Calea Sfintei Cruci

1. Calea Sfintei Cruci Cetatea Ierusalimului

2. În cele 14 staţiuni ale Căii Sfintei Cruci, Isus este un exemplu viu pentru viaţa noastră. Ne învaţă să purtăm crucea de fiecare zi cu răbdare şi umilinţă,chiar dacă este grea şi uneori ne doboară la pământ. Toată suferinţa lui Cristos este învăluită de o seninătate de nedescris. De cele mai multe ori noi nu reuşim să ne păstrăm seninătatea în faţa greutăţilor, a suferinţelor, a problemelor de zi cu zi.

3. Îţi cerem iertare pentru toate greşelile şi necorespunderile noastre la harurile Tale şi vrem să te însoţim şi noi pe calea crucii împreună cu Maria, Mama Ta şi a noastră. Amin. Isus din Nazaret - Zeffirelli Doamne Isuse, am venit înaintea Ta pentru a găsi alinare în compania prezenţei Tale Iubitoare. De cele mai multe ori nu facem altceva decât să ne plângem de greutatea crucii şi să-ţi arătăm durerile noastre. Cu multă iubire şi răbdare, ne asculţi şi te apleci asupra rănilor noastre pentru a ne alina şi vindeca. Cu uimire, descoperim atunci rănile din mâinile si picioarele Tale, iar când ne întrebăm de unde atâta iubire, Tu ne arăţi Inima Ta străpunsă. Prin rana ei deschisă se revarsă asupra tuturor milostivirea şi iubirea divină. Ne umpli inimile cu iubirea Ta pentru ca şi noi să dăruim iubire celor din jurul nostru. Vrei să învăţăm de la Tine să dăruim totul şi să nu fim egoişti. Să nu ţinem iubirea doar pentru noi, dar să o dăm mai departe şi să o facem cunoscută pentru ca lumea să simtă prezenţa Ta în mijlocul ei. Tu ne însoţeşti mereu pe cale chiar dacă noi de cele mai multe ori uităm de Tine iar slăbiciunile noastre ne împiedică să simţim prezenţa Ta iubitoare.

4. Staţiunea IIsus este osândit la moarte Isus este acuzat pe nedrept, biciuit, calomniat, încoronat cu spini, pălmuit, scuipat şi huiduit ca cel mai mare dintre răufăcători. Nu a fost găsit vinovat şi totuşi Isus este condamnat la moarte, iar El nu se împotriveşte, deşi putea să o facă. Ne dă un exemplu de curaj în a întâmpina judecata nedreaptă, calomniile, ofensele, condamnările aduse celor care şi în lumea de azi vor să-L urmeze şi să trăiască în spiritul Evangheliei. Ne învaţă blândeţea, umilinţa şi să nu ne facem griji de ceea ce gândesc oamenii, dar de ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Ajută-ne Doamne să împlinim mereu voinţa Ta. Ecce Homo - Ierusalim

5. Staţiunea aII-aIsus ia Crucea pe umeri Domnul îmbrăţişează Crucea încărcată cu păcatele omenirii şi o pune pe umeri chiar dacă ştie că e grea şi îi va provoca multă suferinţă. El nu refuză semnul mântuirii noastre şi o poartă cu iubire ca să ne împace cu Tatăl şi să ne deschidă Paradisul. Să ne purtăm şi noi crucea cu iubire şi spre slava lui Dumnezeu chiar dacă nu este mereu uşor şi ni se pare prea grea, nepotrivită, apăsătoare sau umilitoare. Să învăţăm să ducem crucea împreună cu Isus şi ne va fi mai uşor pentru că de cele mai multe ori El poartă crucea în locul nostru chiar dacă, din cauză că noi ne preocupăm prea mult de cele trecătoare, nici nu observăm că cineva a luat greutatea de pe umerii noştri. Învaţă-ne Isuse să recunoaştem prezenţa Ta alături de noi! Calea Crucii – Ierusalim

