Download
1 / 15

E VOLUŢIA COGNITIVĂ ÎN ADOLESCENŢĂ: DEZVOLTAREA GÂNDIRII - PowerPoint PPT Presentation


  • 87 Views
  • Uploaded on

E VOLUŢIA COGNITIVĂ ÎN ADOLESCENŢĂ: DEZVOLTAREA GÂNDIRII. Domeniul cognitiv cuprinde activităţi şi procese implicate în achiziţia, procesarea şi utilizarea cunoştinţelor. În adolescenţă apar transformări notabile în planul gândirii, memoriei, imaginaţiei, limbajului.

loader
I am the owner, or an agent authorized to act on behalf of the owner, of the copyrighted work described.
capcha
Download Presentation

PowerPoint Slideshow about ' E VOLUŢIA COGNITIVĂ ÎN ADOLESCENŢĂ: DEZVOLTAREA GÂNDIRII' - lave


An Image/Link below is provided (as is) to download presentation

Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author.While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server.


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript

EVOLUŢIA COGNITIVĂ ÎN ADOLESCENŢĂ: DEZVOLTAREA GÂNDIRII


Domeniul cognitiv cuprinde activităţi şi procese implicate în achiziţia, procesarea şi utilizarea cunoştinţelor.

În adolescenţă apar transformări notabile în planul gândirii, memoriei, imaginaţiei, limbajului.

Se perfecţionează şi se extind:

  • schemele cognitive,

  • operarea cu diferite simboluri,

  • procesul de rezolvare şi de punere de noi probleme,

  • sisteme mnezice,

  • interpretarea şi analiza evenimentelor realităţii,

  • capacitatea de comunicare.


GÂNDIREA - proces cognitiv de însemnătate centrală în reflectarea mijlocită a realului, prin care, pe baza operaţiilor mintale, în special a abstractizării şi generalizării, sunt extrase informaţii despre relaţiile categoriale şi determinative dintre obiecte şi fenomene, sub forma noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor.

Abordarea cea mai cunoscută este teoria stadială formulată de JEAN PIAGET, care consideră că, drept consecinţă a maturizării şi experienţei dobândite, copiii şi adolescenţii dezvoltă modalităţi de gândire din ce în ce mai complexe.


CONCEPTE FUNDAMENTALE ale teoriei dezvoltării stadiale reflectarea mijlocită a realului, prin care, pe baza operaţiilor mintale, în special a abstractizării şi generalizării, sunt extrase informaţii despre relaţiile categoriale şi determinative dintre obiecte şi fenomene, sub forma noţiunilor, judecăţilor şi raţionamentelor.

propuse de J. Piaget:

  • asimilarea - proces prin care o realitate exterioară este integrată organismului, unei scheme de acţiuni;

  • acomodarea - proces mintal prin care persoana îşi modifică schemele existente sub influenţa noilor date;

  • adaptarea - echilibrul dintre asimilare şi acomodare;

  • inteligenţa - forma cea mai avansată de adaptare;

    • operaţia – acţiune interiorizată, parte a a unui sistem în cadrul căruia se grupează cu alte operaţii, ducând la o formă de echilibru;

    • structura – un ansamblu de transformări în plan mintal, organizare de grupuri de scheme sau de operaţii, specifice unui anumit stadiu al dezvoltării.


Din punctul de vedere al încadrării în stadializarea propusă:

  • primii doi ani sunt marcaţi de stadiul operaţiilor concrete (11-12 ani)

  • după 11-12 ani debutează stadiul operaţiilor formale, însă se consideră că operaţiile propoziţionale se generalizează spre 14-15 ani.

    Această generalizare nu are loc simultan în toate domeniile activităţii intelectuale, fiind influenţată de caracteristicile mediului educaţional şi socio-cultural al persoanei.


La începutul perioadei puberul este marcat de importanţa propusă:

operaţiilor legate de acţiuni obiectuale (concrete). Inferenţele se

realizează pornind de la acest plan, sunt apoi reconstruite la nivel verbal, acest lucru nefiind altfel posibil decât prin percepţia iniţială a materialului concret. Sunt prezente:

  • reversibilitatea în plan mintal sub forma inversiunii

  • noţiunea de invarianţă şi de conservare a cantităţii, greutăţii, volumului.

