Închinarea în istoria bisericii

1. Închinarea în istoria bisericii

2. I. BISERICA PRIMARĂ • Scrisorile personale a lui Clement către biserica din Corint (96 A.D.) • Citire şi reverenţă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu • Pocăinţă şi mărturisire a păcatelor • Umilinţă înaintea maiestăţii lui Dumnezeu • Recunoaşterea prezenţei Duhului Sfânt • Acceptarea salvării prin Isus Hristos, Marele Preot • Proclamarea cu credincioşie a Cuvântului lui Dumnezeu • Oferirea darurilor pentru susţinerea lucrării

3. B. Scrisoarea lui Pliniu către Traian (112 A.D.) Întâlnire în zori: imnuri la adresa lui Hristos ca Dumnezeu Angajament: abţinere de la rău Întâlnire ulterioară pentru masa comună: “Ei aveau obiceiul să se întâlnească înainte de apariţia zorilor, într-o zi prestabilită pentru a cânta imnuri la adresa lui Hristos ca un zeu şi se legau printr-un jurământ să nu săvârşească nici o fată rea, să se abţină de la furt, jaf şi adulter, să nu-şi calce promisiunile şi să nu reţină o rezervă când era solicitată. Aceasta era practica, după cum spuneau, ca după despărţire să se întâlnească din nou după masă.”

4. C. Didache (120-150 A.D.): Învăţătura celor 12 Apostoli • Primul manual care pretinde autoritatea apostolică: cod al moralei creştine şi manual al comunităţii • Botezul - în apă curgătoare, rece sau caldă, turnare, de trei ori, în numele Trinităţii, post înainte cu 1-2 zile. • Rugăciune de trei ori pe zi după modelul “Tatăl Nostru” EUHARSTIA • Cupa de vin: “Îţi mulţumim, Tatăl Nostru, pentru vinul sfânt al lui David, copilul Tău, pe care L-ai descoperit prin Isus, Copilul Tău. A Ta să fie slava în veci.” • Pâinea: “Îţi mulţumim, Tatăl Nostru, pentru viaţa şi cunoştinţa pe care ne-ai descoperit-o prin Isus, Copilul Tău. A Ta să fie slava în veci. Aşa cum această bucată de pâine a fost împrăştiată pe dealuri şi adunată pentru a fi una, fie ca biserica Ta să fie strânsă de la marginile pământului în împărăţia Ta. A Ta este slava şi puterea în veci, prin Isus Hristos.” • Nu trebuie să laşi pe nimeni să mănânce sau să bea Euharistia decât cu excepţia celor ce au fost botezaţi în Numele Domnului. La aceasta S-a referit Domnul când a spus: Nu aruncaţi lucrurile sfinte câinilor.

5. 4. După ce ai terminat masa spune: “Îţi mulţumim Sfinte Tată pentru Sfântul Tău nume pe care L-ai pus în inimile noastre şi pentru cunoştinţa, credinţa şi nemurirea pe care ai revelat-o prin Isus, Copilul Tău. A Ta să fie slava în veci. Stăpâne Atotputernic, care ai creat totul, de dragul Numelui Tău şi care ai dat oamenilor hrană şi băutură,pentru a se bucura şi a-Ţi mulţumi. Dar nouă, Tu ne-ai dat hrană, băutură spirituală şi viaţă veşnică prin Isus, Copilul Tău. Adu-ţi aminte Doamne de Biserica Ta pentru a o salva din toate relele şi S-o faci desăvârşită prin dragostea Ta. Sfinţeşte-o şi strânge-o laolaltă din cele patru vânturi în Împărăţia Ta pe care Tu ai pregătir-o pentru ea. A ta este puterea şi slava în veci. Să vină Harul şi să treacă această lume Osana Dumnezeului lui David Dacă cineva este sfânt, să vină. Dacă nu, să se pocăiască. Domnul nostru vine. Amin.”

6. D. Apologia lui Iustin Martirul (140 A.D.) • Citirea scripturii • Mesajul conducătorului: aplicaţie • Rugăciunea • Prezentarea pâinii şi al vinului • Mulţumire şi Amin-ul audienţei • Distribuirea şi consumarea alimentelor • Colectă pentru săraci

7. II. PERIOADA MEDIEVALĂ Progresie către ritualism Sec.3-4: sistem formal de închinare, accentuarea formelor, sacramentalism, sacerdotalism, mistere păgâne. Din sec.5 până la Reformaţiune: accent pus pe clădiri, citirea Scripturii, rugăciuni cu răspuns din partea audienţei, imnuri ocazionale, comemorarea sfinţilor. Cărţi religioase: psaltire, cărţi de imnuri, Biblia Sec.6 – rituri regionale: Orient (Alexandrin, Sirian, Bizantin) Biserica Catolică: Cina Domnului – centru al liturgicii, liturghie fixă, caracter sacramental, sistem mediator al sfinţilor, închinare la fecioară, relicve, meritele sacramentelor. Latina – limba liturgică, indulgenţe, membri bisericii – spectatori, subordonarea artei faţă de religie.

8. III: PERIOADA REFORMAŢIUNII 1. Luther • Liturghie redusă, variaţie, creativitate • Luther a dorit să reformeze biserica nu s-o desfiinţeze. • Părtăşie a credincioşilor în şi prin Cuvânt • Cina Domnului – elementul central, prezenţă reală • Creştinii se sacrifică împreună pentru Hristos • Rol important al congregaţiei în închinare – imnuri • “Ceea ce nu este interzis de Biblie este permis.”

9. 2. Zwingli • Mai multă simplitate şi moralitate în închinare • Celebrare trimestrială a Cinei Domnului, comemorare • Respinge simbolurile închinării cu excepţia citirii Bibliei şi a predicării • Înlătură muzica din închinarea publică, acceptă însă psalmii. 3. Calvin • Cina Domnului – prezenţă spirituală, celebrarea lunară • Cântare publică a psalmilor • Carte de imnuri: Genevan Psalter • A introdus: slujitor pentru preot şi masă pentru altar • Zilele speciale pentru sfinţi – abolite • Libertate în formularea liturgicii • Normă de închinare în : Franţa, Elveţia, Germania de Sud, Olanda, Danemarca • “Ceea ce nu este învăţat de Biblie nu este permis în închnare”

10. III. PERIOADA POSTREFORMATIUNII 1. Anabaptiştii • Predicarea Cuvântului – rol central • Participarea congregaţiei în închinare • Eliminarea distincţiei între cler şi laici • Cântare cu întreaga congregaţie • Adoptarea mărturisirii de credinţă în locul crezului • 2 orânduiri ale bisericii: botezul şi Cina Domnului • Limba poporului – limbă liturgică

11. 2. Baptiştii: centralitatea Noului Testament Credinţa personală – act simbolic al predării Libertate spirituală Ispăşire generală Rugăciune, citirea Cuvântului, comemorare, colectă pentru săraci, muzică instrumentală şi vocală, introduceri pentru copii ,