Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică

1. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică

2. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică • Polifonia: orice discurs actualizează mai multe voci și instanțe, ceea ce duce la posibile confuzii și ambiguități analitice atunci când încercăm să vorbim despre vorbitor / autor; Pentru a rezolva confuziile trebuie să facem, împreună cu Oswald Ducrot, distincția între trei instanțe enunțiative: • Producătorul unei rostiri: un actor social sau psihologic (o instanță empirică), a cărui activitate se materializează prin producerea unei rostiri. A stabili cine e producătorul unei rostiri poate fi foarte dificil. Echivalentul naratologic ar fi autorul; • Locutorul:persoana desemnată, în cadrul rostirii înseși, drept responsabilă pentru ceea ce se rostește; persoana I; locutorul pune enunțătorul în scenă; Echivalentul naratologic ar fi naratorul; • Enunțătorul:sursa unuipunct de vedere (din mai multe posibile) ce sunt reprezentate într-o rostire; echivalentul naratologic ar fi personajul, sauchiar replica personajului; • (Ducrot, 2009)

3. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică Relevanța pentru redactarea academică: în virtutea transparenței și clarității, exigența ar fi ca instanțele enunțiative să fie cât mai clar specificate (la nivel de producător, locutor și, pe cât posibil, enunțător); La nivelul producătorului: marcarea clară a surselor; La nivelul locutorului: marcarea clară a persoanei I în opoziție cu alte persoane (evitarea diatezelor pasive, reflexive și a ipostazierilor) și marcarea clară a relației dintre locutor și obiectul atitudinii (polifonie la nivel de locutori – ex. Discursul direct sau raportat: X nu e de acord cu ideea lui Y că ….) La nivelul enunțătorului: evidențierea nivelului polemic al textului (polifonie la nivel de enunțători);

4. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică

5. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică De ce insistența pe managementul vocilor? Pentru că plagiatul poate fi voluntar sau involuntar; ambele cazuri sunt la fel de grave. Gestiunea incorectă (neatentă, ingorantă) a instanțelor enunțiative în textul academic poate duce cititorul la concluzia că autorul și-a asumat în mod nelegitim anumite conținuturi, pe care le prezintă ca ale sale, chiar dacă intenția autorului nu a fost aceasta. Cum dăm cuvântul altor voci în textul academic? Prin menționare, citare și parafrazare.

6. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică • Citarea corectă presupune: • Folosirea ghilimelelor – nu există citare fără ghilimele; • Indicarea sursei – nu există ghilimele fără surse (autor, pagină); • Citarea substanțială presupune: • Citarea specifică – a cita dintr-un autor o secvență ce îi este caracteristică lui și îi descrie în mod exemplar poziția sa și (eventual) doar pe a sa; • Adecvarea la context – a nu scoate o idee din context, astfel încât textul citat să afirme, în litera sa, altceva decât afirmă în spiritul său; • Forța de exemplificare – citarea unui autor nu poate substitui explicarea sau argumentarea unei poziții. Funcția principală a citării este de a ilustra, sau (mai rar) de a oferi un text sursă pentru o analiză;

7. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică • Intervenții în citat: • Marcarea accentuării unui cuvânt / sintagme • Abrevieri: (s. ns.) (s. aut.) (n.b.) (sic) • Clarificarea referentului unei sintagme sau indicarea referentului unui deictic: • Ex. ,, Aceastădecizie (intrareaRomânieiînprimulrăzboimondial – n.ns.) a dus la o recalibrare a raportului de forțepefrontulde est.” • Există și (n. aut.) pentru citat în citat

8. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică Parafrazarea Parafrazarea presupune prezentarea (sintetică) a unui text sursă prin alt text, textul-rezultat, astfel încât să reflecte o înțelegere adecvată a textului sursă, în conformitate cu resursele cognitive ale celui care face parafrazarea. Parafrazarea trebuie distinsă de glosă, explicație sau comentariu critic, ea reprezentând baza pentru cele din urmă; Din acest motiv, nu există parafrazare pură, nemotivată; orice parafrazare se face într-un context care este altul decât contextul textului-sursă, guvernat de alte finalități; de aceea parafraza poate fi înțeleasă ca un proces de reconstrucție textuală, la scală mai mică sau mai mare; parafrazarea poate alterna cu citarea atunci când încercăm să prezentăm texte mai ample; parafrazarea poate, de asemenea, alterna cu explicația, comentariul, observațiile critice;

9. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică • Testul operațional al unei bune parafrazări: • Presupune o restructurare și, eventual, sintetizare, la nivel lexical, sintactic și topic, a textului sursă; • Permite unei persoane care nu cunoaște textul sursă să participe cu succes la o discuție critică a acelui text (testul se bazează pe caracterul intersubiectiv al comunicării);

10. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică Exemplu: (paragaf 1) Să fie oare modernizarea, considerată ca o specie istorică, mai mult decât un nume comun dat transformărilor economiei, societăţii şi instituţiilor, renovării formelor şi obiectivelor cunoaşterii, precum şi schimbării condiţiilor de trai pe care naţiunile europene le-au cunoscut, în măsuri foarte diferite, pe firul secolului al XIX-lea? Mi se pare, mai degrabă, că modernizarea, în calitate de proiect mai mult sau mai puţin amânat, dar constant, al societăţii româneşti nu este doar un proces care ordonează viaţa, munca, gândirea, activităţile şi exigenţele oamenilor în funcţie de viitor, ca şi cum toate acestea ar fi condamnate la progres şi menite unei inevitabile dezvoltări. Modernizarea priveşte, în egală măsură, şi acele straturi dense de comportamente, atitudini, gesturi, practici şi cuvinte a căror semnificaţie nu este niciodată contemporană cu ea însăşi şi cu atât mai puţin îndreptată spre viitor, ci, dimpotrivă, întotdeauna alimentată de un sens care o precede şi care-i impune propriile sale reguli.

11. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică Exemplu: (paragaf 2) Ar trebui, poate, să ne reprezentăm modernizarea României ca pe un fenomen cu doua feţe. Pe una din ele ar fi vizibile acele activităţi – ca de pildă producţia, distribuţia si consumul avuţiilor – în care se alătură elemente desperechiate şi discontinue, articulate potrivit unor modele încrucişate, fără coeziune de origine şi de structură. Din această pricină, astfel de activităţi se află în cele din urmă în imposibilitatea de a inventa forme cu adevărat noi de producţie şi de distribuţie, se văd împiedicate să înţeleagă legile economiei liberale şi să le întrupeze în instituţii. Cel de al doilea chip al modernităţii ar fi cel politic, sau, mai bine spus, cel al discursurilor şi practicilor politice, al formelor luate de politică, al alegerii obiectului pe care aceasta şi-l atribuie în exclusivitate şi al metodelor pe care i le aplică.

12. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică Exemplu: (paragaf 3) Aceste două dimensiuni, ce dau profunzime timpului modernităţii, stabilesc între ele un fel de pantă, politica nutrind în mod constant ambiţia de a fonda prezentul şi de a anticipa viitorul, obligat să-şi caute în trecut propriul fundament şi justificarea ultimă. Nu este deci de mirare că acest viitor, atârnat de istorii care nu-i sunt subordonate, este finalmente abandonat. Astfel, de-a lungul celui de-al XIX-lea veac, politica capătă, la români, forma unei anticipări a trecutului. Valorile imaginare cu care acesta este investit, aureola mitică care învăluie conştiinţa istoriei, curiozitatea pentru urmele întemeietoare pe care înaintaşii le-au lăsat în folosul urmaşilor, toate acestea evidenţiază faptul că, în zorii vârstei democratice, românii s-au trezit despuiaţi de Istorie şi s-au pornit imediat să caute, în adâncul memoriei lor colective şi printre toate monumentele şi documentele ce le stăteau la îndemâna, o istoricitate care, totuşi, s-a dovedit ambiguă. Căci intelectualii români se vor deprinde, de acum înainte, să gândească viitorul în termeni de întoarcere la trecut, şi nu ca pe o devenire, o dezvoltare, o invenţie şi o noutate. (Daniel Barbu, 1997)

13. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică • Patru operații analitice (PISA) utilizate în parafrazare: • Permutare: unele elemente, idei sau secvențe de discurs pot fi prezentate în altă ordine decât ordinea în care apar în textul sursă; • Înlocuire: pentru a face textul mai clar, unele sintagme, concepte sau secvențe de discurs pot fi înlocuite cu altele; • Suprimare: unele elemente, idei sau secvențe de discurs pot fi considerate ca nerelevante pentru contextul parafrazării, și pot fi ignorate; • Adăugare: unele elemente, idei sau secvențe de discurs care sunt implicite în discurs pot fi suficient de relevante pentru a fi explicitate în textul-rezultat; • Identificați asumpțiile și instanțele enunțiative: • <<Mădălinanu e doar o femeiefrumoasă, cişideşteaptă, poatefi un trofeupentrubărbaţi ca Gerard Butler sauDiCaprio", a conchisprofesoaraiubiteilui Gerard Butler.” • Sursa: http://www.click.ro/vedete/romanesti/Madalina_ghenea-note-mari-absente-dezvaluiri_0_1490250988.html

14. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică Mărcile parafrazei: în redactarea academică, vrem să distingem cât mai clar între citare, parafrazare și comentariul personal (glosă, explicație, comentariu critic) la adresa textului sursă; de asemenea, vrem să fie cât mai clar când textul sursă al diverselor citări și parafrazări se schimbă; pentru asta folosim mărci ale citării sau parafrazării. Exemple de mărci introductive: În opinia lui X ..... Dacă îi dăm crezare lui Y, care consideră că ...<< parafrază/citat T1 >>.. atunci .... <<punct de vedere personal sauparafrază / citatT2>> … Exemple de mărci mediane (la mijlocul parafrazelor mai lungi) ... Împreună cu Oswald Ducrot ..... (vezi slide 2) Exemple de mărci finale Având astfel conturată teoria X, putem să mergem mai departe .... Aceasta fiind poziția lui Y, se ridică întrebarea ... Mărcile parafrazei pot include și evaluarea personală a celui ce face parafraza, dar nu o pot și justifica: Consider relevantă ideea lui X că ..... Nu pot să fiu în totalitate de acord cu ideea lui Y că .... Argumentul lui Z, că ..... ridică totuși câteva semne de întrebare;

15. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică Exemple: Recent years have seen significant breakthroughs in identifying the composition of astral bodies. Brie (1999) points out that the moon may be made of cheese, and a growing body of evidence suggests that much of the Milky Way is aptly named (Gorgonzola, 1996; Wensleydale, 2001). (Percorari, 2008, 48) Although Brie (1990) reported that the moon is made of a smooth, creamy cheese, Stilton attacked his claim as being ‘based on too little data, much of which is suspect’ (1992, 153). (Percorari, 2008, 52)

16. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică Parafrază sau citare? (1a) On the other hand, Verma and Beard (1981) have emphasized the simplicity of the questionnaire. They suggest that the form of the questions should avoid any suggestion that one kind of answer is better than another. (1b) The form of the question should avoid any suggestion that one kind of answer is preferable to another and must not assume facts not in evidence; e.g. to ask which of the following reasons would you give for thinking that teaching in small groups is preferable to lecturing? [Verma and Beard, 1981, p. 113] (Percorari, 2008, 52)

17. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică Parafrază sau citare? (2a) This view is not shared by those who distinguish that the practices appropriate in the pastoral sphere may not always be appropriate in the academic sphere (and vice versa), and even that separate organizational arrangements may be necessary.(Best et al, 1983, p. 276) (2b) For if there are academic activities and pastoral activities which derive their justification from their commitment to different aspects of ‘the good’, there are grounds for arguing that the practices appropriate in the pastoral sphere may not always be appropriate in the academic sphere (and vice versa), and even that separate organizational arrangements may be necessary.[Best et al., 1983, p. 276] (Percorari, 2008, 65-66)

18. Curs 2: Managementul vocilor în redactarea academică Parafrază sau citare? (3a) As a consequence of this another question arises: If dead metaphors are not metaphors, what are they? One popular answer is idioms. According to Cooper (1986: 123) this could not be generally true in an everyday sense of ‘idiom’. We could not, for example, ordinarily regard ‘pig’ as an idiomatic way of referring to gluttons or policemen. In an everyday sense, moreover, idiom and metaphor are not exclusive ofone another. Some people would want to call ‘buck up’ both metaphorical and idiomatic. So it is not a good label for expressions which cannot be metaphors. (3b) If dead metaphors are not metaphors, what are they? One popular answer is idioms. But this could not be generally true in an everyday sense of ‘idiom’. We would not, for example, ordinarily regard ‘pig’ as an idiomatic way of referring to gluttons or policemen (not like ‘bobby’). In an everyday sense, moreover, idiom and metaphor are not exclusive of one another. Some people would want to call ‘buck up’ both metaphorical and idiomatic. So it is not, as familiarly used, a good label for expressions which, on the views being considered, cannot be metaphors.[Cooper, 1986] (Percorari, 2008, 114)