Cum îţi exprimi sentimentele?

1. Esti singur acasă? Cum îţi exprimi sentimentele?

2. Părinţii tăi au plecat la muncă în străinătate. Tu ai rămas aici. La început aveai senzaţia că visezi. Erai şocat. Nu-ţi venea să crezi că ai rămas singur, fără ei. Te-ai gândit că nu poate să ţi se întâmple ţie una ca asta! Apoi te-a apucat mânia. Erai furios că-ţi venea să distrugi totul în jur.În curând, te-airesemnat, ai lăsat mâinile în jos. Peste un timp, ţi-au revenit puterile, aiacceptat situaţia, te-ai împăcat cu soarta şi... la treabă. De tine depind fratelesau sora, animalele de pe lângă casă, popuşoiul de pe deal, notele la şcoală şimulte altele. Şi, desigur, mama şi tata spun că au încredere în tine, că numaitu poţi face faţă la toate acestea, pentru că ai rămas cel mai mare acasă. Părinţii tăi suferă şi ei că sunt departe de tine. Dacă ai putea să-i întrebi, ţi-ar povesti, probabil, că cel mai mult îşi doresc să înţelegi cât de mult te iubesc. Şi mai vor să-i înţelegi că au fost nevoiţi să plece. Au ales să se ducă, ar putea spune ei, pentru că este greu să fii un om fără serviciu sau să nu ai un salariu normal. Ei au ales dintre două rele răul pe care l-au considerat mai bun. Odată cu plecarea părinţilor, viaţa ta s-a schimbat mult – ţi-e dor, ţi-e ciudă şi ești trist.Ai mai multă libertate, dar şi mai multe probleme. Oamenii se uită altfel la tine: unii te compătimesc, alţii te invidiază, alţii vor să-ţi fie prieteni. Cei din jur au observat, probabil, că ai devenit mai responsabil, mai independent, mai matur. Cezar GAVRILIUC Preşedinte, Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului

3. Emoţiile se definesc ca stări afective, de scurtă durată, care traduc un specific al relaţiilor cu un obiect sau o situaţie, deci au un caracter situaţional. Emoţiile pot fi declanşate de o împrejurare reală sau de una imaginară (gândul ratării unui examen poate îngrijora elevul). Intensitatea emoţiilor e foarte variată: poate fi vagă, mijlocie, dar şi foarte mare, zguduind întregul organism. Sunt oameni care nu spun nimic despre ceea ce simt, alţii care îşi dezvăluie cu uşurinţă sentimentele sau unii care ştiu cum se simt, dar se cenzurează. Dar există oameni ajunşi la vârsta adultă, care bâjbâie în recunoaşterea emoţiilor pe care le trăiesc. De ce? Pentru că educaţia din familie, din şcoală sau contextul socio-cultural nu i-au ajutat în acest sens.

4. Sentimente pe care le trăim când suntem mulţumiţi de felul în care merg lucrurile: Bucuros Bine dispus Calm Dornic Energic Emoţionat Implicat Impresionat Interesat Inspirat Împlinit În siguranţă Încrezător Încurajat Liber Liniştit Mândru Mulţumit Odihnit Optimist Puternic Recunoscător Surprins Uimit Uşurat Vesel Sentimente pe care le trăim când nu suntem mulţumiţi de felul în care merg lucrurile: Alarmat Bănuitor Confuz Cuprins de dor Descurajat Dezamăgit Disperat Enervat Epuizat Fără chef (vlagă) Furios Iritat Încordat Îngrijorat Jenat Neajutorat Nemulţumit Nerăbdător Nervos Pesimist Plictisit Singur Speriat Trist Tulburat

5. Emoţii pozitive: bucuria, simpatia, încântarea, recunoştinţa, ataşamentul, stima, încrederea, mândria, entuziasmul, siguranţa, exaltarea. Emoţii negative: tristeţea, furia, frica, necazul, disperarea, regretul, invidia, dezamăgirea, mâhnirea, plictiseala, vinovăţia, zăpăceala, supărarea, indignarea. Emoţii neutre: mirarea, curiozitatea, indiferenţa, neliniştea, îngândurarea, simţul răspunderii.

7. Inteligenţa intelectuală şi inteligenţa emoţională Studiile efectuate au arătat ca oamenii au doua tipuri de inteligenţă: Inteligenţa intelectuală (IQ) şi Inteligenţa emoţională (EQ). IQ reprezintă abilitatea de a învăţa, crea, raţiona, identifica posibilităţi, genera alternative, lua decizii valoroase şi conştiente. EQ reprezintă un ansamblu de abilităţi, competenţe, şi aptitudini careinfluenţează capacitatea unei persoane de a face faţă cu succes presiunilor şi cerinţelor mediului. Daniel Goleman spunea “Inteligenţa emoţională implică abilitatea de a percepe cu acurateţe, de a evalua şi exprima emoţiile; abilitatea de a accesa şi/sau genera sentimente; abilitatea de a înţelege şi cunoaşte emoţiile; abilitatea de a regla emoţiile pentru promovarea dezvoltării emoţionale şi intelectuale”.

