că prietenia este un dar nepreţuit, pe care nimeni nu ţi-l poate da, pentru că trebuie să o câştigi tu însuţi. O prietenie adevărată este un cerc în care trebuie să existe două persoane, pentru a avea stabilitate. Stau şi mă gândesc ce bogăţie mare am, fiind prietenă cu Daiana. Îmi amintesc cu plăcere cum ne-am împrietenit... Totul a început di clasa I, când m-am aşezat cu ea în bancă. Doamna învăţătoare ne-a dat manualele şi împreună cu ea am răsfoit cartea plină de cunoştinţe încântătoare şi desene minunate. Cu timăpul ne-am împrietenit. ‚mpreună am făcut tot felul de năzbâtii, dar atunci când dăm de greu, ne oferim ajutorul reciproc. Anul a trecut repede. Cum zbura timpul, am crescut şi am ajuns în clasa a IV-a, dar am rămas în continuare prietene. Câteodată ne mai supărăm, dar ne împăcăm repede, deoarece nu putem sta una fără cealaltă. Totdeauna găseam împreună o rezolvare a problemelor ce păreau de nerezolvat, a sentimentelor ce păreau sufocante, găseam alinarea pentru simpul fapt că ne aveam una pe cealaltă. De multe ori gândim una pentru cealaltă, ne ajutăm să înţelegem atunci când greşim. În totţi aceşti ani, mi-am dat seama că numeni nu poate trăi fără prieteni. De acum voi încerca să nu greşesc şi să nu stric această prietenie extraordinară. Aş dori ca prietenia mea cu Daiana să aibă o durată cît mai lungă, chiar şi la bătrâneţe. ,,Prietenul la nevoie se cunoaşte”. (Bloj Denisa Mihaela, clasa a IV-a, coord. Bloj Elena Didina, Mureş)

30. Târgu Mureş 12.10.2010 Draga mea prietenă, Plecarea ta în Italia m-a întristat. M-am închis în camera mea şi priveam pe fereastră. Cerul albastru era plin de stele. Deodată, am zărit pe pervazul geamului un omuleţ mic, verde, cu două antene lungi şi ochii strălucitori. Era îngheţat şi tremura de frică. Am deschis fereastra, l-am privit şi l-am chemat în camera mea. Am aflat atunci că se numea Pluto şi locuia pe Marte. S-a pierdut de ai săi şi a ajuns la mine. Am stat de vorbă toată noaptea. Ne-am împrietenit. Dimineaţa, când soarele încă nu răsărise, Pluto mi-a mulţumit că l-am primit în cameră şi mi-a spus că trebuie să plece. Ce bine mi-a făcut această întâlnire! Mi-a promis însă că va reveni. M-am aşezat fericită în patul meu. De atunci, în fiecare seară, Pluto vine la mine, se aşează pe marginea patului şi îmi citeşte o poveste înainte de culcare. Ce frumos este să fii înconjurat de prieteni, să te simţi iubit! Am acum doi prieteni, pe care îi port în suflet: pe tine şi pe Pluto. Nu îmi imaginez cum ar fi lumea fără prieteni. Cred că nu ar exista. Stăteam singură cu gândurile mele, când uşa camerei s-a deschis şi mama a intrat în cameră. Avea în mână cartea, pe care tu mi-ai dăruit-o înainte de plecare. Mi-a întins-o. Am luat-o, am strâns-o în braţe, am deschis-o şi în ea am găsit o surpriză: două bilete pentru o excursie în Italia. I-am sărit mamei în braţe şi i-am mulţumit. Eu şi Pluto vom veni în Italia. N-aş fi crezut că ne vom revedea aşa de curând. Îl vei cunoaşte şi tu pe Pluto. Sunt sigură că îl vei îndrăgi. Vom vizita împreună Roma. Va fi minunat! Când ne vom întoarce acasă, voi merge în tabăra ,,Licurici”. Mi-ar plăcea să mă însoţiţi. Muntele este frumos, peisajele de acolo sunt superbe, iar tabăra este primitoare. Vom putea face excursii pe munte. Vom picta, căci natura ne va oferi culori încântătoare. Gândeşte-te! şi … Acum că ţi-am spus totul, iar soarele a adormit şi el printer norii cenuşi, închei scrisoarea mea şi te îmbrăţişez cu drag. Pe curând, Alexandra (Pârvu Alexandra, clasa.a IV-a, coord. Libeg Maria, Mureş)

