1 / 51

INFECTIILE CHIRURGICALE LOCALIZATE

INFECTIILE CHIRURGICALE LOCALIZATE. DRAGOS SERBAN DAN DUMITRESCU. Generalitati. Infectia reprezinta ansamblul tulburarilor functionale si al modificarilor lezionale , locale si sistemice produse de reactia organismului la patrunderea si inmultirea germenilor patogeni.

kurt
Download Presentation

INFECTIILE CHIRURGICALE LOCALIZATE

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. INFECTIILE CHIRURGICALE LOCALIZATE DRAGOS SERBAN DAN DUMITRESCU

  2. Generalitati • Infectia reprezinta ansamblul tulburarilor functionale si al modificarilor lezionale , locale si sistemice produse de reactia organismului la patrunderea si inmultirea germenilor patogeni. • Caracteristicile infectiei chirurgicale: • focarul infectios este, de regula, evident la examenul clinic; • etiologie polimicrobiana, cu formare de puroi; • caracter invaziv prin difuziunea germenilor patogeni din focarul infectios in regiunea respectiva sau in tot organismul; • focarul infectios necesita tratament chirurgical prin incizie, debridare, drenaj.

  3. Generalitati Cauzele determinante sunt reprezentate de germenii infectiosi ce provin fie din mediul exterior, fie din flora proprie a bolnavului. Factorii favorizanti: • factorii generali sunt reprezentati de unele stari patologice congenitale sau dobandite, de varstele extreme, de scaderea rezistentei organismului; • factorii locali ce pot favoriza infectii sunt: - traumatisme severe; - piele si haine murdare ce vin in contact cu diferite plagi; - tulburari circulatorii; - corpi sau materiale straine din plaga; - tehnica chirurgicala incorecta; - durata mare a operatiei; - tuburi de dren; - zdrobiri de tesuturi;

  4. Generalitati Clasificare: • Dpvd evolutiv: • acute: evolueaza rapid, cu debut brusc, semne clinice generale zgomotoase si necesita tratament de urgenta (celulita, flegmon, gangrena gazoasa, fasceita necrozanta); • cronice, prezinta o simptomatologie mai stearsa; • Dupa intinderea fenomenelor inflamatorii: • limitate (abces, furuncul, hidrosadenita); • difuze (celulita, flegmon, fasciita); • generalizate (septicemia, septicopioemia); • Dupa profunzimea leziunilor: • superficiale (supraaponevrotice); • profunde.

  5. Generalitati Semne clinice: • Semnele locale: • roseata (rubor), expresie a vasodilatatiei locale; • caldura (calor), urmare a vasodilatatiei si activarii fluxului sanghin; • tumefactia (tumor), rezultat al exudatului lichidian si a diapedezei leucocitare, cu producerea de puroi; • durerea (dolor), produsa prin excitarea terminatiilor nervoase; • lezarea functieisegmentului respectiv (functio laesa); • Semne regionale: • limfangita reticulara sau tronculara; • adenita sau adenoflegmon; • Semne generale, in raport cu gravitatea infectiei: • ascensiunea termica; • frisonul; • tahicardia; • alterarea starii generale.

  6. Generalitati Diagnostic paraclinic: • Leucocitoza (poate depasi 12000-15000/mmc), cu neutrofilie (85-95%) si devierea la stanga a formulei Arneth; mai rar, normoleucocitoza sau chiar neutropenie • Probe biologice de inflamatie: VSH, Fb, CRP cu valori crescute; • Cercetarea puroiului: • macroscopic: poate aduce informatii utile despre etiologie (pneumococ – verzui, stafilococ – inodor, alb, cremos, streptococ – fluid, anaerobi – fluid, cenusiu-murdar, urit mirositor) • bacterioscopia directa (coloratii Gram, albastru de metilen) • cultura cu antibiograma: identificarea agentului patogen si a sensibilitatii la antibiotice • Hemocultura: pozitivarea hemoculturii semnifica diseminarea infectiei, cand germenii izolati sunt aceeasi cu cei din focar • evaluarea statusului biologic: dozari ale ureei, creatininei, glicemiei, transaminazelor, amilazemiei – pot fi alterate • examenul sumar de urina: posibil cresterea densitatii urinare, cilindri hialini sau granulosi • explorari imagistice, in localizarile profunde (ultrasonografia, CT, RMN)

