Lucrare metodico-ştiintific ă pentru obținerea gradului didactic II COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,

1. Lucrare metodico-ştiintifică pentru obținerea gradului didactic II COORDONATOR ŞTIINŢIFIC, LECTOR UNIV. DR. OANA STOICAN Canditat, PROF. ÎN ÎNV. PRIMAR PĂNCESCU CAMELIA

2. Creativitatea reprezintă miraculoasa întâlnire dintre energia neinhibată a copilului cu ceea ce pare a fi opusul şi duşmanul ei, simţul ordinii, impus de disciplinata inteligenţă a adultului. Norman Podhoretz

3. CAP. I NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND CREATIVITATEA 1.1. Conceptul de creativitate 1.2. Niveluri de creativitate 1.3. Factorii care influenţează creativitatea şcolarului 1.3.1. Factori de natură intelectuală (cognitivi) 1.3.2. Factori de personalitate (interni) 1.3.3. Factori sociali (externi) 1.4. Blocajele creativităţii 1.5. Etapele procesului creativ 1.6. Creativitatea ca proces 1.7. Creativitatea ca produs CAP. II DEZVOLTAREA ŞI EDUCAREA CREATIVITĂŢII ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT 2.1. Personalitatea elevului creativ 2.2. Profesorul creativ 2.3. Depistarea potenţialului creativ şi modalităţi de cultivare a acestuia 2.4. Creativitatea la şcolarul mic 2.5. Manifestarea creativităţii prin orele de limba şi literatura română 2.6. Metode de stimulare a creativităţii 2.6.1. Metode tradiţionale 2.6.1.1. Conversaţia 2.6.1.2. Exerciţiul 2.6.1.3. Jocul didactic 2.6.1.4. Lectura explicativă 2.6.1.5. Studiul de caz 2.6.1.6. Lectura Cuprins 2.6.2. Metode moderne 2.6.2.2. Ciorchinele 2.6.2.3. Cvintetul 2.6.2.4. Starbursting (Explozia stelară) 2.6.2.5. Scheletul de recenzie 2.6.2.6. Mozaicul 2.6.2.7. Eseul de 5 minute 2.6.2.8. Cubul 2.6.2.9. Metoda pălăriilor gânditoare 2.6.2.10. Copacul ideilor 2.6.2.11. Metoda Philips 6-6 2.6.2.12. Metoda Frisco 2.6.2.13. Tehnica Lotus- Floare de nufăr 2.7. Compunerile şcolare- forme eficiente de stimulare a creativităţii 2.7.1. Delimitări conceptuale 2.7.2. Clasificarea compunerilor 2.7.3. Structura şi etapele elaborării unei compuneri 2.7.4. Scrierile funcţionale 2.7.5. Scrierile imaginative 2.8. Evaluarea potenţialului creativ CAP. III MICROCERCETAREA: LECTURA-MODALITATE EFICIENTĂ DE STIMULARE A GÂNDIRII CREATOARE 3.1. Delimitarea problemei de cercetat şi formularea ipotezei 3.2. Obiectivele cercetării 3.3. Metode utilizate în cercetare 3.4. Desfăşurarea activităţii şi înregistrarearezultatelor 3.4.1. Aplicarea chestionarului 3.4.2. Aplicarea testului predictiv 3.4.3. Etapa ameliorativă 3.4.4. Analizarea, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor probei finale 3.5. Concluziile cercetării CONCLUZII ANEXE BIBLIOGRAFIE

