CALITATE ÎN MANAGEMENTUL UNITĂŢII ŞCOLARE

1. INVESTEŞTE ÎN OAMENI! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 CALITATE ÎN MANAGEMENTUL UNITĂŢII ŞCOLARE

2. Tema 7: Autoevaluare pe baza standardelor de calitate

3. 1. Ce înseamnă „standard”, „standard de referinţă”, „indicator de performanţă” ? Standardulreprezintă descrierea cerinţelor formulate în termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie. Acestea sunt exprimate prin Standardele de acreditare şi de evaluare periodică. Standardul de referinţă reprezintă descrierea cerinţelor care definesc un nivel optimal de realizare a unei activităţi de către o organizaţie furnizoare de educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau mondial. Indicatorul de performanţă reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activităţi desfăşurate de o organizaţie furnizoare de educaţie prin raportare la standarde, respectiv la standarde de referinţă.

4. 2. Unde se găsesc indicatorii şi descriptorii pentru judecarea nivelului de realizare ? În anexa a-II-a H.G. nr. 21/2007 pentru aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar; În documentul Standarde de referinţă şi indicatori de performanţă pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar, aprobat prin HG.nr. 1534/2008. Precizăm că indicatorii de performanţă sunt aceiaşi atât în Standardele de acreditare şi de evaluare periodică, cât şi în Standardele de referinţă (de calitate). Fiecare indicator de performanţă are unul sau mai mulţi descriptori (cerinţe), diferenţiaţi în funcţie de categoria de standard.

5. 3. Cum judecăm nivelul de realizare al fiecărui indicator? Nivelurile de realizare sunt: Nesatisfăcător, Satisfăcător,Bine,Foarte Bine, Excelent, stabilite după cum urmează, pentru fiecare din cei 43 de indicatori în parte: Nesatisfăcător, dacă unul sau mai mulţi descriptori din standardele de acreditare şi evaluare periodică nu sunt îndepliniţi; Satisfăcător, dacă toţi aceşti descriptori sunt îndepliniţi; Bine, dacă, pe lângă toţi descriptorii obligatorii,din standardele de acreditare, se îndeplineşte cel puţin o cerinţă din standardele de referinţă; Foarte bine, dacă, pe lângă descriptorii obligatorii, se îndeplinesc TOATE cerinţele din Standardele de referinţă; Excelent, dacă unitatea de învăţământ a depăşit nivelul de realizare a cerinţelor din standardele de referinţă, demonstrându-şi capacitatea creatoare şi inovativă. Se va preciza în dreptul indicatorului, nivelul de îndeplinire, aşa cum rezultă din activităţile de evaluare internă, după cum urmează: 1 – pentru nivelul „nesatisfăcător” 2 – pentru nivelul „satisfăcător” 3 – pentru nivelul „bine” 4 – pentru nivelul „foarte bine” 5 – pentru nivelul „excelent”

7. Ca urmare, pentru a ne atinge obiectivele, trebuie să dezvoltăm o cultură organizaţională care să faciliteze asumarea calităţii ca o prioritate absolută la nivelul sistemului şcolar, dar şi al fiecărei unităţi şcolare în parte. Această asumare generează efecte sesizabile, influenţând şi chiar orientând tot ceea ce se întâmplă în şcoală: - toate persoanele care lucrează în şcoală – de la director până la ultimul elev de clasa I nou intrat în şcoală; - toate activităţile realizate – ore de clasă, activităţi extra-curriculare, alte activităţi cu elevii, cu părinţii şi cu cadrele didactice (inclusiv cele de formare şi dezvoltare profesională); - toate documentele curriculare şi manageriale produse – de la proiectul şcolii până la planurile de lecţie şi/sau ale unităţilor de învăţare; - toate produsele realizate – de la materialul didactic conceput pentru orele de clasă până la materialele vizuale expuse pe pereţii claselor şi ai şcolii sau realizate în atelierele-şcoală.

8. Exerciţiu: Analizaţi, în grup, folosind studiul comparativ, evoluţia standardelor în cele două domenii sau subdomenii alocate. Care sunt diferenţele în abordare şi în formulare între cele trei categorii de standarde? Concluziile dumneavoastră vor fi scrise pe o foaie de flip-chart.

9. Debriefing: - Legătura între fiecare categorie de standarde şi o etapă distinctă din funcţionalitatea unei instituţii de învăţământ. - Diferenţa între ”cerinţe exprimate în termeni de regulă sau rezultat” şi ”cerinţa care indică un nivel optimal de realizare a unei activităţi, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional și internaţional”. - Caracterul obligatoriu / neobligatoriu.

10. Principalele funcţii ale evaluării: • îmbunătăţirea activităţii curente – evaluarea trebuie să fie oportună, să împiedice apariţia disfuncţiilor majore şi, în acelaşi timp, să arate foarte clar ce a mers şi ce nu în activităţile trecute; • asigurarea feedbackului pentru grupurile semnificative de interes – rezultatele acţiunilor trebuie cunoscute de către elevi, părinţi, cadre didactice, manageri, comunitate în ansamblul ei, pentru ca toate aceste grupuri de interes să poată judeca dacă „investiţia“ făcută (nu numai cea financiară) a dus sau nu la impactul scontat şi dacă merită continuată sau nu; • - revizuirea şi optimizarea politicilor şi strategiilor educaţionale de la nivelul unităţii şcolare, pentru ca acestea să servească mai bine misiunii asumate.