  7. Generalitati Evolutie si complicatii: • evolutia infectiilor se face, de obicei, spre agravare, cu afectarea tesuturilor din jur sau cu tendinta la generalizare; • vindecarea spontana se obtine foarte rar; • complicatii: • extensii locale; • distrugeri de tesuturi vecine cu aparitia de hemoragii, tulburari neurologice, miozite, osteite, osteomielite; • septicemii, septicopioemii • metastaze septice Tratament: • profilactic: • evitarea traumatismelor; • tratarea corecta a plagilor sau altor traumatisme capabile sa produca infectii; • respectarea regulilor de asepsie si antisepsie in interventiile operatorii; • igiena pielii, antibioterapie;

  8. Generalitati • medical: • rol adjuvant si se poate aplica atat inainte cat si dupa tratamentul chirurgical: - revulsii locale cu gheata sau antiseptice; - antibioterapie; - vaccinoterapia nespecifica; - tratament simptomatic: analgetice, antipiretice; Antibioterapia curativa: • ATB pot fi: • bactericide (distug germenii) – grupa Javetz I • bacteriostatice (inhiba multiplicarea lor) – grupa Javetz II • Asocierea a 2 sau mai multe ATB poate avea efect sinergic (se potenteaza unul pe altul), antagonic (efect mai mic decat suma efectelor izolate) sau indiferent • Alegerea ATB: conform antibiogramei (ideal)/ ATB bactericide cu spectru larg (cefalosporine de gen. III, IV)/ asocieri de ATB bactericide cu efect sinergic (ex. Peniciline sau cefalosporine+aminoglicozide) • Calea de administrare: orala (tranzit intestinal normal, toleranta digestiva buna)/intramuscular/intravenos

  9. Generalitati • chirurgical: • este cel de baza si are drept obiective evacuarea puroiului si oprirea extensiei infectiei; • pentru tratarea focarului, in raport cu natura si gravitatea infectiei se executa: • incizii in zona de infectie care trebuie sa fie largi, in raport cu localizarea colectiei si formatiuniile anatomice vecine; • contraincizii; • debridarea tesuturilor ce formeaza septuri cu indepartarea celor mortificate si trasformarea colectiei intr-o cavitate unica; • excizia tesuturilor necrozate sau gangrenate, pana in tesut sanatos; • spalarea cavitatii restante cu solutii antiseptice; • drenaj; • pansament.

  10. Abcesul cald • colectie purulenta localizata, care evoluaza cu semnele clinice cardinale ale inflamatiei (tumor, rubor, calor, dolor, functio laesa); • Clasificare: • superficiale, accesibile examenului clinic; • profunde, localizate la nivelul diferitelor organe; • Poarta de intrare: • solutie de continuitate la nivel cutanat (plaga, intepatura, escoriatie) • diseminare limfatica/hematogena (mai ales in cazul abceselor profunde, viscerale) • Agentul etiologic: • germeni piogeni (stafilococ-80%, streptococ, gram negativi, anaerobi); • substante chimice iritante sau necrozante injectate intramuscular (iod, nitrat de argint, solutii hipertone) • factori favorizanti: tare metabolice, diabet, alcoolism, casexie;

  11. Abcesul Anatomie patologica: • cavitatea neoformata, alcatuita din 3 straturi: • intern (“membrana piogena”): fibrina, leucocite, germeni piogeni; • intermediar: tesut conjunctiv tanar, cu vase de neoformatie; • exterior: tesut conjunctiv scleros si infiltrat inflamator, “bariera fiziologica” impotriva extindarii supuratiei; • continut: puroi, alcatuit din polimorfonucleare, limfocite, microbi, resturi tisulare necrozate; • aspect variabil in functie de agentul etiologic: • gros, cremos, inodor – in infectiile stafilococice; • fluid, sero-purulent - in infectiile streptococice; • albicios, fluid, cu miros de “varza acra” - in infectiile cu E. coli; • cenusiu, murdar, fetid, cu gaze – in infectiile cu anaerobi.