6. Staţiunea aIII-aIsus cade întâia oară Istovit de greutatea Crucii, Isus cade pe pietrele şi în praful drumului. Dar îşi adună puterile, se ridică şi merge mai departe pentru a duce la îndeplinire planul de mântuire al Tatălui. Pentru fiecare dintre noi a existat o primă cădere în păcat. Ne-am prăfuit şi rănit sufletul, dar Isus ne-a arătat că trebuie să ne ridicăm dacă vrem să ne continuăm drumul către Tatăl. Odată cu părerea de rău şi cererea de iertare, Tatăl ne întâmpină cu iubirea şi milostivirea Sa. Isuse, dă-ne bucuria şi curajul de a ne ridica după fiecare cădere şi de a merge mai departe! Calea Crucii – Ierusalim

7. Staţiunea aIV-aIsus o întâlneşte pe Mama Sa îndurerată Pe drumul crucii, în suferinţele Sale, Isus este însoţit şi mângâiat de prezenţa iubitoare a Mamei sale. Amândoi sufereau dar sufereau împreună, iar Maria, grijulie şi plină de gingăşie, aduce încurajare Fiului ei. Să învăţăm că, având-o alături pe Maria, vom parcurge mai uşor drumul vieţii. Ea este ocrotitoarea şi mângâierea noastră în necazuri şi descurajări. Prezenţa ei ne va da putere şi curaj să înaintăm şi să împărţim bucuria şi durerea cu ea. Doamne Isuse, îţi mulţumim pentru că ne-o dai ca mamă pe Maria, Mama Ta! Calea Crucii – Ierusalim

8. Staţiunea aV-aSimon din Cirene îl ajută pe Isus să-şi ducă Crucea Calea Crucii – Ierusalim Soldaţii îl văd pe Isus obosit şi se tem că nu va putea ajunge până la locul răstignirii. De aceea îl pun pe Simon, care venea de la câmp, să ducă crucea. Isus nu a refuzat ajutorul acelui om simplu şi îl face pe Simon să-l cunoască şi astfel să îl slujească cu bucurie. Acelaşi lucru vrea Isus şi de la noi. Să-l slujim în simplitate şi cu bucurie. El vrea să ne mai arate că în viaţă avem nevoie de un prieten care să ne ajute să trecem mai uşor peste greutăţi. Că nu trebuie să ne ruşinăm să recunoaştem şi să acceptăm ajutorul, încurajarea şi sfatul unui prieten. Dar să nu uităm că prietenia lui Isus este cea mai preţioasă, autentică şi binefăcătoare. El ne acceptă si ne iubeşte aşa cum suntem. Cu slăbiciunile şi problemele noastre. Isuse, învaţă-ne să preţuim prietenia adevărată!

9. Staţiunea aVI-aVeronica şterge faţa lui Isus O femeie curajoasă şi miloasă îşi face loc prin mulţime pentru a ajunge la Isus. Cu o maramă albă, şterge faţa lui Isus plină de praf, sânge şi sudoare pentru a-i aduce puţină alinare. Isus îi răsplăteşte iubirea întipărind faţa lui pe marama ei. Şi pe noi ne aşteaptă să ne apropiem de El cu o inimă curată pentru ca să imprime chipul său acolo, pentru ca să-l facem vizibil în viaţa noastră. Să ne lăsăm pătrunşi de prezenţa şi iubirea lui. Doamne, fă să strălucească Faţa Ta în noi şi vom fi mântuiţi! Isus din Nazaret - Zeffirelli

10. Staţiunea aVII-aIsus cade a doua oară Greutatea Crucii îl doboară pe Isus din nou la pământ. Dar, plin de curaj şi fără şovăire, se ridică şi merge mai departe, chiar dacă rănile îl dor şi Crucea pare din ce în ce mai grea. Şi pe noi, greutăţile vieţii ne apasă şi ne fac să cădem sub povara pe care o purtăm. Oboseala şi descurajarea ne trântesc fără milă la pământ. Să ne facem curaj şi, împreună cu Isus să ne ridicăm fără întârziere pentru a purta mai departe crucea pe umeri. Isus suferă alături de noi şi împreună cu noi. Doamne Isuse, învaţă-ne să primim suferinţa din iubire faţă de Tine! Calea Crucii – Ierusalim