4. Ce am fi astăzi fără Ion Creangă şi „Punguţa cu doi bani”, „Capra cu trei iezi” sau „ Amintiri din copilărie”? Dar fără „Dumbrava minunată” a lui Mihail Sadoveanu sau fără poeziile lui Mihai Eminescu? Cum am fi putut face cunoştinţă cu Albă ca Zapada şi cei şapte pitici, cu Frumoasa şi Bestia sau Cenuşăreasa dacă n-ar fi fost scriitorii luminaţi şi creativi care să ne lase moştenire o imensă avere prin cuvintele şlefuite şi aşternute pe hârtie?Am ales această temă, deoarece am considerat că în epoca noastră este necesară din ce în ce mai mult o educare a elevilor orientată spre descoperire, originalitate, noutate, într-un cuvânt spre creativitate. Această lucrare doresc să aducă ceva nou atât pentru mine ca dascăl cât şi pentru colegii mei cu aceeaşi „misiune”. Alexandru Roşca afirma că ,,progresul omenirii nu este posibil fără activitatea creatoare, teoretică sau practică a oamenilor”. Din acest motiv este firesc ca activitatea creatoare să fie considerată ca forma cea mai înaltă a activităţii omeneşti. ARGUMENT

5. CAPITOLUL I NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND CREATIVITATEA CONCEPTUL DE CREATIVITATE „A crea înseamnă a produce, a genera ceva nou în raport cu ceea ce este vechi, cunoscut, uzual, banal. Noutatea este şi ea evalută gradual, după cota de originalitate. Cota de originalitate corespundedistanţei dintre produsul nou şi ceea ce preexistă ca fapt cunoscut şi uzual în domeniul respectiv. (Popescu-Neveanu, Zlate, Creţu, 1997:180) Termenul de creativitate este foarte general şi a fost introdus în vocabularul psihologiei americane, în deceniul al patrulea, al secolului nostru, pentru a depăşi limitele vechiului termen de talent. Nota comună între cele două este cea de originalitate.

6. Creativitatea emergentăse manifestă la omul de geniu care revoluţionează un domeniu ştiinţific. Ar fi ca exemplu Albert Einstein-în fizică sau Ludwing van Beethoven-în muzică. Acest tip de creativitate poate fi recunoscută şi în rândul elevilor. Nu se poate şti când se naşte un alt Eminescu sau un alt Brâncuşi care să lase moştenire adevărate capodopere literare sau artistice. NIVELURI DE CREATIVITATE

7. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CREATIVITATEA ŞCOLARULUI Factoride personalitate(interni) Factori de natură intelectuală (cognitivi) Factori sociali (externi) Memoria Inteligenţa Imaginaţia (Stoica, 1995:43)

8. BLOCAJELE CREATIVITĂŢII Blocaje metodologice Blocajesociale Blocaje emotive -teama de a nu greşi -de a nu se face de râs -graba de a accepta prima idee este greşită, fiindcă rareori soluţia apare de la început

9. ETAPELE PROCESULUI CREATIV Stadiul pregătitor Incubaţia Momentul iluminării Stadiul verificăriisau al elaborării finale

10. CAPITOLUL II DEZVOLTAREA ŞI EDUCAREA CREATIVITĂŢII ÎN PROCESUL DEÎNVĂŢĂMÂNT În funcţie de felul cum este organizat şi orientat, procesul de învăţământ poate duce la dezvoltarea gândirii creatoare, după cum poate duce, din păcate, şi la formarea unei gândiri şablon. Dacă învăţătorul se mulţumeşte cu o reproducere textuală, elevii nu se vor strădui să prezinte materialul consultat într-o formă personală, să gândească asupra lui, să caute soluţii originale. Învăţătorul va contribui astfel la educarea unei gândiri şablon, la frânarea dezvoltării spiritului critic şi a gândirii creatoare. Un rol important în dezvoltarea creativităţii revine şi factorilor motivaţionali. Mulţi autori consideră că motivaţia este o componentă vitală a creativităţii. Totuşi se pare că motivaţia optimă nu este şi motivaţia maximă. În procesul rezolvării problemelor, motivaţia moderată se dovedeşte cea mai eficientă. O motivaţie prea intensă poate să frâneze rezolvarea problemelor. Educarea creativităţii este un proces continuu ce trebuie realizat pe tot parcursul şcolii având în vedere toţi factorii cognitivi, caracteriali şi sociali. Dezvoltarea acestui atribut esenţial al personalităţii omului contemporan poate fi favorizată de următoarele condiţii: existenţa în şcoală a unor laboratoare şi ateliere bine dotate, a unor cercuri tehnico-ştiinţifice şi literar artistice condus de profesori creativi, mediul şcolar, concretizat în folosirea la lecţii şi lucrări practice a metodelor şi procedeelor euristice.