31. 20.10.2010 Draga Irina, Nu a trecut mult timp de când ai plecat, dar mi s-a făcut deja dor de tine. Pe acolo cum este vremea? Pe la noi este frig şi plouă, şi eu stau singură în casă şi mă gândesc cu tristeţe la zilele însorite, pe care le-am petrecut împreuna în vacanţă. Tu ce mai faci, cum îţi plac noii colegi pe care îi ai, dacă ai colegi noi, binenteles, te-ai acomodat cu iei? Eu am început şcoala şi anul acesta am multe materii noi, dar sper să mă obişnuiesc repede cu ele şi să fac faţă cu succes. Iţi aminteşti de trăznăile pe care le-am făcut împreună astă vară, că eu îmi amintesc cu mare dreg de ele, râd şi acum cu fratele meu de poznele pe care le-am făcut împreună. Cea mai tare ispavă a noastră a fost cea cu scăldatul, ştii că Nică în „Amintiri din copilărie”. Era cât pe ce să păţim la fel ca el dacă ne prindeau părinţii în apa aceea mare. Dar când ne-a trimis bunicul după vacuţă, că el era la pescuit, şi noi am uitat de ea şi vacuţa a venit singur şi a ajuns înaintea noastră acasă. Noroc că ne-a scăpat bunica de belele, că altfel era vai şi amar de noi! Aaa! Dar să îţi amintesc ce învăţătoare minunata avem .... care ne învaţă atâtea lucruri minunate, jocuri fascinante şi multe altele. Cu dânsa şcoala ni se pare foarte uşoară, deoarece mereu căuta să ne atragă spre a afla cât mai multe lucruri noi la şcoală şi nu numai. Îl mai ţii minte pe căţelul meu ăla mic de la bunici, pe nume Pufy? A fugit vreo trei zile de acasă. Ştii cât am mai plâns după el! Mi-a fost teamă că nu se mai întoarce, dar s-a întors, după acele zile flămând şi bătut. Cred că i-a fost învăţătură de minte, ca să nu mai fugă de acasă. Îmi este foarte dor de traznăile noastre, dar …. Hai să revin cu picioarele pe pământ şi să povestim ce mai facem acum . Apropo: Sora ta a început şcoala, că eu am înţeles că a intrat în clasa întâi. Ii place la şcoală? Fratele meu nu este prea fericit, pentru că are de învăţat şi de scris … . El este cu gândul încă la vacanţă şi este deja în clasa a ll-a. Draga mea prietenă, eu îmi închei aici mica mea scrisoare şi aştept cu multă nerăbdare răspuns de la tine. Cu drag, prietena ta, Bianca (Potolincă Bianca, clasa a lV-a, coord. Nistor Maria, Piatra Neamţ)

