Participarea publicului – legatura dintre Espoo si Aarhus Daniela Pineta Consilier MMGA

1. Participarea publicului – legatura dintre Espoo si Aarhus Daniela Pineta Consilier MMGA

2. 11 mai 2004 - Ucraina a început lucrările de construire a canalului Dunăre - Marea Neagră (pe braţele Chilia şi Bâstroe din Delta Dunării) • 26 august 2004 - a inaugurat oficial prima etapă fără a lua în considerare reactiile negative si apleurile de suspendare a lucrărilor până la respectarea dreptului internaţional relevant, exprimate de partea română, de statele europene şi de Comisia Europeană, de organizaţiile internaţionale active în domeniul protecţiei mediului şi de diverse organizaţii neguvernamentale • derularea acestui proiect de către Ucraina a incalcat atat prevederile unor conventii internationale din domeniul protecţiei mediului, cat şi unele acorduri bilaterale care nu au fost respectate întocmai

3. Conventia privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontier (Espoo, 25 februarie 1991) Art. 3 al aceastei convenţii, la care este parte şi Ucraina, stabileşte: • o parte care îşi propune să realizeze o activitate susceptibilă să provoace un impact transfrontier negativ semnificativ are obligaţia de notificare în scopul unor consultări directe şi eficiente, a unei alte părţi pe care o consideră că ar putea fi afectată, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de momentul informării publicului propriu, despre activitatea propusă • Comentariu: in conformitate cu această obligaţie, autorităţile ucrainene ar fi trebuit să informeze partea română despre activitatea propusă, pentru ca aceasta să îşi comunice părerea în legătură cu impactul transfrontier potenţial al activităţii propuse şi măsurile de reducere sau eliminare a acestuia. • În ciuda faptului că pe plan intern, in Ucraina, au fost luate deja măsuri de consultare a diverselor instituţii implicate în dezvoltarea acestui proiect (Ministerul Transporturilor, Academia de ştiinţe din Ucraina), partea ucraineană nu a oferit nici un fel de informaţii părţii române în legătură cu intenţiile sale în acest sens, deşi partea română a cerut, în mod oficial, să fie informată asupra potenţialului impact economic şi de mediu al unui astfel de proiect. • Procedura EIA transfrontiera trebuia sa inceapa in faza de PROIECT a canalului ( NU CONCOMITENT cu lucrarile la canal).

4. Convenţia privind accesul la informaţii, participarea publică la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în problemele de mediu,incheiată la Aarhus (Danemarca), la 25 iunie 1998 - stabileşteîn sarcina părţilor obligaţii referitoare la procedurile de consultare a publicului potenţial afectat de proiecte de mediu. Conduita autorităţilor ucrainene în problema canalului Bâstroe contravine prevederilor articolului 6, paragraful 2 (e) al acestui instrument juridic internaţional, în conformitate cu care publicul afectat de proiectul ucrainean ar fi trebuit informat, atât prin notificare publică, dar si in mod individual, dupa caz, într-o fază incipientă a procesului decizional privind realizarea proiectului, despre faptul că activitatea respectivă face obiectul unei proceduri naţionale sau transfrontieră de evaluare a impactului asupra mediului.

5. Demersurile partii romane: • la 19 august 2004, partea română a sesizat Secretariatul Convenţiei de la Espoo în vederea constituirii unei Comisii internaţionale de investigare/anchetă care se va pronunţa asupra posibilităţii producerii unui impact transfrontalier semnificativ. Prima reuniune a Comisiei de investigare, formată din experţii naţionali şi un preşedinte – profesorul olandez Joost Terwindt - s-a desfăşurat la Geneva, la 26 ianuarie 2005. • Lucrările sale au fost suspendate o perioada, ca urmare a neachitării de către Ucraina a contribuţiei sale financiare pentru suportarea cheltuielilor legate de funcţionarea Comisiei, care, conform prevederilor Convenţiei, sunt suportate paritar de către părţile implicate, in prezent sunt reluate.