11. PERSONALITATEA ELEVULUI CREATIV • Se poate schiţa un oarecare „portret” al acestuia: • - la lecţii acesta dovedeşte pătrunderea materialului, prelucrarea lui, capacitatea de a se detaşa de informaţie, posibilitatea restructurării personale şi rapide a datelor în funcţie de un alt criteriu decât cel obişnuit, capacitatea de a domina complexitatea şi de a se mişca liber în sfera cunoştinţelor, realizând sinteze clare, spirit independent şi critic, iniţiativă intelectuală creatoare; • - mai mult încă, el nu este sociabil în raporturile cu egalii şi este sfidător faţă de mai marii lui, dat fiind cadrul intern de evaluare a actelor sale; • - fiind atât de încrezător în sine, s-a presupus că elevul creativ nu este prea conştiincios şi corect, că el învaţă în salturi; • - s-a mai presupus că elevul creativ are un nivel superior de aspiraţii, are interese variate; • - el este foarte curios din fire şi totodată foarte activ. • Torrance enumeră următoarele conduite drept indicatori ai creativităţii şcolarului: • îşi poate ocupa timpul fără a fi stimulat; • preferă să se îmbrace în mod deosebit faţă de ceilalţi colegi; • merge dincolo de sarcinile trasate; • e în stare să se amuze cu lucruri simple în moduri ingenioase; • întreabă insistent „de ce?” şi „ cum?”;

12. îi place să povestească despre descoperirile şi invenţiile sale; • găseşte utilizări neobişnuite ale diferitelor obiecte; • nu se teme să încerce ceva nou; • desenează în caietul său în timp ce învăţătorul dă indicaţii sau ţine lecţia; • foloseşte toate simţurile în observaţie etc. • PROFESORUL CREATIV ÎI ÎNDEAMNĂ PE ELEVI: • să caute noi conexiuni între date; • să asocieze, să-şi imagineze, să găsească soluţii la probleme; • să facă presupuneri nebănuite; • să emită idei; • să perfecţioneze ideile altora şi să orienteze aceste idei în direcţii noi; • să jongleze cu elemente ce par a nu fi corelate; • să exprime teorii care par a fi ridicole; • să formeze teorii greu de crezut; • să combine materialele şi noţiunile în modele noi şi neaşteptate. • să-şi asume riscuri intelectuale, să speculeze pe baza informaţiilor neconcludente.

13. MANIFESTAREA CREATIVITĂŢII ÎN CADRUL ORELOR DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ • LA CLASA I • reconstituirea unui text cu silabe din alfabetar; • jocul cuvintelor sinonime, omonime şi mai ales a cuvintelor contrastive care dezvoltăgândirea asociativă- contrastivă cu mare valoare în elaborarea povestirilor orale; • povestirile anticipative textelor din abecedar; • dramatizarea povestirilor, o formă de activitate îndrăgită de copii şi cu efect formativ deosebit; • jocul „convorbirea telefonică”, mă joc şi eu de-a...”(medicul, croitoreasa, şoferul); • audierea poveştilor şi repovestirea lor sau se propune elevilor să dea un alt final poveştii, să schimbe/ adauge anumite personaje etc. • De exemplu, după audierea poveştii populare ruse „Ridichea uriaşă” se poate „jongla” cu următoarele întrebări: • -Ce v-a plăcut/ nu v-a plăcut în text? • -Ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi venit pisica/câinele/şoricelul? • -Cine ar mai fi putut veni dacă ridichea nu s-ar fi smuls? • -Ce alte personaje aţi mai adăuga/elimina? • -De ce credeţi că a crescut ridichea atât de mare? • De asemenea, se poate dramatiza tot pe baza acestei povestiri, venind câte un copil şi imitând personajele din text.