32. Drăgăneşti,18 septembrie 2010 Draga mea prietenă, Iţi scriu această scrisoare, cu mare dor în suflet şi cu mare speranţă, că ne vom revedea curând. Îmi aduc aminte cu plăcere de zilele frumoase petrecute în vacanţa mare, atunci când tu ai fost la bunicii tăi. Trec adeseori pe lângă Ozana cea frumos curgătoare şi limpede precum cristalul, în care noi ne bălăceam, cât era ziua de mare, iar părinţii noştri ne căutau disperaţi, pentru că nu ne găseau. Am foarte multe fotografii cu noi două, în care se vede fericirea de pe chipurile noastre, arse de soarele năprasnic al verii. Totul a fost minunat în această vacanţă, care a trecut în zbor precum pasările calătoare, care pleacă triste spre ţările calde. Despre prima zi de şcoală, nu pot să-ţi spun decât că a fost minunată. Cănd am intrat sfioasă pe poarta şcolii noastre, un chip blând şi luminos mi-a zâmbit prietenos. Era noua noastră doamnă învăţătoare. Am făcut cunoştinţă, iar apoi ne-a rugat să povestim despre vacanţa ce trecuse. Ghici despre ce am povestit? Bineînţeles, despre minunatele clipe petrecute împreună de care deja îmi este foarte dor. Dar ... ştiu că se apropie sărbătorile de iarnă, care sunt preferatele noastre. Deja mă gândesc la clipa cănd vom împodobi bradul de Crăciun, când mii de luminiţe multicolore ne vor duce spre o lume de basm.O să fie magnific! Aştept cu nerăbdare să-mi povesteşti despre prima ta zi de şcoală. Te aştept cu drag, în vacanţa de iarnă. Cu multă dragoste, a ta prietenă Cătălina. (Ţugui Cătălina, clasa a III-a, coord. Trofin Maria Laura, Neamţ)

33.    Mamaia, 19.08.2010   Dragă  Adriana, La plecarea în tabără, ți-am promis că îți voi scrie de câte ori se va întâmpla ceva interesant. Iată că  acum s-a întâmplat ceva  foarte frumos: în timp ce mă plimbam cu doamna învățătoare și cu colegii pe malul mării,  am găsit o cățelușă micuță, cu ochii albaștri, cu blana pufoasă și albă. Cu acordul doamnei învățătoare am păstrat-o. Pentru a-i putea oferi acesteia tot ce  era necesar, am mers la cumpărături și am luat: un coșuleț cu pernuță roz, o lădiță cu nisip, un vas pentru mâncare și unul pentru apă. I-am făcut și un țarc pentru joacă, în care am așezat o jucărie roz și pufoasă. După ce m-am consultat cu prietenele mele și i-am cerut ajutorul și doamnei învățătoare, am numit-o pe drăgălașa cățelușă Pufi. A doua zi m-am plimbat cu Pufi prin grădina pensiunii, unde avem flori, pitici de grădină, felinare și terasă. Toți colegii mei au îndrăgit-o, unii i-au dat biscuiți, iar  alții au învățat-o diferite trucuri, care erau foarte amuzante. După ce am terminat plimbarea, am mers în cameră, unde colega mea asculta muzică. Am început să dansăm, iar Pufi ne imita ridicându-se în două lăbuțe și dând veselă din codiță. Deși credeam, că imi va fi greu să am grijă de ea, nu a fost deloc așa: când iau masa îi dau și ei să mănânce, îi schimb nisipul și în restul timpului ne jucăm foarte mult. Este o cățelușă foarte frumoasă, de care m-am atașat mult și mi-aș dori ca părinții mei să mă lase s-o păstrez! Azi mă voi duce cu colegii, cu doamna învățătoare și cu noua mea prietenă pe plajă. Dacă se va mai întâmpla ceva frumos îți voi scrie cu cea mai mare placere. Până atunci, te rog să- mi scrii și mie ce s-a mai întâmplat pe acasă. Aștept cu nerăbdare vești de la tine!                                                                                      Cu drag, verișoara ta,   Ana (Costea Ana- Maria, clasa a V-a, coord. Străchinescu Tatiana Felicia, Olt)

34. 21 octombrie 2010, Câmpina Dragă prietene, Unde eşti? Ce s-a întamplat? Nu te-am văzut de atâta timp! Mi-e dor de vremea când erai sănătos şi ne jucam fericiți împreună … . Ne cunoaştem de mult timp. Ne-am ajutat unul pe celălalt mereu. Parcă eram doi gemeni. Nu era zi, în care să nu ne vedem. Nu mai suport! Parcă ai disparut. Viața e cenuşie fără tine ... .Te rog, fă-te bine! Prietene, este greu să aştept mereu scrisoarea ta, care nu mai vine. Trist … Sunt la fel de trist ca tine! Nu te stinge şi te rog spune-mi că nu s-a întâmplat ce cred eu ca ți s-a întâmplat. Promi- te-mi ca vei rămâne în viață. Aş tăia jumătate din inima mea să ți-o dau ție... Te rog, nu te stinge...! Cu drag, prietenul tău, Radu(Sterie Radu, clasa a IV-a, coord. Burada Mirela, Prahova)

