Reglementări UE cu privire la soluționarea litigiilor transfrontaliere (S3)

1. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Reglementări UE cu privire la soluționarea litigiilor transfrontaliere (S3) Dr. Christian-Radu Chereji ROMANIA

2. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Acte UE premergătoare Directivei 52 1998: Recomandarea 98/257/EC - consumatori 1999: Consiliul la Tampere (FI) ”Proceduri alternative extra-judiciareartrebui să fie create de Statele Membre” pentru un Acces mai bun la justiție 2003: Regulamentul (EC) 2201/2003 – Reg. familie 2003: Carta Verde a ADR – Rezoluția Parlamentului 2008: Directiva 2008/52/EC – Directivă mediere 2013: Directiva 2011/83/UE – Directivă consumatori

3. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Directiva 52/2008: Principii (6) Mediereapoateasigura o soluționareextrajudiciarăeficientă din perspectivacosturilorșirapidă a litigiilorînmateriecivilășicomercialăprinintermediulunorproceduriadaptatenevoilorpărților. Este maiprobabil ca acordurilerezultate din medieresă fie respectatevoluntarșisămențină o relațieamiabilășidurabilăîntrepărți. Acesteavantajesuntșimaipronunțateînsituațiile care prezintăelemente de extraneitate. (13) Medierea prevăzută în prezenta directivă ar trebui să constituie o procedură voluntară în sensul că părțile sunt ele însele responsabile de procedură și o pot organiza după cum doresc și încheia în orice moment. Totuși, instanțele ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili în temeiul dreptului național termene în care să se desfășoare procedura de mediere. De asemenea, instanțele ar trebui să poată atrage atenția părților asupra posibilității de a recurge la mediere ori de câte ori este cazul.

4. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Directiva 52/2008: Principii (14) Niciodispoziție a prezentei directive nu artrebuisăaducăatingerelegislațieinaționaleîntemeiulcăreiarecurgerea la mediereesteobligatoriesau face obiectulunorstimulentesausancțiuni, cu condiția ca o astfel delegislațiesă nu împiedicepărțilesăîșiexercitedreptul deacces la sistemuljudiciar. De asemenea, niciodispoziție aprezentei directive nu artrebuisăaducăatingeresistemeloractuale de autoreglementareîndomeniulmedierii, înmăsuraîn care acesteaabordeazăaspectenereglementate de prezentadirectivă. (16) Pentru a asiguraîncredereareciprocănecesară cu privirela confidențialitate, la efectulasupradecăderiiși aprescripțieiși la recunoaștereașiexecutareaacordurilorrezultateînurmamedierii, statelemembreartrebuisăîncurajeze, prinoricemijloacepe care le considerăpotrivite, formareamediatorilorșiintroducereaunormecanismeeficiente de control al calitățiiînceeacepriveștefurnizareaserviciilor de mediere.

5. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Directiva 52/2008: Principii (19) Medierea nu artrebuiconsiderată o soluțieinferioarăproceduriijudiciare din cauzafaptuluicărespectareaacordurilorrezultateînurmamedieriiardepinde debunăvoințapărților. Prinurmare, statelemembreartrebuisăasigurepărțilorunuiacordscrisrezultatînurmamedieriiposibilitateaconfeririiunuicaracterexecutoriuconținutuluiacestuia. Un stat membruartrebuisăaibăposibilitatea de a refuzarecunoaștereacaracteruluiexecutoriu al unuiacordnumaiîncazulîncare clauzeleacestuiasuntcontraredreptuluisău, inclusivdreptuluiinternaționalprivat al acestuia, sauîncazulîncare legislațiaacestuia nu prevedeposibilitateapentruconținutulacorduluirespectiv de a dobândicaracterexecutoriu. Un astfel de cazarputea fi celîn careacordulcuprindeobligații care, prinnaturalor, nu potaveacaracterexecutoriu. (20) și (21) prevăd necesitatea ca acordul rezultat din mediere, odată recunoscut ca executoriu într-un stat membru, să devină executoriu și în celelalte state membre, în conformitate cu dreptul comunitar și național aplicabil.

6. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Directiva 52/2008: Principii (23) Confidențialitateaînprocesul de mediereesteimportantăși de aceeaprezentadirectivăartrebuisăasigure un gradminim de compatibilitate a normelor de procedură civilă în privința modului în care să se asigure protecția confidențialității medierii în cadrul tuturor procedurilor judiciare în materie civilă și comercială sau în cadrul procedurilor de arbitraj desfășurate ulterior. (24) Pentru a încurajapărțilesărecurgă la mediere, statelemembreartrebuisă se asigurecănormelelorprivinddecădereașiprescripțiaextinctivă nu împiedicăpărțilesăfacăapel la procedurilejudiciaresau la arbitrajîncaz deeșec al medierii. Statelemembreartrebuisăgarantezeobținereaacestuirezultat, chiardacăprezentadirectivănu armonizeazănormele de drept intern privindtermenele de decădereși de prescripție. Dispozițiileprivindtermenele de decădereși de prescripție din acordurile internaționale, astfel cum au fost puse în aplicare în statele membre, de exemplu în domeniul dreptului transporturilor, nu ar trebui să fie afectate de dispozițiile prezentei directive.

7. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Directiva 52/2008: Prevederi • Articolul 1 Obiectivul și domeniul de aplicare • Obiectivul prezentei directive este de a facilita accesul la soluționarea alternativă a litigiilor și de a promova soluționarea pe cale amiabilă a acestora prin încurajarea utilizării medierii și asigurarea unei relații echilibrate între mediere și procedurile judiciare. • Articolul 2 Litigii transfrontaliere • (1) În sensul prezentei directive, un litigiu transfrontalier este acela în care cel puțin una dintre părți își are domiciliul sau reședința obișnuită într-un alt stat membru decât cel al oricărei alte părți la data la care: • (a) părțile decid să recurgă la mediere după apariția litigiului; • (b) medierea este impusă de instanță; • (c) există o obligație de a recurge la mediere care reiese din • dreptul național; sau • (d) o invitație este adresată părților, în sensul articolului 5.

8. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Directiva 52/2008: Prevederi Articolul 3 Definiții (a) „mediere” înseamnă un proces structurat, indiferent cum este denumit sau cum se face referire la acesta, în care două sau mai multe părți într-un litigiu încearcă, din proprie inițiativă, să ajungă la un acord privind soluționarea litigiului dintre ele, cu asistența unui mediator. Acest proces poate fi inițiat de către părți, recomandat sau impus de instanță sau prevăzut de dreptul unui stat membru. Aceasta include medierea efectuată de un judecător care nu este implicat în nicio procedură judiciară conexă litigiului în cauză. Medierea exclude demersurile instanței sau ale judecătorului sesizat de a soluționa litigiul pe parcursul procedurilor judiciare privind litigiul în cauză; (b) „mediator” înseamnă orice terț chemat să conducă procesul de mediere într-o manieră eficace, imparțială și competentă, indiferent de denumirea sau de profesia terțului în statul membru respectiv și de modul în care terțul a fost numit sau i s-a solicitat să efectueze medierea.

9. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Directiva 52/2008: Prevederi Articolul 5 Recurgerea la mediere (1) O instanță la care a fost introdusă o acțiune poate, atunci când este cazul și având în vedere toate circumstanțele cazului respectiv, să invite părțile să recurgă la mediere pentru a soluționa litigiul. Instanța poate, de asemenea, invita părțile să participe la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere dacă astfel de sesiuni sunt organizate și sunt ușor accesibile. (2) Prezenta directivă nu aduce atingere legislației naționale conform căreia recurgerea la mediere, înainte sau după începerea procedurii judiciare, este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sancțiuni cu condiția ca o astfel de legislație să nu împiedice părțile să își exercite dreptul de acces la sistemul judiciar.

10. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Directiva 52/2008: Prevederi Articolul 6 Caracterul executoriu al acordurilor rezultate în urma medierii (1) Statele membre asigură părților, sau uneia dintre părți cu consimțământul expres al celorlalte, posibilitatea de a solicita dobândirea caracterului executoriu al conținutului acordului scris rezultat în urma medierii. Conținutul unui astfel de acord dobândește forță executorie, cu excepția cazului în care fie conținutul acordului este contrar dreptului statului membru în care este făcută solicitarea, fie dreptul acelui stat membru nu prevede posibilitatea conferirii acestuia un caracter executoriu. (2) Conținutul acordului poate dobândi caracter executoriu printr-o hotărâre, decizie sau act autentic emise de o instanță sau de o altă autoritate competentă în conformitate cu dreptul statului membru în care a fost făcută solicitarea.

11. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Directiva 52/2008: Prevederi Articolul 7 Confidențialitatea medierii (1) Dat fiind că este de dorit ca medierea să aibă loc într-un mod care respectă confidențialitatea, statele membre se asigură că, cu excepția cazului în care părțile hotărăsc altfel, nici mediatorii, nici cei implicați în administrarea procesului de mediere să nu fie obligați să aducă probe în cursul procedurilor judiciare civile și comerciale sau în cursul procedurilor arbitrale privind informații rezultate din sau în legătură cu procesul de mediere, cu excepția cazului în care: (a) acest lucru este necesar pentru considerente imperioase de ordine publică ale statului membru respectiv, în special pentru a asigura protecția interesului superior al copilului sau pentru a împiedica vătămarea integrității fizice sau psihice a unei persoane; sau (b) divulgarea conținutului acordului rezultat în urma medierii este necesară punerii în aplicare sau executării acestuia.

12. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Directiva 52/2008: Prevederi Articolul 8 Efectul medierii asupra termenelor de decădere și de prescripție (1) Statele membre se asigură că părțile care aleg medierea în vederea soluționării unui litigiu nu vor fi ulterior împiedicate să inițieze o procedură judiciară sau arbitrală privind respectivul litigiu ca urmare a împlinirii unor termene de decădere sau de prescripție extinctive pe durata procesului de mediere. (2) Alineatul (1) nu aduce atingere dispozițiilor privind termenele de decădere și de prescripție din acordurile internaționale la care sunt părți statele membre. Textul integral al Directivei: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:136:0003:0008:Ro:PDF

13. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene (5) În vederea garantării egalităţii tuturor copiilor, prezentul regulament reglementează toate hotărârile judecătoreşti în materia răspunderii părinteşti, inclusiv măsurile de protecţie a copilului, independent de orice legătură cu o procedură matrimonială. (8)Înceeacepriveştehotărârilejudecătoreşti de divorţ, de separare de corpsau de anulare a căsătoriei, prezentulregulamentartrebuisă se aplicenumaidesfaceriiuneilegăturimatrimonialeşi nu artrebuisăreglementezeproblemeprecumcauzele de divorţ, efectelepatrimoniale ale căsătorieisaualteeventualemăsuriaccesorii. Textul integral al Regulamentului: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:2003R2201:20050301:RO:PDF

14. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene (9) În ceea ce priveşte bunurile copilului, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai măsurilor de protecţie a copilului, anume: (i) desemnării şi atribuţiilor unei persoane sau ale unui organism însărcinat să administreze bunurile copilului, să îl reprezinte şi să îl asiste şi (ii) măsurilor privind administrarea, conservarea sau dispoziţia cu privire la bunurile copilului. În acest context şi cu titlu de exemplu, prezentul regulament ar trebui să se aplice cazurilor în care părinţii sunt în litigiu în legătură cu administrarea bunurilor copilului. Măsurile privind bunurile copilului care nu privesc protecţia copilului ar trebui să fie reglementate în continuare de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială.

15. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene (12) Temeiurile de competenţă stabilite prin prezentul regulament în materia răspunderii părinteşti sunt concepute în funcţie de interesul superior al copilului şi, în special, de criteriul proximităţii. Prin urmare, ar trebui să fie competente în primul rând instanţele statului membru în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită, cu excepţia unor cazuri de schimbare a reşedinţei copilului sau ca urmare a unui acord încheiat între titularii răspunderii părinteşti. (13) În interesul copilului, prezentul regulament permite instanţei competente, în mod excepţional şi în anumite condiţii, să trimită cauza instanţei unui alt stat membru, în cazul în care aceasta este mai în măsură să soluţioneze cauza. Cu toate acestea, în acest caz, cea de a doua instanţă sesizată nu ar trebui autorizată să trimită cazul unei a treia instanţe.

16. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene (21) Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate într-un stat membru ar trebui să se bazeze pe principiul încrederii reciproce, iar motivele de refuz al recunoaşterii ar trebui reduse la minimul necesar. (22) Actele autentice şi acordurile între părţi care sunt executorii într-un stat membru ar trebui asimilate „hotărârilor judecătoreşti” în scopul aplicării normelor de recunoaştere şi de executare. (23) Consiliul European de la Tampere a estimat în concluziile sale (punctul 34) că hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile care ţin de dreptul familiei ar trebui „recunoscute automat în întreaga Uniune fără procedură intermediară sau motive de refuz al executării”. Acesta este motivul pentru care hotărârile privind dreptul de vizită şi cele privind înapoierea copilului, care au fost certificate în statul membru de origine în conformitate cu dispoziţiile din prezentul regulament, ar trebui să fie recunoscute şi să fie executorii în toate celelalte state membre fără să fie solicitată vreo altă procedură. Procedura de executare a acestor hotărâri judecătoreşti rămâne reglementată de dreptul intern.

17. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Rezoluția Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a Directivei 52/2008 Titulatura completă a documentului: Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind medierea în statele membre, impactul acesteia asupra medierii și acceptarea sa de către instanțe. Document rezultat ca urmare a faptului că “statele membre sunt obligate să se conformeze acestei directive până la 21 mai 2011, cu excepția articolului 10, pentru care asigurarea conformității trebuie să aibă loc până la data de 21 noiembrie 2010; întrucât, până în prezent, majoritatea statelor membre au informat că au finalizat procesul de punere în aplicare sau că îl vor finaliza până la expirarea termenului în vigoare și doar câteva state membre nu au raportat încă asigurarea conformității cu dispozițiile directivei, și anume Republica Cehă, Austria, Finlanda și Suedia.”

18. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Rezoluția Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a Directivei 52/2008 Observații 2. observă că, în temeiul articolului 6 al directivei, majoritatea statelor membre dispun de o procedură pentru a conferi acordurilor rezultate în urma medierii aceeași autoritate ca cea a deciziilor judiciare; constată că acordul capătă această autoritate fie prin înaintarea sa către instanță, fie prin autentificarea sa de către un notar și că unele legislații naționale par să fi optat pentru această din urmă soluție, în timp ce, dimpotrivă, în numeroase state membre, autentificarea notarială constituie, de asemenea, o opțiune pusă la dispoziție în temeiul legislației naționale; deoarece, de exemplu, în Grecia și Slovenia legislația prevede că un acord rezultat în urma medierii poate fi pus în executare de către instanțe, în timp ce în Țările de Jos și în Germania acordurile pot dobândi forță executorie ca documente notariale, în alte state membre, ca, de exemplu, în Austria, acordurile pot dobândi forță executorie ca documente notariale conform situației juridice existente fără ca actul juridic național să prevadă în mod expres această posibilitate în vederea transpunerii; solicită Comisiei să asigure că toate statele membre care încă nu respectă articolul 6 din directivă procedează astfel fără întârziere;

19. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Rezoluția Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a Directivei 52/2008 Observații 3. consideră că articolul 8, care abordează efectele medierii asupra termenelor de decădere și de prescripție, constituie o dispoziție esențială prin faptul că oferă asigurări potrivit cărora părțile care optează pentru mediere în încercarea de a soluționa un litigiu nu sunt împiedicate să intenteze o acțiune în justiție ca urmare a timpului consacrat procedurilor de mediere; constată că statele membre nu au semnalat nicio problemă deosebită în legătură cu acest aspect; 6. observă că unele state europene au întreprins o serie de inițiative cu scopul de a acorda stimulente financiare părților care recurg la mediere pentru soluționarea cauzelor: în Bulgaria, părțile beneficiază de rambursarea în proporție de 50% a taxei deja achitate statului pentru înregistrarea plângerii în instanță, dacă soluționează litigiul prin intermediul medierii, iar legislația română prevede rambursarea în totalitate a taxei de procedură, dacă părțile soluționează prin mediere un litigiu juridic pendinte; constată că în legislația ungară există prevederi similare și că în Italia toate actele și acordurile încheiate în urma medierii sunt scutite de taxele de timbru și de alte impuneri;

20. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Rezoluția Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a Directivei 52/2008 Observații 7. observă că, pe lângă stimulentele financiare, anumite state membre ale căror sisteme judiciare sunt supraîncărcate au optat pentru norme care conferă caracter obligatoriu medierii; constată că, în astfel de cazuri, dosarele litigiilor nu pot fi depuse la instanța competentă până când părțile nu încearcă să soluționeze diferendul pe calea medierii; 8. semnalează că exemplul cel mai frapant îl constituie Decretul legislativ nr. 28 din Italia, care urmărește, în acest mod, să revizuiască în mod fundamental sistemul juridic și să reducă volumul de lucru al instanțelor italiene, care sunt cunoscute pentru blocajele cu care se confruntă, reducând numărul de cauze aflate pe rol și durata minimă de nouă ani necesară pentru soluționarea definitivă a cauzelor în materie civilă; observă că, după cum era de așteptat, profesioniștii din domeniu nu au întâmpinat în mod favorabil această măsură, au atacat-o în instanță și au mers chiar până la a declara grevă;

21. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Rezoluția Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a Directivei 52/2008 Observații 9. semnalează că, în pofida acestei polemici, statele membre ale căror legislații nu se limitează la cerințele esențiale ale directivei privind medierea par să fi obținut importante rezultate în promovarea soluționării pe cale extrajudiciară a litigiilor în materie civilă și comercială; observă că rezultatele obținute îndeosebi în Italia, Bulgaria și România demonstrează că medierea poate oferi o soluționare extrajudiciară a litigiilor care prezintă un raport avantajos între costuri și eficacitate și decurge rapid, prin procese adaptate la nevoile părților; 10. observă că, în sistemul juridic italian, medierea obligatorie pare să îndeplinească obiectivul descongestionării activității instanțelor; cu toate acestea, subliniază faptul că medierea ar trebui promovată mai degrabă ca o formă alternativă de justiție viabilă, convenabilă și mai rapidă decât ca un aspect obligatoriu al procedurii juridice;

22. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Rezoluția Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a Directivei 52/2008 Observații 11. recunoaște rezultatele pozitive obținute prin intermediul stimulentelor financiare prevăzute de legislația bulgară privind medierea; admite totodată că acestea se datorează și interesului de durată față de mediere de care a dat dovadă sistemul juridic bulgar, demonstrat de faptul că existența comunității de mediere datează din 1990, iar Centrul de Soluționare, al cărui personal este format din mediatori care lucrează în ture, a oferit zi de zi, începând din 2010, servicii și informații gratuite privind medierea destinate părților la procesele pendinte în instanță; constată că, în Bulgaria, două treimi din cauzele înaintate au făcut obiectul procedurii de mediere, iar jumătate din cauzele respective au fost soluționate cu succes prin intermediul medierii;

23. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 Rezoluția Parlamentului European referitoare la punerea în aplicare a Directivei 52/2008 Observații 12. constată, de asemenea, rezultatele pozitive ale legii române privind medierea: au fost puse în aplicare prevederi privind acordarea de stimulente financiare și a fost înființat Consiliul de Mediere - o autoritate națională însărcinată cu practica medierii, care are statutul de organism juridic separat și autonom; acest organism se consacră în mod exclusiv promovării activității de mediere, elaborării de standarde în materie de formare, pregătirii prestatorilor de cursuri de formare, eliberării de documente care adeveresc calificările profesionale ale mediatorilor, adoptării unui cod de etică și formulării de propuneri în vederea completării legislației; Textul integral al Rezoluției: http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2011-0361+0+DOC+XML+V0//RO

24. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 ‘REBOOTING’ THE MEDIATION DIRECTIVE: ASSESSING THE LIMITED IMPACT OF ITS IMPLEMENTATION AND PROPOSING MEASURES TO INCREASE THE NUMBER OF MEDIATIONS IN THE EU Studiu publicat în ianuarie 2014, întocmit de o echipă de experți internaționali: Prof Giuseppe De Palo, ADR Center - Member of JAMS International; Hamline University School of Law Mr Leonardo D’Urso, ADR Center - Member of JAMS International Prof Mary Trevor, Hamline University School of Law Mr Bryan Branon, ADR Center - Member of JAMS International Ms Romina Canessa, ADR Center - Member of JAMS International Ms Beverly Cawyer, ADR Center - Member of JAMS International Ms L. Reagan Florence, ADR Center - Member of JAMS International

25. Project JUST/2013/JCIV/AG/4628 ‘REBOOTING’ THE MEDIATION DIRECTIVE: ASSESSING THE LIMITED IMPACT OF ITS IMPLEMENTATION AND PROPOSING MEASURES TO INCREASE THE NUMBER OF MEDIATIONS IN THE EU Studiul analizează situația medierii în UE în urma implementării Directivei 52/2008 și susține că, deși Directiva a impulsionat introducerea și utilizarea medierii în statele membre, totuși obiectivul stabilit prin Articolul 1 nu a fost atins, iar medierea nu este nici pe departe folosită la nivelul potențialului său. Studiul se întemeiază pe opiniile a 816 experți din toate statele membre ale UE, cu mențiunea că, din aceștia, 210 provin din România (!), ceea ce dă o greutate disproporționată acestei țări în raport cu ponderea sa în cadrul Uniunii. Concluziile studiului: măsurile de introducere a obligativității recursului la mediere ca modalitate de sporire a utilizării acesteia în raport cu apelul la instanțe au întrunit cel mai mare număr de voturi exprimate de specialiștii consultați. Studiul poate fi consultat în întregime accesând link-ul: http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2014/493042/IPOL-JURI_ET(2014)493042_EN.pdf