14. LA CLASA a II-a exerciţiile de analiză a sensului şi a semnificaţiilor se complică, creşte gama solicitărilor de noi semnificaţii de la cuvinte care exprimă nume de fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii. Elevii sunt sfătuiţi să utilizeze expresiile în exprimare, în alcătuirea de propoziţii. Se acordă o deosebită atenţie expresiilor artistice . • Conform programei şcolare (clasa a II-a) elevii trebuie să redacteze scurte texte (3-7 enunţuri) pe baza unui suport vizual (imagini, benzi desenate) sau a unui şir de întrebări. • Dacă li s-a cerut elevilor să modifice conţinutul textului „Cheile”, de Tudor Arghezi, iată ce răspunsuri am primit: • - părinţii ar fi trebuit să le arate copiilor tot ce este în dulap sau în sertare, ca să le satisfacă curiozitatea; • - copiii ar fi trebuit să asculte de părinţi, pentru că ei ne vor doar binele; • copiii trebuie să plătească, atunci când vor fi mari, pagubele produse. • Sunt familiarizați cu biletul, care este o formă de corespondenţă şi care circulă de obicei între prieteni, colegi, rude, cunoştinţe. Prin intermediul acestuia se fac scurte comunicări, rugăminţi.

15. La clasa a III-a aspectul gradual al acordării treptate a unei mari independenţe în gândirea elevilor în cadrul orelor de comunicare orală şi scrisă, trebuie cerut din ce în ce mai mult pentru o acţiune creatoare. Programa prevede activităţi de învăţare precum: - exerciţii de construire a unor texte orale narative pe baza unor imagini (benzi desenate), după un plan propriu de idei, pe baza unui şir de întrebări sau a unui plan de idei; - exerciţii de povestire orală a unor fapte, întâmplări reale sau fictive; - conversaţii pe teme cunoscute, dialoguri, simulare a unor situaţii de comunicare etc.; - exerciţii de descriere a unor obiecte, ființe și fenomene le naturii - formulare de întrebări şi răspunsuri în legătură cu conţinutul unui text; - redactarea unor compuneri cu început/sfârşit dat sau după un plan de idei; - redactarea unor felicitări, cărţi poştale, invitaţii. La clasa a IV-a se impun: - exerciţii de formulare a unor enunţuri interogative şi enunţiative (propriu-zise şi exclamative); - transpunere a unor idei într-un şir de enunţuri cu o succesiune logică; - exerciţii de descriere a unor obiecte/fenomene/fiinţe; - exerciţii de utilizare corectă a unor elemente de relaţie; - elaborarea planului simplu de idei şi a planului dezvoltat al unui text studiat; - elaborarea planului iniţial al compunerii; - compuneri: după un suport vizual, cu început/sfârşit dat, după un plan dat sau plan propriu de idei, pe baza unor cuvinte şi a unor expresii date, cu titlu dat, narative, libere, descriptive, cu dialog, funcţionale.

16. METODE DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII METODE TRADIŢIONALE/ CLASICE

17. Lectura pe atelierea împărţit clasa în mai multe grupe. „Fetiţa cu chibrituri “, de Hans ChristianAndersen a stârniturmătoarelereacţiiîncadrulfiecărui atelier: •atelierul de ilustraţie- elevii au ilustrattextul, au comentatşijustificatalegereafăcută; •atelierul de rezumat- elevii au redactatrezumatultextului; Era odată o fetiţă care vindea chibrituri. Picioarele îi degerase pentru că nu avea papuci. Îi era teamă să se întoarcă acasă, pentru că nu a reuşit să vândă niciun chibrit, iar tatăl ei avea să o certe. A găsit un loc unde să se adăpostească, între două case. Pentru că-i era din ce în mai frig, a aprins un chibrit. În viziunea ei, apăru o sobă caldă. Chibritul se stinse, iar soba a dispărut. A mai aprins un chibrit şi, de această dată văzu o gâscă delicioasă, dar chibritul se stinse iar. Se mai trezi şi în faţa unui brad de Crăciun. În ultima încercare de a- şi încălzi degetele şi-a aprins un alt chibrit. De data aceasta o văzu pe bunica ei. De teamă să nu o piardă pe bunica ei, a aprins toată cutia de chibrituri. O rugă pe bunică să o ia cu ea. Bunica o luă în braţe şi zburară. Dis de dimineaţă, nişte oameni o găsi moartă. •atelierul de păreri personale- elevii au remarcat ce le-a plăcut/nu le-a plăcut, au adus argumente pentru acordul/dezacordul unor acţiuni; - nu le-a plăcut că tatăl ei a obligat-o să plece în stradă pentru a vinde chibrituri; - nu e normal ca un copil să umble pe stradă în picioarele goale; •atelierul de anticipare- elevii au propus un alt final textului; -au găsit-o nişte oameni cu suflet mare şi au dus-o în casa lor; - când a avut viziunea cu bunica, aceasta a încurajat-o şi a îndrumat-o în casa unor oameni inimoşi; •atelierul de transformare a textului- elevii au schimbat mai multe elemente. - când fetiţa s-a adăpostit, a venit un câine şi a încălzit-o; - a venit şi un urs care a încurajat-o; - o pisică îi torcea fetiţei; - viziunea ei cu gâsca era adevărată; - bunica ei nu era moartă, ci a luat-o acasă la ea pentru totdeauna.