35. Dragă prietene, Îţi dedic această scrisoare, pe care am vărsat lacrimi amare de supărare, pentru că viaţa mea îmi scoate din ochi nestemate preţioase, picurând pe o foaie de hârtie albă, ca viaţa celorlalţi copii fericiţi. Trăiesc într-o lume paralelă, fără strop de fericire, unde tristeţea umple caietele cu cerneala minţii mele, cu un stilou vrăjit de o vrăjitoare blestemată. Părinţii mei muncesc într-o ,,cizmă”, al cărei călcâi îmi străpunge inima plină de goluri, unde mâna lungă a sărăciei nu a ajuns. Dar, pe lângă tristeţe, încape şi o bucurie, ceea ce nu mi-a lăsat sufletul în mâna răului, ceea ce m-a apărat a fost că Dumnezeu nu m-a lăsat singură, ci mi-a dat doi îngeri, care mă păzesc de tot răul şi nişte bogăţii: două maşini, două apartamente şi o casă, dar care poate sunt în zadar ... şi o învăţătoare bună care îmi ţine loc de mamă. Îţi cer ajutor, pentru a rezolva dilema vieţii mele; ceea ce mă chinuie, nopţi şi zile întregi, punându-mi întrebarea: ,,Ce să le spun părinţilor mei? Să se întoarcă cât mai repede la mine, pentru a-mi îndeplini dorinţa de a ajunge cineva în viaţă sau să rămână mai departe în Italia?” Cu drag, Ioana. (Puie Ioana, clasa a IV-a, coord. Iştoan Cornelia, Sălaj)

36. Mamaia, 15 iulie 2010 Dragul meu prieten, Îți trimit calde salutări de la malul Mării Negre. Mă aflu în stațiunea Mamaia, împreună cu părinții mei. Soarele arzător nu lipseşte de pe cer, pe tot parcursul zilei. Nisipul fierbinte mă trimite în apă, de fiecare dată când pășesc pe el. Totul e ca-ntr-o poveste. Valurile mării sunt prezente, ne distrăm foarte tare. M-am împrietenit cu niște clujeni simpatici. Impreună cu ei, savurez sălbăticia valurilor, care uneori ne poartă în larg, spre disperarea și îngijorarea părinților mei. Așa cum îți spuneam, aici totul e minunat. Dar ar fi și mai frumos daca ai fi cu noi. Mi-e foarte dor de tine. Totuşi, sunt convins că și tu petreci clipe de neuitat în tabăra de la Bușteni. Aștept mult să ne revedem și să depănăm impresii din vacanță! Cu drag, al tău prieten, Daniel. (Deniștean Daniel, clasa a IV-a, coord. Tamaș Florica, Satu Mare)

37. Ipoteşti, 25 octombrie 2010 Dragă prietene, A trecut mai bine de o lună, de când nu ne-am văzut şi de aceea, am hotărât să-ţi scriu această scrisoare. Îmi aduc aminte cu plăcere de timpul pe care l-am petrecut împreună vacanţa trecută, de jocurile şi obrăzniciile noastre. Vreau să ştii că am început cu bine clasa a II-a, că învăţ lucruri noi zi de zi. Am un profesor nou la educaţie fizică. Încă nu am primit nici un „I”şi sper să nu se întâmple. Tu cum eşti? Cum merge cu şcoala? Vreau să aflu noi lucruri despre tine. Aştept vacanţa de iarnă când ne vom întâlni din nou! Prietenul tău, Timotei. (Reguş Timotei, clasa a II-a, coord. Corjuc Loredana, Suceava)

