Primele Politici Comune R.I.S.E. Anul III

1. Primele Politici Comune R.I.S.E. Anul III Roibu Ana-Maria Ştefan Anca Maria

2. Cesuntpoliticilecomune?

3. Politicile comune ale UE sunt cele reglementate la nivelul Uniunii,pentru care deciziile se iau la nivelcomunitar, capacitatea de decizie fiind delegatăde la statele membre către instituţiile europene. Astfel,Tratatul CEE prevedea că acţiunea Comunităţii are in vedere“stabilirea unui tarif vamal comun şi a unei politici comerciale comune faţăde ţările nemembre, instaurarea uneipolitici comune in domeniulagriculturiişial transporturilor”.

4. Politica Agricolă Comună (PAC) este printre primele politici comune adoptate deUniuneaEuropeană –pe atunci, Comunitatea Economică Europeană. Geneza ei a fost o reacţie la problemele alimentare care au urmat celui de-al doilea Război Mondial. Termenul de “politică comună” reflectă una dintre trăsăturile definitorii ale PAC , pentru circa 90 % din produsele agricole, decizia nu mai aparţine statelor membre ci UE.

5. Suntdouă motive care au condus la apariţiaacesteipolitici: 1.Nevoia unei “fluidizări” a comerţului european cu produse agricole şi mai ales dorinţa ţărilor exportatoare de a se asigura de certitudinea plasamentului produselor lor. 2.Temerea faţă de situaţia în care forţa de muncă eliberată din agricultură ca urmare a mecanizării n-ar fi putut fi absorbită în acelaşi ritm de celelalte sectoare ale economiei, caz în care veniturile agricole ar fi scăzut şi mai mult relativ la cele din industrie. Dezvoltareauneiviziunicomune, la niveleuropean, de protejare a veniturilorfermierilorarfiputut preveni o astfel de situaţie.

6. Istoricul PAC începe în 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Romaprivind creareaComunităţii Economice Europene de către aceleaşi şase state (Franţa, Germania, Italia, Belgia,Olanda, Luxemburg) care, în 1952, înfiinţaseră CECO (Comunitatea Economică a Cărbunelui şiOţelului). Obiectivelepoliticiiagricolecomune: ›Creşterea productivităţii agricole prin promovarea progresului tehnic, prinasigurarea dezvoltării raţionale a producţiei agricole, şi prin utilizarea optimă afactorilor de producţie, în special a forţei de muncă; ›Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă, în special princreşterea veniturilor individuale ale lucrătorilor agricoli; ›Stabilizareapieţelor; ›Asigurarea siguranţei aprovizionărilor; ›Asigurarea unor preţuri rezonabile pentru consumatori.

7. Tratatul de la Roma nu explicăînsă concret cum aveau să fie realizate aceste obiective. De aceea,în 1958, miniştriiagriculturii din celeşase state semnatare ale Tratatului s-au întâlnit la Stresa(Italia) pentru a se pune de acord asupra modului de transpunere în practică a politicii agricole. Ei au stabilittreiprincipii care săguverneze PAC: ›Principiul pieţei unice: în interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circulăfără restricţii; ›Principiul preferinţei comunitare: este favorizat consumul produselor originaredin Uniunea Europeană, prin impunerea de preţuri mai mari la produsele din import faţă de producţia internă; ›Principiul solidarităţii financiare: măsurile comune sunt finanţate dintr-un bugetcomun.

8. Comisia era responsabilă de a detalia măsurile de politică agricolă comună.”Arhitectul” politicii a fost olandezul Sicco Mansholt, vicepreşedinte al comisiei şi responsabil pentru agricultură.