  12. Abcesul Semne clinice: a) generale: sindrom toxico-septic (febra 39-40ºC, frison, curbatura, anorexie); b) locale: • formatiune relativ bine delimitata, inconjurata de o zona de edem, cu semnele clasice ale inflamatiei prezente; • fluctuenta: semn patognomonic de colectie lichidiana, apare in 2-4 zile de la debut, prin ramolirea zonei centrale; • atentie la “falsa fluctuenta” a unor mase musculare (fesa) sau pulpei degetelui; • fluctuenta nu se percepe in colectiile profunde;

  13. Abcesul Evolutie clinica stadiala: 1. Faza presupurativa (1-2 zile) • durere locala intensa, accentuata nocturn si de pozitia decliva a membrului afectat • tegumente rosii, calde edematiate • febra, frison, alterarea starii generale 2. Faza supurativa (abcedare): zilele 2-5 • durerea scade usor in intensitate, caracter de tensiune, devine pulsatila; • formatiunea creste progresiv in dimensiuni si prin ramolire centrala devine fluctuenta; • tegumentele supraiacente devin livide si se subtiaza central; • febra oscilanta, de tip septic 3. Faza de fistulizare (zilele 6-8) • fistulizare prin erodarea tegumentelor, cu evacuarea partiala a puroiului si ameliorarea semnelor generale; • in absenta tratamentului – supuratie cronica (sfacelurile si puroiul nu se pot evacua in totalitate spontan)

  14. Abcesul Explorari paraclinice: • sindrom biologic inflamator: VSH, Fb, CRP, leucocitoza cu neutrofilie si deviere la stanga a formulei leucocitare; • ex. bacteriologic al puroiului (frotiu si cultura cu antibiograma) cu identificarea germenului si a sensibilitatii la antibiotice; Diagnostic diferential: • flegmonul (supuratie difuza); • abcesul rece (tbc) reincalzit (suprainfectat); • hematomul posttraumatic; • chist sebaceu infectat; • tumori benigne (lipoame, limfangioame) sau maligne (sarcoame, neoplasme cu evolutie rapida);

  15. Abcesul Evolutie si complicatii: • in absenta tratamentului, tendinta de fistulizare spontana la exterior sau in organele vecine; • complicatii locale: limfangita, adenita regionala; • complicatii sistemice: diseminare septica la distanta (septicemie, metastazare septica la nivelul altor organe). Tratament: • general: antibiotice, analgezice, antitermice, reechilibrare hidro-electrolitica si metabolica; • local: • in faza de constituire: revulsive aplicate local; • dupa aparitia fluctuentei, tratament chirurgical: • incizie in zona de maxima fluctuenta, suficienta pentru a asigura un drenaj larg al cavitatii; • evacuarea puroiului (cu prelevare pentru antibiograma), debridarea tesuturilor necrotice; • lavaj cu solutii antiseptice (apa oxigenata, cloramina), mesaj;

  16. Abcesul Forme clinice particulare: Abcesul in “buton de camasa”: • format din 2 cavitati, una superficiala si una profunda (subaponevrotica), ce comunica printr-un traiect; • interventia chirurgicala trebuie sa asigure rezolvarea ambelor cavitati (incizie, drenaj); Abcesul in “bisac”: • strangularea cavitatii intr-un anumit punct printr-o formatiune puternica (ligament); • tratament chirurgical: incizii, contraincizii, drenaj; Abcesul de “fixatie” (de interes istoric): • mijloc terapeutic in cazul unor infectii generale; • injectarea unor substante aseptice in tesuturi, care produc necroza si ascensiunea termica;