11. Calea Crucii – Ierusalim Staţiunea aVIII-aIsus mângâie femeile care plâng În suferinţele sale şi sub greutatea Crucii, Isus uită de suferinţa lui şi mângâie femeile care plângeau. Isus ne învaţă că, oricât de mare ar fi suferinţa noastră, să nu uităm că lângă noi sunt şi alţii care suferă şi au nevoie de alinare şi încurajare. Să oferim cu bucurie şi generozitate un zâmbet, un cuvânt de încurajare, un sprijin material sau spiritual celui care e în dificultate! Să ne continuăm drumul într-o susţinere reciprocă! Isuse, ajută-ne să te descoperim în fraţii noştri! Isus din Nazaret - Zeffirelli

12. Staţiunea aIX-aIsus cade a treia oară sub povara Crucii Ajuns la capătul puterilor, Isus cade a treia oară. Istovit şi plin de răni se prăbuşeşte sub greutatea Crucii. Îşi adună ultimele puteri şi se ridică pentru a duce până la capăt misiunea încredinţată de Tatăl. De atâtea ori cădem în aceleaşi păcate şi greşeli şi, la un moment dat, ne pierdem speranţa şi credem că pentru noi nu există leac şi scăpare. Nu avem putere şi curaj să mai încercăm să ne ridicăm din mocirla păcatelor noastre. Dar Isus ne arată că dacă vrem, se poate şi că oricât de mare ar fi căderea noastră ne putem ridica şi afla iertarea şi iubirea lui Dumnezeu. Isuse, dă-ne curajul de a reîncepe mereu, după fiecare cădere! Calea Crucii – Ierusalim

13. Staţiunea aX-aIsus este dezbrăcat de hainele sale În văzul tuturor, Isus se lasă dezbrăcat de hainele sale. Ne dă un exemplu de umilinţă profundă şi vrea ca noi să învăţăm de la El. Să nu ne fie ruşine şi teamă să ne dezbrăcăm de omul cel vechi pentru a deveni o făptură nouă în Cristos! Să lepădăm faptele rele pentru a face loc celor bune! Să ne îmbrăcăm cu umilinţă, pentru ca Dumnezeu să ne înalţe! Isuse, fă să nu ne ruşinăm niciodată de Tine! Ierusalim

14. Calvar - Ierusalim Staţiunea aXI-aIsus este răstignit pe Cruce Iubirea lui Isus a mers până la sacrificiu. Se dăruieşte în întregime Tatălui pentru salvarea omului. “Când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage pe toţi la mine”. Iubirea este cea care atrage. Noi în ce măsură iubim? Iubirea mijloceşte iertarea: “Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac”! Ştim noi să urmăm exemplul lui Isus şi să iertăm celor care ne fac rău? Atunci când vom învăţa să iubim, vom şti să iertăm. De multe ori ne simţim singuri şi abandonaţi în aşa măsură încât nici măcar prezenţa lui Dumnezeu nu o putem percepe. Pe Cruce, Isus s-a simţit abandonat de Tatăl şi a exclamat: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit”! Dar nu se descurajează şi, împins de iubire se încredinţează Tatălui. Isus ne lasă o cale prin care să-l găsim mai uşor în suferinţele şi încercările noastre. Isus, părăsit şi în suferinţă, este mereu cu noi şi suferă împreună cu noi şi pentru noi. În El vom găsi mângâierea noastră, dar să nu uităm ca şi noi, să-i aducem mângâiere şi bucurie prin viaţa noastră. Isuse, părăsit, dă-ne curajul de a răstigni în noi poftele rele şi harul de a rămâne mereu cu Tine!

15. Calvar - Ierusalim Staţiunea aXII-aIsus moare pe Cruce După ce a parcurs drumul crucii şi a fost răstignit, “Iubindu-i pe a-i săi, până la sfârşit i-a iubit”. Iubirea îl duce la sacrificiul suprem şi, cu umilinţă, se încredinţează Tatălui: “Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul! Şi, plecându-şi capul, şi-a dat sufletul”. Un Dumnezeu care moare ca un sclav, ca să-l elibereze din sclavie pe cel iubit. Suntem oare cu adevărat conştienţi că Isus a murit pentru noi? În ce măsură ştim să trăim pentru Cristos? De la noi, Isus nu cere jertfa supremă dar, vrea ca jertfele noastre zilnice, mai mici sau mai mari, să le facem cu iubire. Să punem viaţa noastră în mâinile sale străpunse de cuie şi să nu uităm niciodată că El ne iubeşte! Împreună cu El, vom reuşi. Isuse, ajută-ne să ducem până la capăt crucea încredinţată nouă de Tatăl!