9. Principalelemomenteînevoluţia PAC: •℘ 1957: Tratatul la Roma (articolele 38-46, respectiv 32-38 în forma consolidată a Tratatului); •℘ 1958: Conferinţa de la Stresa între miniştrii agriculturii din cele şase ţări membre aleComunităţii Economice Europene (CEE) pune bazele PAC; •℘ 1962: primele măsuri de politică agricolă comună: sistemul de preţuri, intervenţia pe piaţă,prelevărişi cote la import, subvenţii la export •℘ Perioada anilor ’70: politica orientată preponderent spre susţinerea veniturilor, CEE devineexportator net de produse agricole, aparsurplusuri de producţieînspecial la cereale, lapte,carne de vită, cheltuielile agricole cresc la cca. 2/3 din bugetul comun •℘ Perioada anilor ’80: măsuri mai restrictive: introducerea sistemului de cote, stabilizareacheltuielilor agricole, scăderea preţurilor garantate, introducerea schemei de „îngheţare” aterenurilor (set-aside) şi a programelor de extensificare a producţiei agricole. Însăproblemele vechi (supraproducţia, cheltuielile bugetare) persistă şi apar unele noi: disputecomerciale, efecte dăunătoare asupra mediului datorită caracterului intensiv al producţiei

10. •℘ 1992: reforma MacSharry: reducerea preţurilor garantate în paralel cu introducerea de plăţicompensatorii, permanentizareaschemei de „îngheţare” a terenurilor,introducerea primelor măsuri de protejare a mediului şi pensionare anticipată a fermierilor; •℘ 1986-1994: negocieriîncadrul GATT (runda Uruguay): tarificareabarierelor non-tarifare,reducereaprotecţieitarifare, reducereasubvenţiilor la export, introducereaaccesului minimgarantat pentru produsele agricole în proporţie de 5% din cererea internă; •℘ Perioada anilor ’90: lipsă de competitivitate pe pieţele internaţionale determinată de preţurilemari, proceduri administrative complicate, cheltuielile agricole în continuare ridicate; •℘ 1999: Consiliul European de la Berlin îşi însuşeşte documentul strategic Agenda 2000. Noimăsuri de reformă: reducerea mai accentuată a preţurilor de intervenţie, creşterea plăţilordirecte; importanţă sporită acordată politicii de dezvoltare rurală, care devine pilonul aldoilea al PAC; •℘ Iulie 2002: Comisia analizează stadiul PAC şi propune noi direcţii de reformă ; •℘ Ianuarie 2003: Comisia propune un pachet de noi măsuri de reformă; •℘ Iunie 2003: Consiliul ajunge la un compromis privind noua reformă a PAC; •℘ 2005-2007: Intrarea în vigoare a noii reforme PAC.

11. Pentru perioada 2007-2013, PAC va beneficia de un buget maximal de 362,8 miliarde EURO, iar această sumă va fi repartizată în felul următor: 293,1 miliarde euro vor fi direcţionaţi către susţinerea agricultorilor şi a echilibrului pe piaţa comunitară, iar 69,7 miliarde euro vor fi direcţionaţi către dezvoltarea zonelor rurale. Pentruperioada 2007-2013, Directoratul General pentruAgriculturăşiDezvoltare Ruralădispunde de douăinstrumentefinanciarepentruimplementareapoliticiiagricoleşi de dezvoltarerurale: Fondul European pentruGarantareAgricolă (pentru plăţiledirecte cătrefermierişipentru măsuri de piaţă) şiFondul European AgricolpentruDezvoltareRuralapentru măsurileprivinddezvoltarea rurală.

12. Alte politici comune: ▪pescuit ▪siguranţă alimentară ▪politica industrială ▪piaţa internă ▪audiovizual şi media ▪cultură ▪educaţie, formare profesională şi tineret ▪combaterea fraudei ▪politica fiscală ▪politica vamală ▪cercetare şi inovare ▪societatea informaţională ▪energie ▪transporturi ▪politica consumatorilor ▪mediu ▪sănătate publică ▪politica regională ▪dezvoltare ▪extindere ▪comerţ ▪relaţii externe ▪justiţie,libertate şi securitate ▪PESC ▪ajutor umanitar ▪drepturile omului

13. Bibliografie: “Europa în 12 lecţii”,Pascal Fontaine http://www.euractiv.ro/uniuneaeuropeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_12577/Politicile-Uniunii-Europene.html http://europa.eu/ http://ue.eu.int http://www.europainfo.ro/uniuneaeuropeana/politicile-uniunii-europene/politile_uniunii_europene.html