CĂRŢILE ISTORICE

1. CĂRŢILE ISTORICE ESTERA

2. Numele cărţii • Preluat de la numele persan (stara = stea) al eroinei (ebr. Hadasa). • Canonul ebraic: plasată în Scrieri şi este unul dintre suluri (Meghilot), citindu-se la Purim. • Canonul creştin: plasată ultima între cărţile istorice • Adăugirile la Estera pe care Ieronim le păstrase în Vulgata la finalul cărţii (cap. 11-16), au fost inserate în Canonul bisericilor tradiţionale în diverse locaţii.

3. Adăugiri la Estera în Biblia ortodoxă • visul lui Mordehai (înaintea 1.1) • conţinutul scrisorii lui Artaxerxe (între 3:13 şi 3:14) • rugăciunea şi acţiunea lui Mordehai (între 4:17 şi 5:1) • reacţia Esterei la prezentarea înaintea regelui (între 5:1 şi 5:2) • conţinutul scrisorii lui Mordehai (între 8:12 şi 8:13) • epilogul extins (după 10:3)

4. Autorul şi data scrierii • Josephus: Mordehai. • Autorul era bun cunoscător al obiceiurilor persane, a avut acces la arhivele persane, a cunoscut memoriile lui Mordehai (9:20). • Lucrarea a fost încheiată după moartea împăratului Ahasuerus (Xerxes) (10:2).

5. Analiza literară - Numele lui Dumnezeu • Numele lui Dumnezeu lipseşte din carte, pe motiv că autorul a evitat intenţionat scrierea Numelui sacru pentru a nu fi înlocuit cu al altor divinităţi, obicei practicat la circularea documentelor în imperiul persan (Ibn Ezra). • Numele lui Dumnezeu apare în acrostih: 1:20; 5:4, 13; 7:7.

6. Analiza literară - Credibilitatea cărţii • Estera menţionează 127 de diviziuni administrative, iar Herodot numai 20. Autorul Esterei intenţiona să-l impresioneze pe cititor cu fastul şi dimensiunile imperiului, motiv pentru care a socotit toate subdiviziunilor administrative ale satrapiei. O astfel de satrapie era şi teritoriul numit Peste Râu, din care făcea parte şi provincia Iudeea (ebr. medina).

7. Analiza literară - Credibilitatea cărţii • Mordehai era prea bătrân pentru a fi un personaj real (2:5, 6). Totuşi, textul citat nu face referire la exilarea lui Mordehai, ci a strămoşului său Chis. • Conform cronicii lui Herodot (iii.84), lui Xerxes îi era permis a se căsători numai în limitele a şapte familii nobiliare. Împăratul Xerxes a fost o excepţie în această privinţă. Totuşi, reglementarea citată din Herodot pare a se referi numai la succesorul lui Pseudo-Smerdia, adică la Darius.

8. Analiza literară - Credibilitatea cărţii • Acelaşi Herodot susţine că numele soţiei lui Artaxerxe era Amestris. Prin urmare Estera este un personaj fictiv. Totuşi, din câte se cunoaşte, Amestris nu poate fi identificată cu Estera (Amestris l-a însoţit în campania din Grecia şi era o persoană crudă). Amestris ar putea fi numele grecesc al echivalentului ebraic Vaşti. În plus, o împărăteasă căzută în dizgraţie nu însemna eliminarea definitivă de la curte. Ea putea fi reabilitată, mai ales dacă fiul acesteia ajungea monarh (cum s-a întâmplat cu Xerxes, fiul lui Ahaşveroş şi cu regina-mamă Amestris).

9. Analiza literară - Credibilitatea cărţii • Dimensiunile colosale ale spânzurătorii (23 m) construite de Haman nu au putut permite construirea ei atât de repede; prin urmare este o fabulaţie. Totuşi, numai soţia lui Haman şi prietenii săi fac referire la dimensiunile ei. Datele tehnice pot fi exagerate intenţionat, iar autorul nu este interesat să le corecteze. • Afirmaţia cu privire la neschimbabilitatea legilor persane nu apare nicăieri în literatura extrabiblică. Cu toate acestea, Diodor din Sicilia menţionează cu privire la Darius III: „nu era posibil ca ceea ce era realizat prin autoritate imperială să fie desfăcut ulterior”.

10. Analiza literară - Credibilitatea cărţii • Afirmaţia cu privire la neschimbabilitatea legilor persane nu apare nicăieri în literatura extrabiblică. Cu toate acestea, Diodor din Sicilia menţionează cu privire la Darius III: „nu era posibil ca ceea ce era realizat prin autoritate imperială să fie desfăcut ulterior”. • Povestirea ar avea la bază un mit: cucerirea zeităţilor elamite de către divinităţile Babilonului şi victoria lui Marduk asupra haosului. Haman corespunde lui Humun, Vaşti – lui Maşti, Estera – lui Iştar, iar Mordehai – lui Marduk. Totuşi, numele Estera şi Mordehai sunt frecvent întâlnite în acea epocă. Tipologia Saul-Agag / Mordehai-Haman ar suscita mai mult interes pentru comunitatea evreiască decât mitologia Babilonului.

11. Analiza literară - Schiţa cărţii Contextul politic al ridicării Esterei, cap. 1-2 Soluţia evreiască – Haman, cap. 3 Evreii luptă pentru supravieţuire, cap. 4.1-9.19 Pregătiri pentru audienţă, cap. 4 Audienţa, cap. 5 Cronicile vorbesc, cap. 6 Descoperirea duşmanului, cap. 7 Decretul auto-protecţiei, cap. 8 Primul Purim, 9.1-19 Epilog, 9.20-103

12. Teme teologice Providenţa lui Dumnezeu • Istoria Esterei seamănă cu istoria lui Iosif (Gen. 37-50). • căderea în disgraţie a împărătesei de drept (cap. 1), • câştigarea favorurilor famenului şi ale împăratului de către candidata Estera (2:5-18), • descoperirea complotului de către Mordehai (2:19-23) şi întârzierea recompensării până la momentul oportun (cap. 6), • solidarizarea comunităţii evreieşti prin post (cap. 4), • primirea Esterei în audienţă şi acceptarea participării la ospăţ de către împărat şi Haman (capp. 5, 7), • abilitatea redactării unui decret care să nu-l contrazică pe primul (cap. 8), • solidarizarea evreilor în limitarea răzbunării (9:1-16).

13. Teme teologice Relaţia cu statul secular Spre deosebire de administraţia altori imperii mondiale (asiriană, babiloniană), administraţia persană în general, şi a lui Ahasuerus în special, a fost una favorabilă evreilor. • Împăratul este respectat şi protejat. Mordehai se preocupă de binele împăratului şi deconspiră conspiraţia unor fameni, deşi îndepărtarea împăratului ar fi mărit şansele de eliberare a Esterei din harem. • Legea este respectată. Oricât de mare influenţă a ajuns să aibă Estera şi Mordehai la curte, nu îndreaptă nedreptatea făcută printr-o altă nedreptate. Efectele legii nedrepte sunt minimalizate printr-o altă lege, nu prin revoltă. • Poziţiile publice sunt folosite pentru protejarea drepturilor poporului lui Dumnezeu. Atât Estera cât şi, mai târziu, Mordehai intermediază pentru binele poporului Israel. Totuşi, nu sunt ignorate principiile spiritualităţii israelite: rugăciunea, postul, limitarea violenţei, neatingerea de prada necurată.