8. Diferenţa dintre cele două tipuri de inteligenţă şi contribuţia acestora esteprezentată în exemplul de mai jos:

9. Emoţiile sunt stări naturale şi fireşti. Ai dreptul să te simţi bucuros, trist, furios, oricum. De fapt, emoţiile neplăcute sunt un semn că ceva nu este „în ordine”, aşa cum ne-am obişnuit sau cum ne-am dorit să fie. Emoţiile ne motivează să schimbăm ceva în viaţa noastră. Uneori, emoţiile puternice – singurătatea, furia sautristeţea – par să ne controleze ele pe noi şi nu invers. Putem face faţă emoţiilor doar dacă le exprimăm într-un mod constructiv,adică să nu luăm decizii care să ne afecteze într-un mod negativ pe noi sau pe alţi oameni. Depăşim dificultăţile doardacă ne concentrăm asupra soluţiilor şi nu asupra problemelor.

10. Fiecare îşi trăieşte suferinţa în felul său, fiecare trăieşte suferinţa cu o intensitate proprie. Un bun management al emoţiilor te poate ajuta să treci mai uşor peste dificultăţi. Vorbeşte despre ceea ce te deranjează. Sună pe cineva în care ai încredere - discută cu mama sau cu tata la telefon, vorbeşte cu cel maibunprieten, cu un profesor, consilier şcolar şi, probabil, vei descoperi o cale de a-ţi rezolva problema. Mişcă-te.Activitatea fizică te ajută să tecalmeazi, mai întâi să gândeşti şi apoi să acţionezi.Fă o plimbare lungă, aleargă, dansează, etc. Găseşte timp pentru a comunicacu persoanelecare te înţeleg, te susţin, te iubesc. Vizitează-ţi prietenii, rudele. Discută cu colegii de clasă şi profesorii. Notează ceea ce simţi. Fă-ţi un jurnal şi scrie acolo fiecare emoţie puternică pe care o resimţi, încearcă să identifici cauza ei. Secretul este să-ţi alegi o activitate care să-ţi placă, poţi citi o carte, te poţi juca cu animalul preferat, poţi să urmăreşti o emisiune preferată, etc. După ce te linişteşti, poţireveni la problema care ţi-a făcut rău pentru a căuta soluţii.

11. Este bine să te poţi relaxa când eşti stresat/ă. Încearcă să notezi pe o foaie despre trei momente în care te-ai simţit fericit/ă şirelaxat/ă. Te întinzi şi respiri de câteva ori profund. Încordezi timp de cinci secundetot corpul, pe urmă relaxezi fiecare parte – faţa, mâinile, umerii, spatele,abdomenul, picioarele. Rămâi culcat/ă şi relaxat/ă, amintindu-ţi acele momenteplăcute. Ca sa te poţi relaxa incearcă să faci o activitate care îţi place: pictează, ascultă muzică, vorbește cu un prieten, scrie într-un jurnal, joacă-te cu jocul preferat, citește o carte, etc.

12. Să comunicides cu părinţii înseamnă să teapropii de ei. Este important catoţi membrii familiei – şi copiii şipărinţii – să spună clar şi sincer ce simt, ce cred, ce-i frământă azişi ce au de gând să facă în viitor. Comunicarea permanentă văajută să menţineţi legătura şi săaveţi încredere reciprocă.

13. Cum îţi exprimi sentimentele: „Sunt trist pentru că pleci.” „Mi-e frică atunci când spui asta.” „Sunt neliniştit, pentru că nu mi-ai răspuns ieri la telefon.” „Când nu mă asculţi, mă simt singur.” „Sunt bucuros că poţi să vii.” „Mă simt recunoscător după ce ai făcut asta pentru mine.” „Nu te-ai supărat pe mine, chiar dacă ţi-am spus că am luat 5 la lucrare. Măsimt uşurat.” „Sunt recunoscător pentru că mi-ai spus asta.” „Am fost dezamăgit că n-ai venit (telefonat), fiindcă voiam să discutămnişte lucruri care mă frământau.” „Mă faci să mă simt bucuros (fericit) când spui asta.”

14. Bibliografie: CJAP Bistriţa Năsăud, Copii cu părinţii la distanţă Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului, Ghid pentru profesioniștii care lucrează cu copiii migranților 2007 Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului,Cartea de buzunar pentru băieţi şi fete cu părinţii plecaţi în străinătate http://www.singuracasa.ro/ Material realizat de psiholog Vlad Liliana