Precursorii integr rii europene
Download
1 / 21

PRECURSORII INTEGRĂRII EUROPENE - PowerPoint PPT Presentation


  • 77 Views
  • Uploaded on

PRECURSORII INTEGRĂRII EUROPENE. Colegiul Tehnic „Ion Creangă” Tg. Neamţ Elevi: Anuşca Bogdănel Preda Micşunel Clasa: a XII -a Profesor coordonator: Elena Diana Spiridon. Uniunea Europeană , de la ideal la realitate. Motto : „Europa înseamnă umanitate.” Victor Hugo.

loader
I am the owner, or an agent authorized to act on behalf of the owner, of the copyrighted work described.
capcha
Download Presentation

PowerPoint Slideshow about ' PRECURSORII INTEGRĂRII EUROPENE' - marge


An Image/Link below is provided (as is) to download presentation

Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author.While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server.


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript
Precursorii integr rii europene

PRECURSORII INTEGRĂRII EUROPENE

Colegiul Tehnic „Ion Creangă” Tg. Neamţ

Elevi: Anuşca Bogdănel

Preda Micşunel

Clasa: a XII -a

Profesor coordonator: Elena Diana Spiridon


Uniunea european de la ideal la realitate

Uniunea Europeană, de la ideal la realitate


Motto europa nseamn umanitate victor hugo
Motto: „Europa înseamnă umanitate.”Victor Hugo


Însă s-ar putea spune, în perspectiva istoriei, că orice om politic nu devine important decât prin grandoarea predecesorilor săi!Un precursor al Uniunii Europene este şi Victor Hugo...

Victor Hugo(1802 - 1885)


În epoca romană, datorită prevalenţei pornirilor războinice, de cucerire, a fost părăsită ideea de arbitraj, romanii neconcepând ideea soluţionării în alt mod decât prin război a diferenţelor dintre ei şi popoarele considerate „barbare”. „Pax romana”, aspiraţia Romei avea în vedere unificarea întregii Europe, dar sub dominaţie romană.


Continentul european a fost de‑a lungul mileniilor loc de conflicte între diferite grupări, la început tribale, apoi dinastice, aflate în înfruntări războinice periodice, cărora le‑a pus capăt tot prin forţă Roma antică, devenită imperiu şi impunând aşa-numita “pax romana”, economia, civilizaţia şi limba latină.


Lumea medievală, fragmentată după principiile moştenirii feudelor, s‑a reaşezat după principiul naţiunilor, definite ca acele comunităţi teritoriale, sub formă de stat naţional, avînd aceeaşi limbă, tradiţii şi obiceiuri, dorinţa de a împărtăşi acelaşi destin.

Principalii susţinători ai principiului autodeterminării naţionalităţilor au fost: Împăratul Franţei, Napoleon al III lea (1852-1870 ) şi Preşedintele SUA, Woodrow Wilson (1913-1921).


Woodrow w ilson pre edintele sua 1913 1921

Woodrow feudelor, s‑a reaşezat după principiul naţiunilor, definite ca acele comunităţi teritoriale, sub formă de stat naţional, avînd aceeaşi limbă, tradiţii şi obiceiuri, dorinţa de a împărtăşi acelaşi destin. Wilson, preşedintele SUA (1913-1921)

Napoleon al III lea, împăratul Franţei

(1852-1870 )


Şi tot în acea perioadă, în faţa problemelor conflictuale legate de trasarea şi retrasarea graniţelor pe baze naţionale, care va genera şi cele două războaie mondiale, care au pornit şi au avut cele mai mari distrugeri materiale şi pierderi umane, pe continentul nostru apare ca alternativă ideea europeană, ca un concept de securitate colectivă la început.


Mereu, continentul a fost divizat în tabere rivale. Am avut parte de conjuncturi favorabile şi oameni politici realişti, care au ştiut să profite de ele. Veacul al XIX‑lea a fost supranumit ca “veac al naţionalităţilor”. Poate că ne surprinde, dar ideea “Statele unite ale Europei”a fost lansată, nu de un om politic, ci de celebrul scriitor francez Victor Hugo, ce a propus ideea creării Statelor Unite ale Europei pe principii federative, cu Franţa ca principal iniţiator şi cu capitala la Paris.