  17. Staficolocii cutanate • Foliculita • Furunculul • Furunculul antracoid • Hidrosadenita

  18. Foliculita • definitie: inflamatia foliculului pilos; • etiologie: stafilococul auriu, germen prezent pe tegumente, mai ales la nivelul ostiilor canalelor glandelor sebacee; • factor favorizant: microtraumatisme locale ce determina mici solutii de continuitate; Semne clinice: • evolutie stadiala: hiperemie-abcedare-fistulizare • initial: • mica zona hiperemica centrata de firul de par • prurit moderat; • in evolutie: • microabces centrat pe firul de par; • edem supraiacent micii colectii; • bombeaza la exterior formand o flictena • evolutie catre fistulizare, eliminandu-se puroiul impreuna cu firul de par; • in final: cicatrizare cu microcicatrice scleroasa;

  19. Foliculita • Afectiune cu caracter recidivant, cu extindere regionala,foliculii pilosi infectandu-se unii de la altii. • Localizare frecventa in zonele cu pilozitate crescuta: scalp, fata –la brbati, membre, fata dorsala a degetelor, zona pubiana) Tratament: • conservator: • vaccin antistafilococic sau autovaccin in cazurile rebele si recidivante. • igiena locala • epilare cu penseta • badijonare cu antiseptic a suprafetei epilate • posibil raze UV

  20. Furunculul • infectie necrozanta care afecteaza foliculul pilos si glanda sebacee adiacenta; • etiologie: stafilococul auriu; • factori favorizanti: • igiena precara a tegumentelor, seboreea, acneea; • iritatii mecanice ale pielii (guler tare, grataj), care creaza mici solutii de continuitate; • terenul biologic precar: diabet, avitanimoze, alcoolism, surmenaj; Anatomie patologica: • initial: mica tumefactie rosie-violacee, pruriginoasa, centrata pe firul de par, • in evolutie: • pustula subepidermica cu evolutie catre profunzime (in 2-3 zile); • necroza foliculului pilos si a glandei sebacee asociate, cu aparitia unei flictene superficiale • evolutie catre fistulizare, eliminand o serozitate purulenta • zona de necroza profunda (burbionul) se elimina catre ziua 8-9; • vindecare prin cicatrizare catre ziua 10-12;

  21. Furunculul Semne clinice: • generale (in cazurile mai severe): • febra (38-39ºC), cefalee, anorexie, alterarea starii generale; • locale: • durere cu caracter de arsura, prurit; • tumefactie conica, dura, centrata pe un fir de parpustula subepidermica fistulizare eliminare burbion vindecare prin cicatrizare; • regionale: • limfangita reticulara, adenita regionala;

  22. Furunculul Evolutie si complicatii: • tendinta la recidiva si cronicizare, starea septica prelungita poate duce la amiloidoza renala; • infectia cu germeni agresivi sau imunitatea deficitara poate duce la aparitia urmatoarelor complicatii: • loco-regionale: • limfangita, limfadenita, adenoflegmon; • tromboze venoase septice, embolii septice; • osteite, osteomielite de vecinatate • generale: • embolizare septica si flegmoane la distanta (renale, pulmonare, cerebrale, subfrenice) Diagnostic diferential: • sancrul sifilitic: leziune dura, nedureroasa, la bolnavi cu reactii serologice pozitive pentru sifilis; • pustula maligna (antrax): placard dur cu zona necrotica circulara, inconjurata de microvezicule; in lichidul acestora poate fi identificat bacilul antraxului;

  23. Furunculul Forme clinice: • Furunculul fetei: • forma “maligna” prin severitatea simptomatologiei si complicatiilor posibile; • localizari: obraz, buza superioara, aripa nasului, pleoape; • sindrom toxico-septic sever; • edem difuz al fetei; • posibila extensie limfatica si vasculara a procesului septic (favorizata de manevrele de stoarcere); • tromboza septica la nivelul venelor faciala, oftalmica, triunghiul tirolinguofacial; • tromboza sinusului cavernos, cu evolutie posibil letala; • Furunculoza: • stafilococie cutanata caracterizata prin aparitia simultana sau succesiva de multiple furuncule, prin contaminare din aproape in aproape; • status imunologic deficitar: tarati, diabetici;