6. Comitetul de implementare al Convenţiei de la Aarhus a fost sesizat cu privire la nerespectarea dispoziţiilor Convenţiei de către Ucraina atât de partea română (România fiind, de altfel, primul stat care a apelat la un asemenea mecanism), cât şi de o organizaţie non-guvernamentală ucraineană. • La reuniunea din 15-17 decembrie 2004, acesta a analizat sesizarea României, urmând să formuleze recomandări către Reuniunea Părţilor, existând chiar posibilitatea formulării unui plan de acţiune care să fie respectat de Ucraina în derularea ulterioară a proiectului. • La 18 februarie 2005, a fost finalizat Raportul celei de-a şasea Reuniuni a Comitetului de implementare în care se arată că Ucraina a încălcat prevederile Convenţiei sintetizând principalele componente ale dreptului publicului de a participa la procesul decizional în problemele de mediu, respectiv obligaţia autorităţilor de informare adecvată, efectivă, oficială şi în timp util a publicului, de a furniza oportunităţile adecvate de participare a publicului interesat în procesul de luare a deciziei prin stabilirea unui cadru temporal suficient în care acesta să îşi exercite drepturile. De asemenea, raportul recomandă Ucrainei să îşi alinieze legislaţia şi practica la standardele stabilite de Convenţie şi să elaboreze o strategie privind incorporarea dispoziţiilor Convenţiei în legislaţia naţională şi crearea mecanismelor practice de aplicare a Convenţiei. Raportul a fost înaintat spre aprobare Conferintei Părţilor, care s-a desfăşurat la Alma Ata, în perioada 25 -27 mai 2005.

7. Urmare: • La cea de-a doua Conferinta a Partilor la Conventia dela Aarhus, 25-27 mai 2005, s-a adoptat Decizia II/5 referitoare la conformarea cu prevederile acestei conventii. Decizia II/5 este insotita de: - Decizia II/5a privind conformarea Kazahstan - Decizia II/5b privind conformarea Ucrainei - Decizia II/5c privind conformarea Turkmenistan • Decizia II/5b:adopta urmatoarele puncte de vedere ale Comitetului de implementare - Ucraina nu se conformeaza prevedeilor art.4 (1);art.6 (1) a); art.6 (2)-(8),(9) ultima propozitie;art.3(1); - cere Ucrainei – sa-si armonizeze legislatia si practica la prevederile Conventiei si sa raporteze despre acest lucru urmatoarei Conferinte a Partilor - sa elaboreze o strategie de transpunere a prevederilor Conventiei si de dezvoltare a mecanismelor de implementare, strategie pe care sa o inainteze Comitetului de implementare pana la sfarsitul anului 2005.

8. Decizia II/5b:adopta urmatoarele puncte de vedere ale Comitetului de aplicare - Ucraina nu se conformeaza prevedeilor art.4 (1);art.6 (1) a); art.6 (2)-(8),(9) ultima propozitie;art.3(1); - cere Ucrainei – sa-si armonizeze legislatia si practica la prevederile Conventiei si sa raporteze despre acest lucru urmatoarei Conferinte a Partilor - sa elaboreze o strategie de transpunere a prevederilor Conventiei si de dezvoltare a mecanismelor de implementare, strategie pe care sa o inainteze Comitetului de implementare pana la sfarsitul anului 2005.

9. Concluzii: pp “traverseaza”, pe orizontala cele doua conventii; • CI al Conventiei Aarhus a actionat rapid, “sanctionand” destul de rapid tarile in culpa. • CI al Conventiei Espoo si-a declinat competenta la inceput, spunand ca subiectul nu se discuta la acest nivel datorita regulilor de procedura ale CI • S-a recurs la mecanismul Conv. Espoo- anexa IV - declanseaza C de investigare- se asteapta rezultatul acesteia care se va pronunta asupra existentei unui impact semnificativ dincolo de frontiera. • Rezultatul lucrarilor Comisiei de investigare va fi transmis partilor implicate si Secretariatului Conventiei Espoo.

10. De ce aceste 2 Conventii ? • Conventia Espoo este una de procedura EIA in context transfrontiera, iar pp este parte a acestei proceduri si este totodata Pilonul II al conventiei Aarhus (PP la luarea deciziei in probleme de mediu) • Pilonul II: art.6(2)-(8) si (9)- articolul ale carui prevederi trebuie respectate si in procedura EIA nationala si transfrontiera a.i. sa se asigure conformarea cu prevederile ambelor conventii. In acest sens, prevederile nationale vor fi modificate ( HG 918/2002 si OM 860/2002) cu prevederile Directivei 2003/35/CE care a fost elaborata de UE in aplicarea Pilonului II al Conventiei Aarhus.