12. Demersul de autoevaluare, în concepţia ARACIP, cuprinde următorii paşi: 1. Identificarea problemei - selectarea domeniului / temei / temelor care vor fi supuse procedurilor de auto-evaluare. Se recomandă ca primele aplicări să vizeze toate domeniile şi temele, pentru a avea o viziune cât de cât cuprinzătoare asupra a ceea ce se întâmplă în şcoală. Ulterior, însă, se pot alege, pentru autoevaluare, doar anumite domenii sau chiar numai anumiţi indicatori.

13. 2. Diagnoza nivelului de realizare pentru fiecare dintre temele selectate – utilizând diferite instrumente –, prin compararea performanţei măsurate cu descriptorii asociaţi fiecărui indicator. Aici este esenţială evidenţierea realizărilor, poziţiilor şi opiniilor grupurilor de interes şi persoanelor semnificative la nivelul şcolii (părinţi, elevi, cadre didactice, lideri comunitari etc.). Ca metode şi instrumente de diagnoză pot fi folosite: - observarea pe baza unui ghid de observare; ancheta – cu chestionar sau interviu (individual sau de grup); - analiza documentelor pe baza unui ghid de analiză documentară. Pentru fiecare dintre indicatorii selectaţi, sunt construiţi itemi în cadrul instrumentelor considerate adecvate, fiind la latitudinea şcolii dacă este folosit un singur instrument sau situaţia este diagnosticată pe baza interpretării rezultatelor aplicării mai multor instrumente.

14. 3. Judecarea nivelului de realizare (nesatisfăcător, satisfăcător, bun, foarte bun, excelent), comparând descrierile calitative ale nivelurilor care există la fiecare indicator cu ceea ce rezultă din aplicarea instrumentelor. Pe această bază sunt identificate punctele tari, punctele slabe şi ţintele pentru intervenţiile de remediere / dezvoltare – prin compararea performanţei reale cu cea estimată prin indicatori / standarde. 4. Planificarea activităţilor de dezvoltare şi îmbunătăţire a calităţii, inclusiv prin modificarea / optimizarea proiectului de dezvoltare instituţională şi a planurilor operaţionale asociate. Noile ţinte strategice pentru dezvoltare vor fi stabilite prin corelarea punctelor slabe cu ameninţările, iar resursele strategice, prin corelarea punctelor tari cu oportunităţile. De asemenea, modificările vor fi aduse la cunoştinţa şi discutate cu reprezentanţii principalelor părţi interesate. 5. Desfăşurarea activităţilor de dezvoltare / optimizare / remediere – cu implicarea tuturor celor interesaţi. 6. Reaplicarea instrumentului de evaluare pentru a evidenţia progresul realizat. Rezultatele vor fi împărtăşite, iar succesul va fi „celebrat“ la nivelul întregii şcoli.

15. În stabilirea priorităților de îmbunătățire pe baza rezultatelor de autoevaluare, managementul organizaţiei ar trebui să răspundă la următoarele întrebările cheie: • Ce este important pentru organizaţie? • Cât de bine se lucrează în acest domeniu? • Care sunt subiectele cheie rezultate din autoevaluare? • Unde trebuie să se acţioneze mai bine? • Care sunt punctele tari identificate care trebuie să fie menţinute la nivel maxim de eficienţă? • Care sunt domeniile care necesită îmbunătăţire recunoscute de organizaţie, dar în care nu se va acţiona pentru că nu sunt esenţiale pentru activitatea acesteia? • Care sunt domeniile care necesită îmbunătăţire recunoscute de organizaţie şi considerate de maximă importanţă? • Cum se va monitoriza desfăşurarea acţiunilor de îmbunătăţire? Rezultatele autoevaluării creează o imagine a situaţiei curente a organizaţiei, evidenţiind punctele tari şi domeniile care necesită îmbunătăţiri.

17. Exerciţiu: Realizați, în grup, demersul de autoevaluare în domeniul sau subdomeniul alocat, folosind standardele de acreditare și evaluare periodică, schema de autoevaluare în cadrul spiralei calității și reprezentarea grafică a nivelurilor calității educației. Care sunt pașii pe care îi cuprinde demersul de autoevaluare? Analizați rezultatele autoevaluării și faceți propuneri de îmbunătățire.

18. Debriefing • - Evaluăm pentru a dezvolta, pentru a creşte, pentru a învăţa şi nu pentru a sancţiona, pentru a lăuda, pentru a spune ”nu se poate” sau pentru a ne linişti că lucrurile merg bine în şcoala noastră. • - Standard de referinţă (de calitate) - descrierea cerinţelor formulate în termeni de reguli sau rezultate, care definesc nivelul optimal de realizare a unei activităţi în educaţie, pe baza bunelor practici existente. • Etape în implementarea standardelor de referinţă: • Dezbaterea, înţelegerea standardelor de referinţă • Realizarea diagnozei • Stabilirea punctelor tari, a slăbiciunilor şi a ţintelor • Stabilirea măsurilor care pot fi implementate • Implementarea măsurilor • Aplicarea instrumentului pentru autoevaluare

19. În evaluarea calităţii educaţiei, pe baza standardelor de referinţă, se urmăreşte progresul (care va fi continuu, permanent şi bazat pe dovezi), în privinţa: • Nivelului de realizare a obiectivelor asumate; • Satisfacerii nevoilor beneficiarilor direcţi şi indirecţi de educaţie; • Iniţiativei, inovaţiei, creativităţii prin care furnizorul de educaţie îşi defineşte personalitatea proprie, prin care îşi atrage clienţii şi beneficiarii şi care se constituie ca exemple de bună practică.

20. “Înţelepciunea de a-ţi admite punctele slabe şi a le corecta prin învăţare continuă înseamnă leadership.”A. James În concluzie, nu există perfecţiune, dar există perfecţionare! Fii un manager de calitate!