Hidrobiologie

1. Hidrobiologie

2. Izvoarele Crenonul Clasificarea izvoarelor: • Din punct de vedere hidrogeologic: • Emergenţe • Resurgenţe • Exurgenţe • În funcţie de situatia geologica: • Izvoare descendente • de strat, de vale, de terasa, descendente în roci compacte calcaroase, de grohotis, etc. • Izvoare ascendente • De strat, de falie, arteziene, vocluziene, intermitente

3. In functie de stratul de apa subterana din care provin: • Izvoare care provin din ape freatice de suprafata • Izvoare care provin din ape freatice de adancime • In functie de temperatura apei: • Izvoare reci • Izvoare calde sau termale (hipotermale, izotermale, mezotermale, hipertermale) • In functie de compozitia chimica a apei: • Izvoare carbogazoase simple, carbogazoase bicarbonatate, bicarbonatate simple, feruginoase, sulfuroase, sulfatate, iodurate, clorosodice, radioactive • În funcţie de caracteristicile ecologice (P. Steinman): • Izvoare reocrene • Izvoare limnocrene • Izvoare helocrene

4. Particularitati ale conditiilor de biotop • Constanta conditiilor de biotop (compozitie chimica, viteza de curgere, temperatura) • Apa bogata in CO2 sub forma de bicarbonati si mai saraca in O2 CaH2(CO3)2 CaCO3 + H2O + CO2 • pH slab alcalin • Cantitati foarte scazute de substante organice

5. Particularitati biocenotice • Organisme caracteristice izvoarelor • Organisme provenite din mediul subteran • Organisme provenite din mediul acvatic epigeu • Organisme provenite din mediul terestru

6. Clasificarea organismelor care populeaza izvoarele • Crenobii sau crenobionte • Crenofile • Crenoxene

7. Ecosisteme acvatice stagnante • Lacuri – 2,7 milioane km2, cca 1,8% din suprafaţa terestră • Bălţi • Mlaştini

8. Ecosistemul lacustru

9. Etajarea bentalului şi pelagialului lacurilor • Etajarea bentalului: • Zona litorală • Zona sublitorală • Zona profundală • Etajarea pelagialului: (zona eupelagică, pelagial litoral) • Epilimnion • Metalimnion • Hypolimnion

10. Zonarea bentalului şi pelagialului unui lac

11. Caracteristici de biotop cu rol hotărâtor în structurarea şi funcţionarea ecosistemului lacustru: • Regimul hidrologic • Regimul termic • Lumina • Chimismul apei • Natura substratului

12. Caracteristici de biotop • Caracteristici morfo – fiziografice • forma cuvetei lacustre • natura substratului • volumul de apă După agenţii care au dus la formarea cuvetei lacustre, se disting: • Lacuri de provenienţă endogenă • Lacuri de provenienţă exogenă.

13. Regimul hidrologic • bilanţ hidrologic excedentar • bilanţ hidrologic constant • bilanţ hidrologic deficitar Tipuri de alimentare: - pluvială, - pluvio-nivală, - nivală, - mixtă

14. Caracteristici fizice - Lumina – transparenţă, culoare • Adâncimea până la care poate pătrunde fluxul de energie luminoasă; • Posibilitatea organismelor de utilizare a energiei luminoase; • Cantitatea de energie luminoasă primită de ecosistem pe unitatea de suprafaţă şi în timp; • zona fotică zona trofogenă zona de compensaţie  zona afoticăzona trofolitică

16. Termica lacurilor • Variaţiile termice pe verticală (Zona saltului termic - termoclină)  Variaţii de densitate ale apei  Stratificaţie termică caracteristică  directă– vara Circulaţia de toamnă LACURI DIMICTICE  inversă – iarna (zona temperată) Circulaţia de primăvară

17. Stratificarea termică în cazul lacurilor dimictice

18. În funcţie de amploarea circulaţiei maselor de apă(Hutchinson): • Holomictice • Dimictice (în zonele temperate) • Monomictice • Calde (în zonele calde, temperate sau subtropicale) – circulaţie de iarnă • Reci – circulaţie de vară • Polimictice – circulaţie relativ constantă • Oligomictice (în zona tropicală) – temperatură relativ constantă, circulaţie lentă şi sporadică • Meromictice