19. SCHELETUL DE RECENZIE • Este o metodă care se aplică pentru fixarea cunoştinţelor asigurând astfel feed-back-ul textului citit. Metoda este valoroasă, deoarece îmbină cititul, scrisul, comunicarea orală şi gândirea critică, creativă şi flexibilă. Pe fişele elevilor sau pe tablă se scriu o serie de cerinţe: • Să  scrie într-o singură propoziţie despre ce este vorba în text; • Să scrie într-o expresie conţinutul textului; • Să scrie într-un cuvânt ce conţine textul; • Să precizeze culoarea pe care o asociem cu conţinutul; • Să noteze cel mai important aspect (idee, gând, imagine); • Să realizeze un desen care să surprindă esenţialul. • Pentru această metodă am ales scheletul realizat de elevul Bereş Iulian. Este vorba de poezia “În ziua de Paşte” de Elena Farago. • ●Exprimă într-o propoziţie(enunţ ) despre ce este vorba în textul citit. • În poezie este vorba despre învierea lui Hristos. • ●Alege o expresie semnificativă (sintagmă pentru conţinutul textului). • Cristos a înviat! • ●Rezumă, într-un cuvânt, esenţa textului : • bucurie • ●Alege “culoarea sentimentală” a textului. Argumentează! • roşie-sângele lui Hristos • ●Ce ţi-a plăcut? Ce te-a impresionat? • M-a impresionat cum mama îşi învaţă copiii despre dărnicie, despre iubirea faţă de cei apropiaţi şi cum să împartă cozonaci şi ouă roşii săracilor.

20. COMPUNERILE ŞCOLARE-FORME EFICIENTE DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII ELEVILOR • Conform dicţionarului limbii române moderne, a compune înseamnă a crea, a scrie, a redacta. Exprimarea corectă, orală şi scrisă este un obiectiv important al procesului de învăţământ. Totodată constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu poate fi concepută întreaga activitate a elevilor. (Şerdean,1998: 227) • O CLASIFICARE A COMPUNERILOR: • ● După modalităţile de elaborare: orale şi scrise; • ●După modul de expunere: narative şi descriptive. • ♦♦Compuneri pe baza unor materiale de sprijin • ♦♦ Compuneri libere • ►După contextul de realizare a comunicării scrise • ►După forma şi modul de expunere

21. AM ABORDAT CÂTEVA TIPURI DE COMPUNERI: • Compuneri cu început sau sfârşit dat • Compuneri cu expresii şi cuvinte de sprijin • Compuneri pe baza unor ilustraţii, tablouri sau diapozitive • Compuneri pe baza unor proverbe, zicători, ghicitori • Compuneri pe bază de întrebări • Compuneri pe baza observaţiilor şi impresiilor elevilor • Compunerile libere sau după un plan propriu de idei • Compunerile gramaticale