  24. Furunculul Tratament: • profilactic: • igiena regiunilor piloase si evitarea microtraumatismelor; • general: • in cazurile grave si in localizarile faciale: • antibioterapie (initial, penicilina sau eritromicina, ulterior conform antibiogramei); • analgezice, antitermice, corectarea tarelor (diabet, anemie); • vaccinoterapie in cazurile rebele, recidivante; • local: • conservator, in faza congestiva: badijonari cu solutii antiseptice, fizioterapie (ultrasunete, infrarosii); • chirurgical, in faza de abcedare: incizie, debridare, evacuarea burbionului, dirijarea cicatrizarii; • furunculul fetei nu se incizeaza;

  25. Furunculul antracoid (carbuncul) • forma grava, caracterizata prin aglomerarea de furunculi intr-o zona delimitata; • bolnavi tarati, diabetici, malnutriti, imunodeprimati; • aspect clinic asemanator antraxului; • localizare: ceafa, spate, fata dorsala a degetelor; Anatomie patologica: • necroza masiva a dermului, cu formarea unei cavitati purulente rezultate din confluarea a mai multe burbioane; • placard cenusiu-brun, de pana la 5-6 cm, la nivelul caruia se afla mai multe orificii fistuloase; Semne clinice: • generale: sindrom toxico-septic (febra 38-39ºC, frison, cefalee, anorexie, varsaturi); • locale: • in faza congestiva: placard rosu- violaceu, indurat, dureros, edematiat, cu evolutie extensiva; • in faza de supuratie (dupa 3-4 zile): la nivelul leziunii, apar flictene multiple ce fistulizeaza succesiv, eliminand puroi si dopuri necrotice; • vindecare cu cicatrice cheloida, voluminoasa, mutilanta;

  26. Furunculul antracoid (carbuncul) Tratament: • profilactic, general si local, dupa aceleasi principii ca la furuncul, dar cu urmatoarele particularitati: • terapie generala mai intensa, pentru combaterea sindromului toxico-septic; • tratamentul chirurgical: • sub anestezie generala; • incizie “in cruce”, cu bisturiul electric; • decolarea celor 4 lambouri tegumentare, debridarea tesuturilor necrotice (burbioane) si a tesutului grasos afectat; • “plombarea” plagii cu antibiotice. Furuncul antracoid al cefei

  27. Hidrosadenita • abces tuberos, boala Verneuil; • infectia acuta determinata de stafilococul auriu a glandelor sudoripare; • localizare: cel mai frecvent axilara, dar posibil si la nivelul areolei mamare, pube, labiile mari, regiunea anala; Anatomie patologica: • leziune cu aspect de abces, cu interesare primara a glomerulului glandei sudoripare; • nu e centrata pe firul de par; • nu contine zona de necroza (spre deosebire de furuncul) • evolutie stadiala: inflamare-abcedare-fistulizare-cicatrizare vicioasa

  28. Hidrosadenita Semne clinice: • generale (de intensitate mica): febra, frison, cefalee, anorexie; • locale: • la debut: tumefactie profunda, dura, nodulara, pruriginoasa, aderenta la piele; • perioada de stare: multiple tumorete inflamatorii, in faze diferite de evolutie, care pot conflua si fistulizeaza prin mai multe orificii; • vindecare cu cicatrice vicioasa; • regionale: • trenee de limfangita, edem al bratului; • impotenta functionala a mb. superior, fixat in semiabductie;

  29. Hidrosadenita Evolutie: • catre extindere si fistulizare; • tendinta la cronicizare si recidive frecvente; • rar, vindecare spontana, numai daca nu a abcedat. Diagnostic diferential: • adenita: situata mai profund, in tesutul celulo-grasos; • furunculul, centrat pe foliculul pilos si continand burbion;

