Stări de spirit în schimbare în România socială a anilor 1998-2007

1. Stări de spirit în schimbareîn România socială a anilor 1998-2007 Suport de prezentare la lansarea BOP-FSR, toamna 2007 Dumitru Sandu

2. Primele concluzii • O ţară de nemulţumiţi • Nu unică, însă, ci in spiritul “spaţiului de nemulţumire” care începe din Balcani cu Grecia şi Bulgaria şi se continuă spre centrul Europei, prin România, cu Ungaria şi Slovacia dar are similarităţi şi în ţările baltice şi în Portugalia (conform datelor din Eurobarometrul 67) • Nu “felul de a fi” explica lucrurile ci, mai ales, PIB-ul, guvernul, justitia şi administratia locală • Nemulţumiţi dar optimişti • printre cei mai optimişti din Europa • cu un optimism care “merge” pe lumi sociale: maxim la tinerii din urban şi minim la vârstnicii din rural • cu o clară tendinţă de reducere a stării de nemulţumire mai ales dacă se face comparaţia între “traiul de azi” şi “cel de acum un an” • “Lumea socială” mai dependentă de economie decât de politică • Nemulţumire cronică faţă e salarii dar mulţumiţi de familie • Starea de spirit cotidiană – marcată prin tristeţi , bucurii, oboseală, plictiseală, sentimente de împlinire, mândrie etc. – este mult mai bună în 2007 faţă de 1999 • După anul 2000 ciclurile stărilor de spirit ale populaţiei se suprapun tot mai puţin cu cele electorale • Există şi români fericiţi • şi nu sporadic, ci la scară socială, şi nu milionari în dolari sau euro,ci oameni obişnuiţi • fericirea socială (în sensul de manifestă la nivel de grupuri sau segmente sociale prin condiţionări de natură socială) în România anilor 2000 are câteva condiţionări comune cu satisfacţia –sănătate, bani şi bunuri materiale în gospodărie peste media naţională. • Fericirea este un gen de satisfacţie care , în plus faţă de asigurarea unui bun context material de viaţă, implică şi un mediu social plăcut, cald, asigurat în principal de familie , prieteni şi mediul de locuire zilnică. • “Bun” şi “rău” se schimbă destul de repede în ierarhiile sociale • Imaginile publice în legătură cu actorii politici de relevanţă istorică se reconstruiesc de la o perioadă la alta • Sau despre cum se modifică sau menţin imaginile publice despre preşedinţi în opt ani de zile

3. DIRECŢIA schimbărilor….. • nu a fost niciodată mulţumitoare la nivel social • a fost contrară aşteptărilor populaţiei, în 1999-2000 • trend pozitiv în percepţia publică, după 2000, • dar cu perioade de dezamăgire în 2002 , primăvara 2006 şi toamna 2007 Cifrele din slide-urile2-7 prezintă diferenţa dintre ponderea opiniilor pozitive si ponderea opiniilor negative, diminuată în funcţie de ponderea celor fără opinie. Cifrele de 1 sau 2 după an indică valul de primăvară şi, respectiv toamnă, când au fost culese datele. Exemplu de citire: în toamna anului 2007, ponderea celor care cred că „direcţia este bună” este cu 9 puncte procentuale mai mică decât ponderea celor care cred că „direcţia este greşită”, după corectarea diferenţei respective pentru ponderea non-raspunsurilor. Sursa BOP-FSR.

4. SATISFACŢIA • În permanenţă nemulţumiţi cu traiul din „ziua de azi” • În perioada 2000-2002 se produce cel mai important spor de satisfacţie relativă (sentimentul că „acum este mai bine decât anul trecut) • Deşi nemulţumiţi de felul în care trăiesc, românii sunt din ce în ce mai mulţumiţi cu viaţa în prezent faţă de cea din anul anterior

5. OPTIMISMUL… • este indicatorul de stare de spirit la care românii stau cel mai bine • în primul an de la aderarea la UE optimismul social are valori ridicate • ciclurile de optimism au, după anul 2000, foarte puţin de a face cu ciclurile electorale

6. SATIFACŢII PARTICULARE • Nemulţumire cronică faţă de salarii şi banii disponibili • Jumătate dintre români se cred bolnavi şi jumătate sănătoşi • Familia este salvarea • Pe domenii specifice românii rămân la fel de nemulţumiţi sau de mulţumiţi şi totuşi insatisfacţia generală se reduce. De ce?

7. SATISFACŢIA “DE DURATĂ” ca raportare pozitivă la prezent, la prezent faţă de trecut şi la viitor, indică* dependenţă parţială a stărilor de spirit faţă de ciclurile de guvernare* după anul 2000, aceastădependenţă pare să fie în declin *o lume urbană cu stări de spirit mai bune decât cele din rural, după 2003 Valorile peste zero indică satisfacţie peste media naţională, pe perioada 1998-2007, iar cele sub cifra respectivă denotă valori mai mici decât media. Pentru detalii tehnice vezi textul referitor la “Avatarurile nemulţumirii sociale în România anilor 1998-2007” pe care îl semnez în cadrul caietului asociat cu acest val al BOP.

8. ÎNCREDEREA ÎN GUVERN • Marcată de ciclurile electorale • Dar în descreştere aproape continuă din 2001 până în 2007 • Cu o cădere abruptă în perioada guvernării Radu Vasile • Cu o refacere spectaculoasă la începutul guvernării Adrian Năstase • Cu slabă revenire la începutul guvernării Tăriceanu

9. ÎNCREDEREA ÎN JUSTIŢIE • Se menţine constant în bandă negativă, de puternică neîncredere • La început de ciclu electoral populaţia crede mai mult în justiţie (sau în promisiuni electorale legate de justiţie) • La sfârşit de ciclu electoral neîncrederea redevine foarte puternică

10. .„Dacă vă gândiţi la dumneavoastră, în ultima săptămână, v-aţi simţit…..?” (% celor care răspund afirmativ la întrebare) • Sentimentele negative ale vieţii cotidiene par să fie în descreştere : mai puţină plictiseală, oboseală şi tristeţe. • Deşi redus , numărul celor care au dominante pozitive în viaţa de zi cu zi a crescut între 1999-2007. • Măsurători în mai multe momente sunt necesare pentru a vedea cât de stabilă este tendinţa.

11. CEL MAI BUN LIDER POLITIC DIN ULTIMA SUTĂ DE ANI După opt ani, între 1999-2007, ierarhiile se modifică semnificativ prin apariţia lui Traian Băsescu. La „cei mai buni” acesta apare pe locul al doilea, după Ceauşescu. Locul al treilea este ocupat de Ion Iliescu, Regele Carol I şi de Regele Mihai I.

12. TOPUL NEGATIV AL LIDERILOR POLITICI Ierarhiile se schimbă în opt ani de zile în mod semnificativ. Pe locul al doilea nu mai este Emil Constantinescu, ci Ion Iliescu. Este un caz tipic de reconstruire a imaginii publice despre personalităţile politice cu rol istoric.