16. Staţiunea aXIII-aIsus este luat jos de pe Cruce şi pus în braţele Mamei sale Dacă nu ar fi plin de răni şi sânge, dacă nu ar avea mâinile, picioarele şi inima străpunsă, ai putea crede că Domnul se odihneşte în braţele mamei după toată oboseala şi suferinţa. Şi pentru noi, purtarea crucii cere trudă, sacrificiu şi obosim de nenumărate ori. Isus ne învaţă să ne lăsăm cu încredere în braţele Mariei pentru a ne odihni. Este Mama noastră cerească şi ea ne poartă la Cristos pentru a afla vindecare, alinare, mântuire. Să o chemăm în ajutor şi, aşezaţi în braţele ei să învăţăm din bătăile inimii ei de Mamă iubirea şi gingăşia unui suflet ce aparţine cu totul lui Dumnezeu! O, Marie, te rugăm să conduci paşii noştri spre Isus! Ierusalim

17. Bazilica Sf. Mormânt - Ierusalim Staţiunea aXIV-aIsus este înmormântat Trupul lui Isus este aşezat în întunericul mormântului ca şi cum totul s-a terminat. După suferinţă şi moarte, iată aşteptarea în tăcerea unui mormânt. În linişte, Cristos învinge moartea şi, după trei zile, cu un trup glorificat iese victorios din mormânt. Prin învierea Sa, El încheie misiunea răscumpărării, ne împacă cu Tatăl şi ne redă paradisul. De multe ori ne pierdem speranţa şi îngropăm în inima noastră toate dorinţele bune, curajul de a ne ridica, bucuria, iubirea. Renunţăm uşor şi nu ştim să dăm valoare vieţii, nu trăim cu adevărat, pentru că facem din inima noastră un mormânt. Dar ne putem schimba prin puterea ce ne-o dă Cristos cel înviat. În El, inima noastră poate regăsi lumina şi strălucirea de la început. Să nu ne pierdem speranţa! Să nu lăsăm ca suferinţele lui Cristos să fie zadarnice pentru noi! Isus vrea să locuiască în inima noastră. Să-i facem loc şi să îl lăsăm să ne umple de iubire, bucurie, să ne readucă la viaţa harului! O, Isuse, avem atâta nevoie de Tine, de iubirea Ta! Vino şi locuieşte împreună cu noi pentru ca noi să trăim prin Tine! Sf. Mormânt - Ierusalim

18. Rugăciune Îţi mulţumim Isuse, pentru suferinţa îndurată pentru noi! Ea este rodul iubirii şi al milostivirii nemărginite faţă de noi, sărmanii păcătoşi, dar, şi o urmare a păcatelor noastre. Îţi cerem iertare pentru toate ofensele aduse Maiestăţii Divine, pentru necorespunderile noastre la harurile primite! Ne e teamă de suferinţă, de renunţare! Sădeşte în noi iubirea Ta, curajul Tău ca să putem merge pe urmele Tale cu seninătate şi bucurie! Amin. Doamne Isuse Cristoase răstignit pe Cruce, miluieşte-ne pe noi!

19. SUSPINUL Iată, astăzi se ridică Glasul meu, la tine strigă Implorând a ta-ndurare Şi cerşind a ta iertare. Tată, iartă-mă pe mine Am greşit, o ştiu prea bine Şi greşind am pus pe Cruce Eu, pe Fiul tău cel dulce. De sărmana-ţi creatură O, Cerescule te-ndură Umple şi a mea fiinţă Cu speranţă şi credinţă. Inima mea astăzi plânge, Plânge cu lacrimi de sânge Cu păreri de rău suspină După dragostea-ţi Divină. Sr. Maria Patraşc