38. Tecuci, 6.X.2010 Dragă Iuliana, Încă din primele rânduri, îţi pot spune că îmi este foarte dor de tine şi de zilele petrecute în vacanţa de vară, la bunici. Îmi pare rău că am plecat, dar şi bine pentru că am început şcoala şi am trecut în clasa a III-a. În prima zi de şcoală am cunoscut-o pe doamna învăţătoare, alta decât anul trecut. Colegii sunt aceiaşi de anul trecut, însă doamna învăţătoare ne-a întâmpinat cu o clasă împodobită cu multe planşe. Este foarte greu să îi avem colegi de clasă pe cei din clasa I, deoarece sunt mici şi gălăgioşi. Tocmai am primit şi primul calificativ de foarte bine la matematică şi sper să mai urmeze şi altele. În următoarea ta scrisoare aş vrea să îmi povesteşti şi tu despre şcoala şi colegii tăi. Abia aştept următoarea vacanţă să ne întâlnim din nou. Este rândul bunicii tale să ne facă prăjituri. Te pup şi te îmbrăţişez. Iuliana (Ionel Iuliana, clasa a III-a, coord. Brînzan Florica, Teleorman)

39. Dragă prieten, Mă numesc Marco, sunt elev în clasa a IV-a A de la Liceul cu Program Sportiv “Banatul ” din Timișoara. Îmi doresc să am mulți prieteni. Îți scriu aceste rânduri, în speranța că vei fi și tu unul dintre ei. Fac parte din echipa de fotbal a liceului, la categoria mea de vârstă. Am avut competiții sportive încă din clasa I, atât în țară cât și în străinătate. Să știi că echipa mea are rezultate deosebite, am cîștigat multe competiții, clasându-ne pe primele locuri. Clasa mea este împodobită cu zeci de cupe, una mai frumoasă ca cealaltă. Ne mândrim de rezultatele noastre. Orașul meu este foarte frumos, mai ales acum în prag de toamnă. Sunt locuri în oraș și în împrejurimile lui pe care ai dori să le cunoști. Aș dori să-ți stârnesc curiozitatea: Timișoara este numită orașul florilor, pentru că are parcuri foarte multe și deosebit de frumoase, avem o grădină botanică și zoologică cu exemplare rare, pe care le poți admira numai aici, avem un centru istoric care ne amintește de Revoluția din 1989, avem Muzeul Banatului, care te poate purta prin toate epocile prin care a trecut acest popor. Mi-ar face plăcere să vii în orașul meu ca să vezi acest colț de rai! Îți doresc mult noroc la școală! (Kuvi Marco, clasa a IV-a, coord. Brancu Liliana, Timișoara)

40. 20.octombrie.2010 Draga mea prietenă, Vreau să-ţi povestesc despre prima mea excursie. A fost o excursie organizată cu toată şcoala, la munte. Pentru prima dată am plecat cu colegii, fără părinţi. Chiar dacă a fost prima ieşire şi îmi era teamă, atmosfera încă de la plecare şi pe traseu a fost plăcută. Excursia a fost organizată în aşa fel încât am rămas cu amintiri plăcute: am vizitat locuri frumoase, mănăstiri renumite şi aproape că timpul a trecut prea repede şi am fi vrut să mai rămânem. Acasă, părinţii mă aşteptau nerăbdători şi cu emoţie în suflet. Eu eram dornică să le povestesc clipele petrecute. Au fost foarte bucuroşi să constate, că emoţia despărţirii de ei nu mai exista. Te pup cu mult drag, Cătălina. (Ciobanu Denisa, clasa a IV-a, coord. Cătănoiu Alina, Vâlcea)