  30. Hidrosadenita Tratament: • In faza de constituire: • igiena locala riguroasa a axilei (radere, epilare) • revulsive locale (prisnite alccolizate) • antibiotice pe cale generala (oxacilina 3-4g/zi); • terapie antiinflamatorie (ultrascurte,roentgenterapie); • In faza de abcedare: • tratament chirurgical (sub anestezie locala): incizii paralele cu pliurile de flexie axilare, evacuarea secretiei purulente, debridare, mesaj • In cazurile grave, cu sepsis masiv: • antibioterapie, vaccinoterapie; • excizia tegumentelor axilare, bogate in glande sudoripare, pentru oprirea recidivelor;

  31. Limfangita acuta • inflamatie septica a vaselor si trunchiurilor limfatice, ce poate acompania orice proces infectios, determinat de patrunderea in interiorul ei a unor germeni microbieni virulenti; • etiologie: stafilococ, streptococ (tropism limfatic deosebit), pneumococ, colibacili, etc.; • Poarta de intrare: • microtraumatisme (plagi, intepaturi, escoriatii) • procese septice la distanta (abcese, flegmoane –posibil vindecate la momentul examinarii); • fiziopatologie: mod de reactie a organismului la transportul limfatic al germenilor; Semne clinice: • generale: sindrom infectios de intensitate variabila, care acompaniaza procesul septic; • locale: variabile, in functie de forma anatomo-clinica;

  32. Limfangita acuta • Limfangita reticulara: • localizare la nivelul retelei limfatice superficiale a tegumentelor adiacente leziunii; • clinic: • linii fine, rosii, pe fond de hiperemie cutanata si edem; • presiunea zonei este dureroasa si face sa dispara temporar hiperemia; 2. Limfangita tronculara: • interesarea trunchiurilor limfatice ale retelei superficiale; • primar (flora virulenta, plaga neglijata) sau secundar limfangitei reticulare; • clinic: • treneuri rosii rectilinii, paralele sau anastomozate, pe traiectul trunchiurilor limfatice mari – ca “loviturile de bici”; • la palpare: cordoane indurate si dureroase; • directie centrifuga, intre leziune si ganglionii regionali; • adenita regionala prezenta;

  33. Limfangita acuta 3. Limfangita supurata: • infectii cu germeni cu virulenta crescuta; • clinic: cordoane rosii, indurate, dureroasa cu evolutie catre: • tromboza limfatica extensiva; • interesarea tesuturilor din jur (perilimfangita) si supuratie; 4. Limfangita gangrenoasa: • infectii cu anaerobi sau mixte aerob-anaerobe, la bolnavi tarati; • procesul sta la originea fasceitei necrozante; • clinic: • semne generale intense; • local: decolarea a epidermului de derm  flictene seroase sau sero-sanguinolente false membrane supuratie de aspect gangrenos;

  34. Limfangita acuta Limfangita acuta acompaniind diferite procese patologice locale

  35. Limfangita acuta Tratament: • profilactic: atitudine corecta in plagi si infectii; • general: antibiotice, analgezice, antipiretice; • local: • conservator: comprese Priesnitz locale cu substante antiseptice; • chirurgical, in limfangitele supurate si gangrenoase: incizii, evacuarea colectiilor, lavaj cu antibiotice; • tratamentul infectiei cauzale;

  36. Adenita acuta • inflamatia acuta a ganglionilor limfatici, secundara unui proces de limfangita evidenta clinic sau cu evolutie stearsa; Forme anatomo-clinice: • Adenita acuta congestiva: • noduli unici/multipli, de consistenta crescuta, volum variabil, durerosi spontan sau la presiune, mobilitate pastrata sau diminuata (periadenita); • tegumente supraiacente nemodificate; • Adenita supurata (abcesul ganglionar): • complica evolutia unei adenite acute, cu germeni virulenti, pe un teren tarat; • nodul marit de volum, dureros, aderent la piele, fluctuent; • tegumente supraiacente intens hiperemice; Adenita supurata

