Radioactivitate

1. Plescan Alexandra Clasa: a-12 a B Prof: Onose Laura Radioactivitate

2. Surselenaturale de radiaţii pot ficlasificateîn:1.Surse aflateexterioareorganismuluiuman: -radiaţiile cosmice sunt generate de particulele care intră în atmosfera Pământului şi interacţionează cu componentele chimice ale aerului, ducând la formarea unui mare număr de radionuclizi.Radiaţiile emise de aceşti radionuclizi se adaugă astfel radiaţiei cosmice propriu-zise. -radiaţiile de origine terestră se datorează radionuclizilor prezenţi în scoarţa Pământului,câţiva dintre aceştia - potasiu 40, uraniu 238, uraniu 235, thoriu 232 sunt prezenţi de la formarea sa şi de aceea sunt cunoscuţi sub numele de radionuclizi primordiali. Ei au timpi de înjumătăţire fizică de milioane de ani. Prin dezintegrarea succesivă a uraniului 238, uraniului 235 şi thoriului 232 (cele trei capete ale "seriilor radioactive naturale"), se formează toţi ceilalţi radionuclizi naturali cunoscuţi, care se numesc radionuclizi secundari – aceştia se transformă în final elementele stabile plumb 206, plumb 207 şi plumb 208, care încheie seriile radioactive amintite. 2.Surse din organism, reprezentate de radionuclizii pătrunşi în organism prin inhalare, ingestie şi prin piele. Clasificarearadionuclizilornaturali:

3. Radioactivitateaeste un fenomen rezultat din dezintegrarea radioactivă a atomilor sau, mai bine zis, a nucleelor acestora, este procesul prin care nucleulunui atom se transformă spontan în altă specie de nucleu atomic.

4. Radioactivitateaeste de 2 feluri: • Radioactivitatenaturala; • Radioactivitateartificiala. Radioactivitateanaturala • Fenomenul radioactivității a fost descoperit în 1896 de fizicianul Henri Becquerel la elementul uraniu, ca urmare a dezvoltării generale a fizicii și ca o consecință directă a descoperirii de către Roentgen, în 1895 a razelor X. Becquerel a observat că uraniul emite raze invizibile, cu proprietăți asemănătoare razelor X • este constituită din radionuclizii prezenţi în mediul înconjurător (aer, sol, apă, vegetaţie, organisme animale, inclusiv în om) din cele mai vechi timpuri, încă de la formarea planetei Pământ. • doza radiaţiei pe care o primeşte omul din surse naturale se datorează atât radionuclizilor din organism, cât şi celor aflaţi în mediul înconjurător.

5. Radioactivitateaartificiala experiențele de bombardare cu raze α au dus în 1934 la o nouă descoperire de importanță primordială. Este vorba de radioactivitatea artificială descoperită de soții Frederic și Irene Joliot-Curie, ginere și fiică ai descoperitorului poloniului și radiului. În 1934 aceștia au supus unui bombardament cu raze α niște foițe de aluminiu. Au observat faptul că în timpul bombardamentului, aluminiul emitea neutroni. Când bombardamentul înceta, foițele de aluminiu încetau și ele să mai emită neutroni, însă foițele de aluminiu continuau să emită o radiație asemănătoare cu razele β. apărută mai ales după descoperirea fisiunii nucleare, în anul 1939, a dus rapid la implicaţii şi consecinţe uluitoare pentru omenire; arma nucleară, motorul pentru propulsie, centrala nucleară electrică. In urma fisionării care se referă la scindarea în două, a unui atom greu de uraniu 235 sau plutoniu 239 produsă de un neutron, rezultă energie şi peste 250 radionuclizi. Aceeaşi reacţie de fisiune intervine şi în cazul reactoarelor unei centrale nucleare – unde este controlată şi în cazul exploziei unei bombe atomice – situaţie unde desfăşoară rapid.

6. α,β,γ –radioactivitate

7. RadiatiaAlfa(α)-ParticuleleAlfa se compun din doineutroni (farasarcinaelectrica) sidoiprotoni (incarcatipozitiv). Candparticulelealfatraverseaza un material solid, eleinteractioneaza cu multi atomipe o distantafoarte mica. Daunastere la ionisiisiconsumatoataenergiapeaceadistantascurta. Celemaimulteparticulealfaisivorconsumaintreagaenergie la traversareaunei simple foi de hartie. Principalulefectasuprasanatatiicorelat cu particulelealfaaparecandmaterialelealfa-emitatoaresuntingeratesauinhalateiarenergiaparticuleloralfaafecteazatesuturile interne, cum arfiplamanii. RadiatiaBeta(β)-ParticulaBeta este un electron liber. El penetreazamaterialul solid pe o distantamai mare decatparticulaalfa. Efecteleasuprasanatatiiasociateparticulelor beta se manifesta in principal atuncicandmaterialele beta-emitatoaresuntingeratesauinhalate. RadiatiaGama(γ)-Radiatiagama (razagama) se prezinta sub forma de undeelectromagneticesaufotoniemisi din nucleulunui atom. Ei pot traversacompletcorpuluman, putandfiopritedoar de un perete de betonsau de o placa de plumb groasa de 15 cm. Radiatiagamaesteoprita de: apa, betonsi, in special, de materiale dense, cum arfiuraniulsiplumbul, care suntfolosite ca protectieimpotrivaexpunerii la acest tip de radiatie.

9. Radiatiaionizanta nu poatefivazuta, auzitasausimtita. Ea poatefiinsamasurata, folosinddiferitetipuri de instrumente. Masurandcantitatea de radiatie, oamenii pot detectasursele de radiatiesi pot luamasurilenecesarepentruevitareaefecteloracestora. Pemasuraceradiatiatreceprin material, inclusivprintesuturi vii, ea interactioneaza cu atomii, transferand o parte din energiasa. Energiapierduta de radiatiaionizantaesteabsorbita de materialulsautesutulviupe care iltraverseaza. Energiacedatauneianumitecantitati de tesut se numestedozaabsorbitasi se exprima in Gray (Gy). 1 Gyesteechivalentul a 1 Joule/kilogram. Radiatiileau capacitatidiferite de a produce defectetesuturilor. Pentru a lua in considerareacestlucru, dozaabsorbita se multiplica cu un factor f, obtinandu-se astfeldozaechivalenta. Dozaechivalenta se exprima in Sievert(Sv). (Alta unitate de masurapentrudozaechivalentaesterem-ul ; 1 Sv=100 rem).