Secolul XIX este, prin excelenţă, secolul unor propuneri federaliste. La Congresul pacifist de la Paris din 1849, Victor Hugo rosteşte celebrele cuvinte:

„Va veni ziua când armele vor cădea din mâini şi bombele tunurilor vor fi înlocuite cu cuvântul şi cu dreptul de vot universal al popoarelor ... Va veni o zi când tunurile nu se vor mai vedea decât prin muzee, şi lumea se va mira ca au fost vreodată cu putinţă... Va veni o zi când nu vor mai exista alte câmpuri de bătălie decât cele ale pieţelor deschise ideilor. Va veni o zi cînd bombele vor fi înlocuite cu venerabilul arbitraj al unui mare Senat suveran care va fi în Europa ceea ce este Adunarea legislativă acum în Franţa...


Va veni o zi in care voi , francezi, ruşi, italieni, germani, voi toate naţiunile continentului, fără să vă pierdeţi calităţile distincte şi glorioasa voastră individualitate,  veţi fonda o unitate superioară şi veţi construi fraternitatea  europeană. Şi va veni ziua când vom vedea două grupări uriaşe: Statele Unite ale Europei şi Statele Unite ale Americii dându-şi mâna prietenească peste ocean...”


A trebuit să se scurgă un veac, Europa să treacă prin experienţa crâncenă a două războaie mondiale şi ridicarea “Cortinei de fier” pentru ca în faţa pericolului comunist, venit din estul continentului, prin URSS, statele din vest să se regrupeze şi să deschidă un proces treptat de integrare.


A apărut experienţa crâncenă a două războaie mondiale şi ridicarea “planul Schuman” în 1950, care propunea în premieră aducerea industriei metalurgice feroase din Franţa şi Germania sub controlul unei singure autorităţi, care se va numi din 1951 Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, care reunea pieţele cărbunelui şi oţelului nu doar din Franţa şi RFG, ci şi din Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg. S‑a format astfel primul nucleu a ceea ce se va numi, după 1957, Piaţa Comună, iar astăzi, prin integrarea socială şi politică, Uniunea Europeană, în care, în sfîrşit, ne‑am găsit şi noi locul!


“Planul Schuman” a avut în fapt trei iniţiatori şi concretizatori: Robert Schuman, Jean Monnet şi Paul Henri Charles Spaak. Portretele lor străjuiesc acum la intrările la sediul central de la Bruxelles.


A trebuit să treacă mai mult de un secol până când profeţia lui Victor Hugo, rostită în 1849, să devină realitate. Două războaie mondiale şi numeroase alte conflicte intraeuropene ce au cauzat milioane de morţi au jalonat această perioadă şi au făcut uneori să se piardă orice speranţă. Astăzi, primul deceniu al secolului XXI se deschide sub cele mai bune auspicii, însă aduce Europei noi dificultăţi şi provocări.


Extinderea de amploare a Uniunii Europene a continuat. Cum a subliniat un politician al unui nou stat membru, „În sfârşit, Europa a reuşit să împace istoria cu geografia sa”.


1957 – Europa celor 6 subliniat un politician al unui nou stat membru, - (Franţa, RFG, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg);1973 - Europa celor 9 - (Danemarca, Marea Britanie, Irlanda alături de Franţa, RFG, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg);1980 – Europa celor 10 - (Grecia alături de Danemarca, Marea Britanie, Irlanda, Franţa, RFG, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg);1986 – Europa celor 12 - (Spania, Portugalia alături de Grecia, Danemarca, Marea Britanie, Irlanda, Franţa, RFG, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg);1995 – Europa celor 15 -(Austria, Finlanda, Suedia alături de Spania, Portugalia, Grecia, Danemarca, Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg);1 mai 2004 – Europa celor 25 - (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria alături de Austria, Finlanda, Suedia, Spania, Portugalia, Grecia, Danemarca, Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg);


1 ianuarie 2007 – Europa celor 27 subliniat un politician al unui nou stat membru, - (România, Bulgaria alături de Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Austria, Finlanda, Suedia, Spania, Portugalia, Grecia, Danemarca, Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg);


V mul umim
Vă mulţumim! subliniat un politician al unui nou stat membru,

“Toţi oamenii sunt trecători dar nu toţi trecătorii oameni.”


ad