  37. Adenita acuta • Adenoflegmonul (perinodulopatia supurata): • evolutia difuza si extensiva a unui abces ganglionar, interesand mai multi noduli invecinati si tesutul celulo-grasos adiacent; • bloc inflamator pseudotumoral, indurat, dureros, aderent la tegument, cu zone fluctuente cu tendinta la fistulizare; • tegumente supraiacente intens hiperemice; • impotenta functionala a segmentului respectiv; • semne generale accentuate; • Adenita fistulizata: eliminarea puroiului prin unul sau mai multe orificii, cu remiterea partiala a simptomatologiei • Adenita scleroasa: cicatrizare prin reparatie conjunctiva- ggl mic, dur, scleros, arhitectura limfatica distrusa Complicatii: • eroziuni vasculare, cu hemoragii, tromboflebite septice de vecinatate; • artrite, osteite, nevrite, flegmoane; • septicemii, localizari septice secundare;

  38. Adenita acuta Tratament: • medical, in adenita acuta: • repaus (imobilizarea segmentului afectat); • tratarea portii de intrare; • Antibioterapie, analgezice, antitermice; • chirurgical, in adenita supurata si adenoflegmon: • incizie, evacuare, debridare, drenaj, mesaj; • antibioterapie conform antibiogramei din puroiul recoltat;

  39. Erizipelul • afectiune infecto-contagioasa produsa de streptococul beta-hemolitic; • cale de transmitere: • aeriana (prin picaturile Pflugge, de la purtatorii sanatosi sau bolnavii de angina); • direct, prin obiecte contaminate; • factori favorizanti: • solutii de continuitate cutanate: escoriatii, plagi cutanate; • tare organice: diabet, anemie; • anatomie patologica: • in derm: serozitate abundenta ce umple spatiile conjunctive; • in epiderm, reactia inflamatorie produce eritem si edem;

  40. Erizipelul Semne clinice: • generale: • debut brusc, cu frison violent urmat de ascensiunea termica (40’C) si alterarea starii generale; • in perioada de stare, febra in platou, tahicardie, oligurie, astenie; • locale: • placardul erizipelatos, mai clar in centru, cu un burelet marginal ce se extinde excentric, serpinginos; • pot apare flictene sero-sanghinolente sau supuratie in hipoderm;

  41. Erizipelul Explorari paraclinice: • sindrom biologic inflamator: VSH, Fb, CRP, leucocitoza cu neutrofilie; • albuminurie si uneori hematurie; Dg. diferential: • celulita • dermite alergice • eritemul de infectii • flegmonul Complicatii: • locale (abcese, flegmoane, flebite, artrite, gangrene) • regionale (limfangita, adenita) • generale (endocardita, nefrita, reumatism, septicemii).

  42. Erizipelul Tratament: • general: • antibioterapie (penicilina, eritromicina, timp de 7-10 zile) • antitermice, antialgice; • local: • pansamente umede antiseptice; • incizii, evacuare, drenaj in zonele cu supuratii;

  43. Flegmonul • inflamatie acuta a tesutului celular, caracterizata prin difuziune, fara tendinta la delimitare si prin necroza masiva a tesuturilor interesate; • se dezvolta, de obicei, in tesutul celular subcutanat si in interstitiile conjunctive; • cauza determinanta cea mai frecventa este streptococul si mai rar stafilococul, anaerobii sau asociatiile de germeni; • cauzele favorizante: • plagi zdrobite, delabrante si afractuoase; • nerespectarea asepsiei si antisepsiei; • injectarea de substante vasoconstrictoare sau necrozante in tesutul celulo-adipos; • tare organice (diabet, cancer, alcoolism, cardiopatii); • virulenta crescuta a germenilor;