22. CAPITOLUL III • MICROCERCETAREA • LECTURA-MODALITATE EFICIENTĂ DE STIMULARE • A GÂNDIRII CREATOARE • În cercetarea pe care am întreprins-o am plecat de la ipoteza că dacă voi folosi lectura ca metodă didactică, atunci voi înregistra efecte pozitive în dezvoltarea gândirii si originalităţii elevilor, precum şi asupra dezvoltării unor capacităţi şi comportamente ale elevilor? • OBIECTIVELE CERCETĂRII • Pentru a duce la bun sfârşit ipoteza pe care am formulat-o, mi-am propus următoarele obiective: • ·Îmbogăţirea vocabularului elevilor (numărul de cuvinte noi); • ·Cunoaşterea şi înlăturarea factorilor care blochează manifestările originale, creative aleelevilor; • ·Depistarea potenţialului creativ al elevilor; • ·Stimularea originalităţii şi creativităţii în exprimare; • ·Dezvoltarea spiritului de sinteză şi exprimarea capacităţii de analiză/sinteză în elaborarea de texte de către elevi; • · Investigarea posibilităţilor de stimulare a creativităţii elevilor.

23. DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII ŞI ÎNREGISTAREA REZULTATELOR Cercetarea experimentală am desfăşurat-o în anul şcolar 2010-2011, la ŞCOALA DE ARTE ŞI MESERII PLOSCUŢENI, comuna Ploscuţeni, judeţ Vrancea. Am folosit ca şi clasă pentru cerecetare clasa a II-a A alcătuită din 21 elevi, dintre care 6 fete şi 15 băieţi. În vederea desfăşurării cercetării experimentului, am parcurs următorii paşi: -am chestionat colectivul pentru a vedea în ce „relaţie” se află elevul cu cartea; - am verificat nivelul clasei, prin aplicarea unui test predictiv; - am defăşurat activităţi în care am diversificat lectura pentru a le alunga plictiseala şi monotonia şi, în acelaşi timp, trezindu-le interesul pentru citit; - am aplicat o probă de evaluare sumativă în luna mai, pentru confirmarea/infirmarea ipotezei; - am încercat să trezesc în copii spiritul de sinteză şi exprimarea capacităţii de analiză/sinteză în elaborarea unor mici texte.

24. METODE UTILIZATE ÎN CERCETARE a. Metoda observaţiei În acest sens am notat permanent reacţiile copiilor cu privire la tipurile de lectură aplicate. Lectura tip puzzle a stârnit curiozitatea pentru că elevii s-au jucat, dar şi învăţat. Lectura pe ateliere am organizat-o pe grupe eterogene, motivându-i şi pe cei mai slabi elevi .Fiecare elev a dorit să-şi pună în valoare aptitudinile, capacităţile lui intelectuale. Şi lectura colectivă a stârnit curiozitatea elevilor pentru că au anticipat şi au adus argumente asupra modului cum va evolua acţiunea din opera respectivă. Indiferent de tipul de lectură aplicat, mi-am demonstrat în primul rând că în era televizorului şi calculatorului se poate să trezim interesul pentru lectură în rândul elevilor. E drept că i-am stimulat pe elevi şi realizând în clasă “Panoul lecturilor”, unde fiecare elev a primit un post-it (căpşunică, steluţă), unde a scris lectura citită şi a aplicat-o corespunzător. I-am mai stimulat pe elevi cu o vizită la Biblioteca Municipală Adjud, unde elevii au împrumutat cărţi, au făcut cunoştinţă cu personalul, au vizionat o poveste cunoscută în sala multimedia a bibliotecii. (ANEXA 7) b. Metoda testelor c. Metoda analizei produselor activităţii şi a cercetării documentelor d. Metoda anchetei prin chestionar e. Metode de prelucrare, interpretare şi prezentare a datelor cercetării