  • deducţia imediată - raţionamentele de tipul „dacă...atunci”, cu condiţia să se sprijine pe exemple, concretul imediat fiind depăşit doar din aproape în aproape, extinderile fiind limitate.

  • alternativele posibile sunt legate de ceea ce s-a petrecut anterior, de informaţiile concrete (intelect cu o singură pistă)


  • Între 11-12 ani şi 14-15 ani are loc o răsturnare a raportului

  • existent între real şi posibil “subiectul ajunge să se degajeze de concret şi să situeze realul într-un ansamblu de transformări posibile” (Piajet şi Inhelder, 1976, pg. 110).

  • iniţial, ceea ce era considerat posibil este o simplă prelungire a realului aşa cum a fost cunoscut de persoană,

  • la nivelul operaţiilor formale, datele realităţii sunt doar un caz particular al unui ansamblu mult mai larg de posibilităţi, care poate fi testat numai prin demersul ipotetico-deductiv.

  • Această detaşare în raport cu realul perceput permite raţionamentul asupra ipotezelor formulate printr-o alternanţă mobilă între demersul progresiv (cauză→efect) şi cel regresiv (efect → cauză).


În investigarea gândirii formale, Piaget şi colaboratorii săi

au utilizat diverse probe:

  • determinarea factorilor de care depinde elasticitatea unor vergele metalice, factorii care pot varia fiind lungimea vergelelor, grosimea, forma secţiunii (dreptunghiulară, pătrată, rotundă) şi materialul din care sunt confecţionate (oţel şi alamă);

  • proba pendulului – solicită subiecţilor să determine ce anume influenţează amplitudinea mişcării pendulului în condiţiile în care pot varia lungimea firului, impulsul iniţial şi greutatea ataşată.


Spre deosebire de subiecţii aflaţi în stadiul operaţiilor concrete care modifică variabilele într-un mod nesistematic, majoritatea adolescenţilor vor fixa cauzele şi vor testa sistematic efectul acestora (vor varia doar un singur factor, păstrându-le pe celelalte constante) – “spirit experimental”.

Esenţa acestui stadiu constă în fixarea, luarea în calcul a tuturor ipotezelor, observarea influenţei fiecărui factor în parte, confirmând sau infirmând valoarea de adevăr a ipotezei.


  • Reversibilitatea prin inversiune este dublată de operaţiilor concrete care modifică variabilele într-un mod nesistematic, majoritatea adolescenţilor vor fixa cauzele şi vor testa sistematic efectul acestora (vor varia doar un singur factor, păstrându-le pe celelalte constante) – “spirit experimental”.

  • reversibilitatea prin reciprocitate: o operaţie compusă cu reciproca ei conduce la echivalenţă - a≥b şi b≤a → a=b

  • Combinatorica mintală: combinarea operaţiilor şi aplicarea unor noi operaţii mintale la rezultatul operaţiilor anterioare. Astfel apare un nou sistem care nu constă dintr-o juxtapunere a operaţiilor inverse şi reciproce, ci din contopirea lor, astfel încât fiecare operaţie va fi în acelaşi timp inversa unei alte operaţii şi reciproca unei a treia (grupul INRC).

  • Scheme operatorii noi:

    - proporţii

    - sisteme duble de referinţă

    - noţiuni probabiliste


  • Prin generalizări ale generalizărilor se descoperă operaţiilor concrete care modifică variabilele într-un mod nesistematic, majoritatea adolescenţilor vor fixa cauzele şi vor testa sistematic efectul acestora (vor varia doar un singur factor, păstrându-le pe celelalte constante) – “spirit experimental”.