  44. Flegmonul Anatomie patologica: • localizare: • supraaponevrotic, localizat in tesutul celular subcutanat; • subaponevrotic, in tesutul celular subaponevrotic dar si in cel subcutanat; • profund, intereseaza tesutul celular din jurul unor organe; • macroscopic, flegmonul evolueaza in mai multe stadii: • invazie, in primele 1-2 zile, cu edem, serozitate fara puroi si tesuturi cu tenta violacee; • inflamatie acuta, apare puroiul care nu este colectat si incepe difuziunea; • necroza, apare supuratia cu puroi tipic, sanghinolent cu necroza tesuturilor, aparitia sfacelurilor, ulceratii sau tromboze ale vaselor; • reparatie, eliminarea tesuturilor necrozate si aparitia de cicatrici vicioase si tulburari functionale

  45. Flegmonul Semne clinice: a) In perioada de invazie: • predomina semnele generale – febra, frisoane, tahicardie, anorexie, voma, oligurie; • local, apare edemul inflamator, limfangita reticulara perilezionala si adenita regionala; • tegumentele sunt hiperemiate, calde, lucioase; b) In perioada inflamatorie (zilele 2-4): • general: stare generala alterata, cianoza buzelor, facies pamantiu; • local: durerile devin insuportabile, edemul se mareste, apar zone fluctuente +/- flictene cu continut sero-sanghinolent; flegmon extensiv al mb. sup.

  46. Flegmonul Semne clinice: c) in faza de necroza (zilele 5-6): • starea generala se poate agrava foarte mult, la bolnavii netratati, cu instalarea socului toxico-septic si deces; • la bolnavii tratati, starea generala se amelioreaza; • local, supuratia diseca si disloca formatiuni anatomice, producand necroza acestora si perforatia pielii cu eliminarea de secretii fetide si sfaceluri; d) in stadiul de reparatie: • semnele generale revin treptat la normal; • local: eliminarea tuturor resturilor de tesuturi devitalizate cu aparitia unor cicatrici vicioase si instalarea de tulburari functionale din partea formatiunilor interesate;

  47. Flegmonul Diagnosticul diferential se face cu: • erizipelul flegmonos: are burelet marginal caracteristic; • gangrena gazoasa: starea generala este foarte alterata iar local prezinta crepitatii; • osteomielita acuta; • seroame cu evolutie rapida; • celulita crepitanta neclostridiana; Evolutie. Complicatii: • fara tratament, evolutia este grava, in raport cu virulenta germenului si rezistenta organismului; • sub tratament se obtine vindecarea cu sau fara sechele; • complicatiile sunt locale, regionale si generale: • locale: necroze cu distrugeri de tesuturi, hemoragii secundare prin eroziuni vasculare, tromboflebite; • regionale: artrite, osteite, pleurezii, peritonite; • generale: septicemii, insamantari la distanta (endocardite);

  48. Flegmonul Tratament: • profilactic: respectarea asepsiei-antisepsiei la injectii si tratarea corecta a oricarei plagi; • medical detine rol important si consta in antibioterapie, sustinerea starii generale (analgetice, antipiretice, perfuzii) si vaccinoterapia nespecifica; • chirurgical (de baza): • indicat in faza de abcedare si contraindicat in faza de invazie; • incizii largi in zona de maxima fluctuenta, debridari de tesuturi cu excizia celor necrozate, drenaj multiplu si spalaturi cu solutii antiseptice. flegmon fesier - incizat

  49. Flegmonul Forme anatomo-clinice: • Flegmonul fesier: este cel mai frecvent intalnit si reprezinta infectia tesutului celulo-adipos din zona fesiera. • Flegmonul ischio-rectal: reprezinta supuratia lojii ischiorectale, delimitata de ridicatorii anali, septul fascial, sfincterul anal si obturatorul intern si poate evolua bilateral. • Flegmonul perirectal superior, localizat in tesutul celulo-adipos din spatiul perirectal superior, delimitat de peritoneu, rect, ridicatorii anali si peretele pelvin. • Flegmonul perirenal, la nivelul tesutul celulo-adipos perirenal.

  50. Flegmonul Flegmon al degetului: a. faza de invazie b. faza de abcedare c. incizie, debridare chirurgicala

More Related