25. DIAGRAMA AREOLARĂ A REZULTATELOR ELEVILOR LA TESTUL PREDICTIV • - am constatat că unii elevi au un vocabular sărăcăcios prin numărul scăzut de antonime/sinonime, • unii elevi au alcătuit propoziţii simple, sarăcăcioase. • unii elevi au întâmpinat dificultăţi şi în ordonarea logică a unei propoziţii. • ETAPA AMELIORATIVĂ • În orele de lectură la clasă am urmărit: • - elevul să exerseze citirea conştientă, fluentă, corectă şi expresivă; • - am dirijat şi controlat citirea lecturilor prin completarea fişei de lectură de către elevi; (ANEXA 8) • - am avut grijă ca elevii să selecteze expresiile din lecturi şi să le folosească în compunerea textelor; • - fiecare elev a folosit dicţionarul în mod corespunzător; • am căutat ca elevii să fie perseverenţi, stăruitori şi dornici să caute răspunsuri la întrebări sau • pentrudesprinderea ideilor esenţiale din/prin lecturarea cărţilor.

26. Pentru elevii care, la unii itemi ai testului iniţial au înregistrat rezultate slabe, pe parcursul anului şcolar am luat următoarele măsuri: • exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe; • exerciţii de copiere şi transcriere pentru elevii care au întâmpinat probleme în alcătuirea propoziţiilor; • i-am îndrumat pe elevi spre unele texte suplimentare pentru a-şi îmbogăţi vocabularul şi astfel să formuleze enunţuri cât mai variate; • modul de realizare a temelor prin care am urmărit calitatea lor; • exerciţii de antonimie şi sinonimie. • Analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor probei finale

27. ANALIZA COMPARATIVĂ A TESTELOR

28. CONCLUZIILE CERCETĂRII Datele oferite de această cercetare mă îndeamnă să afirm următoarele: - folosirea diferitelor tipuri de lectură antrenează, stimulează şi duc la o gândire creativă; - lecturarea cărţilor îmbunătăţeşte vocabularul elevilor, duce la formarea unor deprinderi de muncă activă a elevilor; - elevii aplică cu mai multă uşurinţă cunoştinţele asimilate prin intermediul lecturii; - a avut loc şi dezvoltarea personalităţii, lectura creând rigurozitate, memorie, ambiţie, libertatea de exprimare, cooperare; lucrul în echipă având efecte benefice, atât pe planul învăţării cât şi pe planul climatului psiho-social.

29. -lectura suplimentară contribuie la formarea culturii generale, la o deschidere spre o viaţă intelectualizată, la un nou tip de relaţie cu cartea si textul; -elevii tind spre originalitate în exprimare. Rezultatele înregistrate pe parcursul cercetării atât prin aplicarea testelor, fişelor de lectură şi de lucru, prin aplicarea diferitelor tipuri de lectură şi a diferitelor metode moderne/tradiţionale îmi permit să afirm că în urma desfăşurării acestui experiment s-a confirmat ipoteza de la care am plecat, aceea că dacă voi folosi lectura ca metodă didactică, atunci voi înregistra efecte pozitive în dezvoltarea gândirii si originalităţii elevilor, precum şi asupra dezvoltării unor capacităţi şi comportamente ale elevilor.

30. Creativitatea este darul cel mai de preţ al omului, care i-a permis să făurească primele unelte, să stăpânească o parte din natură prin ştiinţă şi tehnică, să modifice mediul înconjurător, să pătrundă în spaţiul cosmic. Limba română este disciplina căreia îi revin sarcini exprese pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi creaţie. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală se află în strânsă legătură cu formarea şi dezvoltarea capacităţilor de creaţie. Concluziile mele se opresc la fenomenul consecinţelor lecturii: elevii deprind obiceiul ca, prin intermediul lecturii, să aibă îndemnul spre autoinstruire, spre o educaţie permanentă, spre autoeducaţie. Lectura, ca activitate dar şi ca competenţă, are rolul de a forma şi dezvolta gustul elevului pentru citit, pentru achiziţionarea cunoştintelor despre oameni, viaţă, realitatea înconjuratoare. În concluzie, obiectivul educaţional al învăţătoarei este de a forma elevilor dragostea pentru lectură, pasiunea pentru citit. Numai trezind interesul pentru lectură, elevii vor simţi o atracţie permanentă pentru cititul cărţilor, pentru lărgirea orizontului de cunoaştere şi cultură. CONCLUZII