41. Râmnicu Vâlcea, 01.08.2010 Dragii mei bunici, Îmi face o deosebită plăcere să vă anunţ că suntem sănătoşi, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră! Ştiu că, în curând, trebuie să venim la ţară, însă eu nu mai am răbdare până atunci şi, de aceea, mă grăbesc să vă povestesc prin această scrisoare, cum a fost concediul nostru la mare. De cum am sosit în Costineşti, am rămas uimit de aglomeraţia de pe plajă. Fiindcă am ajuns în cursul dimineţii, am hotărât să mergem către mare, deoarece mai aveam de aşteptat până să ne cazăm. Pe faleză, pe plajă ... o mare de oameni, încât cu greu puteai ajunge la apă. Fiind mai nerăbdător, eu m-am strecurat printre ei, până ce am ajuns în lumea valurilor. Senzaţia de a sta în apa mării este neasemuită. De aceea, noi străbatem atâta drum, în fiecare an! De dragul înotului, am pierdut noţiunea timpului, pierzându-mă, în acelaşi timp şi de ceilalţi. Sperietura a fost mai puternică, decât valurile care mă loveau. Am ieşit din apă să-mi caut grupul, dar nu ştiam unde se aşezaseră. Toată lumea stătea întinsă pe şezlonguri, iar eu nu reuşeam să dau de ei, nici măcar cu privirea! Tati, care mă urmărise de la început, m-a lăsat să fac ce vreau, pentru că urma să-mi dea o lecţie. În timp ce eu îi căutam, el tot mă supraveghea. Abia când a văzut că am intrat în panică, s-a ridicat, a venit la mine şi m-a certat, spunându-mi că nu e bine să plec fără să anunţ sau fără să ştiu unde trebuie să mă întorc. Asta m-a costat, pentru că am pierdut îngheţata pentru ziua aceea! Vreau să vă mai spun că am întâlnit multe persoane iresponsabile faţă de mediul înconjurător, spre dezamăgirea mea! Fiind copil, mi-a fost ruşine să le atrag eu atenţia că nu fac bine, ceea ce fac! În rest, aşa cum bănuiţi, am avut parte de zile însorite. Suntem tare bronzaţi! În încheiere, vreau să vă transmit toate cele bune! Cu drag, Mihăiţă. (Bărbulescu Mihai, clasa a IV-a, coord. Dîrleci Gina Eugenia, Vâlcea)

42. AUTOPORTRET Sunt mică şi timidă Şi stau în prima bancă. Privirea mea e blândă Şi glasul cântă, parcă. Iubesc pe toată lumea, Prieteni am mereu. Îmi place să fac bine, Lorena e numele meu. (Munteanu Lorena, clasa a II-a, coord. Artene Aurica, Vaslui) CINE SUNT EU ? Sunt o fetiţă, bună şcolăriţă, Prietenii, colegii mei mă îndrăgesc. Sunt veselă şi jucăuşă, Precum o mică căţeluşă. Nu sunt prea scundă, nici prea înaltă. Sunt frumoasă, drăgălaşă, Cu ochii mari, privire albastră Şi inima îmi e deschisă. Iubesc părinţii, pe doamna învăţătoare Şi lumea asta mare. (Gogoaşe Elena Alexandra, clasa a II-a, coord. Ailiesi Rodica, Vaslui)

43. Dragă prietenă, A trecut ceva timp de când nu ne- am văzut şi m- am gândit să- ţi scriu câteva rânduri, în care să- ţi povestesc despre mine. În curând vor începe ,,Serbările Toamnei”, iar eu şi grupul meu de dans repetăm de zor dansurile, pentru că vom susţine un spectacol. Sper să avem vreme frumoasă şi domnul profesor să fie mulţumit de noi. Drept recompensă, vom merge la Slănic Moldova, în excursie. Eu am fost şi în această vară acolo şi m- am distrat foarte frumos. Am fost impresionată de frumuseţea munţilor, de hotelurile în stil vechi şi de aerul deosebit de curat. De asemenea, am fost şi la Târgul Ocna, la Salină. Salina este o mină într- un munte de sare, în care au lucrat foarte mulţi mineri. Pentru copii, aerul din Salină este foarte sănătos. Tot ce am văzut acolo m- a impresionat profund. Poate într- o zi vom merge împreună. Aş vrea să ştiu şi despre tine. Ce faci? Cum te distrezi? Eu cam atât am avut să- ţi povestesc şi sper să primesc cât mai curând răspuns de la tine. Cu drag, Maria. (Moisă Maria, clasa a III- a, coord. Amăricăi Viorica, Vaslui)