  • elemente esenţiale şi profunde ale obiectelor şi categoriilor de obiecte, constituindu-se noţiunile ştiinţifice. Acestea sunt produsul unor modalităţi organizate, sistematice de procesare a informaţiilor, având o serie de caracteristici:

  • conţinut dinamic, flexibil, totodată structurat, organizat;

  • sunt organizate în reţele şi sisteme, presupun coordonări în interiorul sistemelor de cunoştinţe;

  • sunt forme generalizate de reflectare a însuşirilor obiectelor şi claselor de obiecte şi se formează pe baza unui demers personal de descoperire a acestor însuşiri;

  • sunt utilizate pentru a identifica exemple şi contraexemple, pentru a înţelege relaţiile ierarhice dintre diferitele clase şi pentru rezolvare de probleme.


  • Activitatea şcolară permite formarea unor sisteme operaţiilor concrete care modifică variabilele într-un mod nesistematic, majoritatea adolescenţilor vor fixa cauzele şi vor testa sistematic efectul acestora (vor varia doar un singur factor, păstrându-le pe celelalte constante) – “spirit experimental”.

  • riguroase de noţiuni ştiinţifice pentru fiecare domeniu, unificarea acestora stând la baza gândirii interdisciplinare.

  • Ca şi efecte:

  • apar răspunsuri mai complexe şi nuanţate la toate activităţile didactice;

  • o mai bună capacitate de a surprinde elementele semnificative şi ipoteze, alternative posibile în derularea unor procese;

  • se îmbunătăţeşte operarea cu simboluri;

  • creşte capacitatea de analiză abstractă şi de definire a unor fenomene aparent foarte diferite;

  • utilizarea limbajului este mai nuanţată;

  • creşte abilitatea de a realiza predicţii plauzibile şi de estimare a probabilităţii de apariţie a unor fenomene.


  • Rezolvarea de probleme operaţiilor concrete care modifică variabilele într-un mod nesistematic, majoritatea adolescenţilor vor fixa cauzele şi vor testa sistematic efectul acestora (vor varia doar un singur factor, păstrându-le pe celelalte constante) – “spirit experimental”.

  • în pubertate - dezvoltarea capacităţii de a utiliza algoritmi,

    în special algoritmi de lucru şi identificare, cei care vizează

    controlul dezvoltându-se mai târziu;

  • în cazul problemelor complexe se apelează la strategii euristice care corespund principiului autoorganizării conduitei intelectuale;

  • se structurează aspectul critic al gândirii - reflecţia asupra unor aspecte complexe, ce produce noi perspective (personale) asupra fenomenului, oferind o bază pentru deciziile, alegerile individului, de la conceperea unui eseu, până la viitoarea carieră.

  • Gândirea critică permite orientarea independentă în sursele de informare, testarea şi evaluarea ideilor, soluţiilor elaborate, aderarea la o teorie şi explicaţii prin conştientizarea valorilor acestora, elaborând argumente personale. Disputa de idei este foarte importantă, aceasta purtându-se în jurul convingerilor referitoare la caracteristicile, valorile, concepţiile morale ale indivizilor.


În planul învăţării se prefigurează un stil propriu, operaţiilor concrete care modifică variabilele într-un mod nesistematic, majoritatea adolescenţilor vor fixa cauzele şi vor testa sistematic efectul acestora (vor varia doar un singur factor, păstrându-le pe celelalte constante) – “spirit experimental”.

care apelează şi la anumite procedee de lucru

- esenţializarea celor citite,

- reorganizarea după noi criterii ale materialului,

- accent pe argumentarea logică.

Începe să se cristalizeze şi stilul cognitiv al persoanei, considerat un model mintal individual, preferat în procesarea informaţiilor. Se referă la organizarea şi controlul proceselor cognitive şi nu este vorba de o abilitate specifică doar unora, ci de modul în care ne folosim abilităţile de care dispunem (impulsiv vs. reflexiv, independent vs. dependent, superficial vs. profund).


V operaţiilor concrete care modifică variabilele într-un mod nesistematic, majoritatea adolescenţilor vor fixa cauzele şi vor testa sistematic efectul acestora (vor varia doar un singur factor, păstrându-le pe celelalte constante) – “spirit experimental”.Ă MULŢUMESC PENTRU ATENŢIA ACORDATĂ!


ad