19. Lacurile din România: • Dimictice reci, din zona alpină (în luna cea mai caldă: 4 - 10ºC) • Dimictice moderate, din zona montană carpatică (10 - 20 ºC) • Dimictice calde, din regiunile colinare şi de câmpie (20 - 30 ºC)

20. Energia acumulată sub formă de căldură este consumată prin evaporaţie şi în procesele vitale ale organismelor  • Bilanţ caloric – reflectă rezultatul final al proceselor termice din bazin • Bilanţ hidrologic – reflectă echilibrul dintre pierderile de apă şi aportul de apă în lac

21. Mişcările apei • Mişcări ondulatorii • Valuri – se formează sub acţiunea vântului • Seişele sau valurile de hulă • Curenţi orizontali • Mişcările ciclonale • Mişcările anticiclonale • Curenţii provocaţi de denivelările eoliene • Curenţi verticali

22. Circulaţia apei sub influenţa vântului

23. Chimismul apei • Substanţele minerale solvite • Lacuri dulci – carbonaţi (0,5 – 1,0‰ grad de mineralizare) • Lacuri salmastre şi sărate – sulfaţi şi cloruri (până la 300‰ grad de mineralizare) Lacuri bicarbonatate, sulfatate, clorurate După conţinutul în săruri al apei, lacurile se clasifică astfel: - lacuri cu apă dulce S<0,5‰ - lacuri salmastre / mixohaline S  (0,5, 30 ‰) - lacuri sărate / euhaline S  (30, 40 ‰) - lacuri suprasărate / hiperhaline S>40‰

24. . • Sărurile biogene – compuşii azotului şi fosforului • Substanţele organice • Regimul gazelor • O2  distribuţie ortogradă  distribuţie clinogradă • CO2 • H2S

25. Caracteristici biocenotice

26. Caracteristici ale circuitului materiei

27. Clasificarea lacurilor dulci în funcţie de troficitate • Oligotrofe • Mezotrofe • Eutrofe • Distrofe

28. Lacuri oligotrofe • Răspândire: - munţi pe roci cristaline • Apă săracă în substanţe biogene • Apă bine oxigenată • Adâncime mare • Productivitate relativ scăzută • Sărace în biomasă • Palncton puţin abundent, diversitate specifică mare • Sedimente sărace în substanţe organice

29. Lacuri eutrofe • Răspândire: - regiuni de câmpie • Apa bogată în nutrienţi • Substratul sedimentar (soluri moi), bogat în materie organică • Puţin adânci 10 – 15 m • Zona litorală relativ largă, cu vegetaţie bogată • Productivitate ridicată • Planctonul abundent  Fenomenul de înflorire

30. Lacuri mezotrofe • Trăsături intermediare între oligotrofe şi eutrofe • Lacuri de origine glaciară sau de eroziune fluvială • Echilibrul dinamic fragil • Productivitate moderată • Adâncime medie peste 25 m

31. Lacuri distrofe • Răspândire: - Peninsula Scandinavă • Depozite de turbă, bogate în acizi humici (dy) • Apa acidă • Mineralizare slabă • Apa săracă în substanţe biogene • Productivitate scăzută • Diversitate specifică mică

33. Fenomenul de eutrofizarea • Se datorează aportului alochton de nutrienţi în ecosistemul acvatic

34. Bălţile – caracteristici ecologice • Ecosisteme localizate în depresiuni de mică adâncime ale scoarţei terestre • Lipsite de etajul profundal • Pelagialul este străbătut în întregime de radiaţia solară  zona trofogenă  zona trofolitică redusă la substratul bentonic

35. Grupe de bălţi(Dussart, 1966) • Bălţi relativ mici • Adâncime <1 m (60 – 80 cm) • Microstratificaţie termică diurnă ce alternează cu o stare de homotermie nocturnă • ecosisteme polimictice • Bălţi mari • Adâncime 2 – 3 m • Suprafaţă mare • Bălţi cu caracter temporar sau periodic • Adâncime 20 – 50 cm • Vara, masa apei se încălzeşte în întregime (25°C)

36. Clasificarea bălţilor în funcţie de componenţa fitoplanctonului şi productivitate (Wurtz, 1958): • Bălţi oligotrofe • A. Oligotrofe propriu zise • B. Oligotrofe acide • C. Oligotrofe acide cu turbă • Bălţi mezotrofe • Bălţi eutorfe • A. Slab eutrofe • B. Eutrofe mijlocii • C. Puternic eutrofe • Bălţi politrofe