44. Prisecani, 18 octombrie 2010 Dragă toamnă, Numele meu este Alex şi sunt elev în clasa a II- a. Îţi scriu ţie, zână frumoasă, bogată şi darnică, pentru că doresc să-ţi mulţumesc că ai adus multă veselie în sufletele părinţilor şi bunicilor mei. Ei sunt încântaţi de roadele ce le-ai dăruit. Încântat sunt şi eu de zilele cu soare ce ni le dăruieşti, de frumosul peisaj şi de veselia ce o aduci tuturor oamenilor. Deşi doresc să mai zăboveşti în preajma noastră şi să ne încânţi cu farmecele tale, timpul trece şi iarna va sosi. Ştiu că trebuie să ne părăseşti în curând şi de aceea îţi spun că te voi aştepta cu multă bucurie anul viitor. Cu drag, Alex. (Gologan Alexandru Marius, clasa a II-a, coord. Ciocîrlan Iulia Florentina, Vrancea)

45. Bârlad, 10.10.210 La bunici Ce plăcut e să-ţi petreci vacanţa la bunici, mai ales dacă ei stau lângă pădure, lângă pârâul în care poţi să-şi răcoreşti picioarele vara, sau o livadă mare cu pomi de tot soiul. Câte nu am învăţat eu de la minunaţii mei bunici! Au tot timpul o vorbă dulce pe buze, o privire caldă şi un zâmbet ce-ţi vine să zbori printre flor,i ca fluturii fără griji sau să culegi poveţe din tot graiul lor dulce, aşa cum adună albinele neobosite nectarul din flori. Acolo mă aşteaptă prietenul meu drag şi credincios, Grivei. Când mă vede, mă latră de bucurie şi mă întâmpină ca pe un adevărat prieten. Ne jucăm mult împreună. El apără cu străşnicie ograda bunicii încât nici pisica vecinului nu are curaj să se apropie! Privirea lui blândă, plină de recunoştinţă este o adevărată alinare pentru mine. El simte acest lucru şi are multă încredere în mine. Am început şcoala şi dorul de Grivei mă apasă. Aştept cu nerăbdare vacanţa, pentru reîntâlnirea cu prietenul meu, Grivei. Am scris eu, Ana – Maria. (Nanu Ana Maria, clasa a II-a, coord. Şolcă Geta, Vaslui)

46. August 2010 Dragă Iulian, Am ajuns cu bine la mare, ieri seară. Drumul a fost destul de obositor. Am mers aproape opt ore cu trenul, dar a meritat. Suntem cazaţi la un hotel chiar pe malul mării. Din camera mea pot auzi valurile înspumate care se sparg de ţărm. Azi am fost la plajă şi mi-am făcut primul prieten, un băiat din Bucureşti de aceeaşi vârstă cu noi. M-am jucat cu el şi am construit un castel de nisip. Vremea a fost foarte plăcută. Vom mai sta aici încă cinci zile. Sper să mă împrietenesc şi cu alţi copii. Oricum, tot tu vei rămâne prietenul meu cel mai bun. Abia aştept să ne reîntâlnim. Cu drag, Cătălin. (Gheorghe Cătălin, clasa a II-a, coord. Mărăcine- Popescu Natalia, Vâlcea)

47. Mediatizarea evenimentului a avut ca finalitate realizarea unei reviste, care a cuprins creaţiile literare şi plastice ale elevilor.

50.       Vă mulţumim pentru interesul manifestat şi receptivitatea de a participa la acest concurs, organizat de şcoala noastră şi sperăm că şi alte acţiuni iniţiate de instituţiile noastre, să se bucure de acelaşi succes! Felicitări pentru rezultatele obţinute si, din nou, mulţumiri pentru toate eforturile depuse! Vă doresc să va bucuraţi de sănătate şi de succes pe toate planurile!