Fiziologia sistemului locomotor

1. Fiziologia sistemului locomotor Prof. Pop Aurel

2. Observând un atlet sau un halterofil în timp ce depune un anumit efort, pe parcursul desfășurării unui antrenament sau al participării la un concurs, se vede că mușchii săi, aflați sub piele, se deformează în momentul în care sunt solicitați, dar revin la normal atunci când activitatea încetează. Mușchii sunt organe ale mișcăriide a căror funcționare depind aproape toate acțiunile noastre.

3. Încă din clasa a VI-a știți ce este mișcarea de flexie, cât și ce este extensia. Să luăm ca exemplu mușchii brațului, bicepsului și tricepsului. În mișcarea de flexie, bicepsul se umflă și se scurtează; el se contractă, iar tricepsul se relaxează. În mișcarea de extensie, tricepsul se contractă și bicepsul se relaxează. Bicepsul și tricepsul, care permit antebrațului să execute mișcări opuse, sunt mușchi antagoniști. Partea superioară a bicepsului se atașează de omoplat prin două tendoane, iar extremitatea inferioară este fixată de radius printr-un singur tendon. Tricepsul se atașează pe omoplat și humerus, iar partea inferioară pe ulnă.

4. În timpul mișcării de flexie, bicepsul se contractă și, pentru că omoplatul rămâne fix, tendonul său inferior trage osul radius o dată cu tot antebrațul, datorită articulației cotului. În mișcarea de extensie, contracția tricepsului provoacă mișcarea inversă. În timpul unei mișcări, oasele, antrenate de contracția mușchilor, se deplasează unele față de altele, deoarece sunt articulate între ele. Oasele, articulațiile și mușchii sunt cele trei elemente ce se asociază în realizarea oricărei mișcări a corpului

5. Asigurând mișcarea și echilibrul corpului, mușchii și oasele formează sisteme de pârghii învățate la fizică. Un exemplu de pârghie de ordinul I îl constituie articulația craniului cu coloana vertebrală, în care punctul de sprijin este articulația dintre craniu și coloana vertebrală, punctul de aplicare a forței fiind reprezentat de mușchii gâtului, iar punctul de aplicare a rezistenței este dat de greutatea oaselor feței.

6. Pârghiile de ordinul II sunt mai numeroase, un exemplu fiind reprezentat de articulația labei piciorului cu gamba la ridicarea corpului pe vârful piciorului.

7. Pârghiile de ordinul III sunt cele mai numeroase, fiind întâlnite în mișcările de flexie și extensie, de exemplu la mișcarea femurului. Pentru ca osul să-și îndeplinească funcția de pârghie, el trebuie mișcat de cel puțin doi mușchi antagoniști.

8. Omul este adaptat să se miște pe un teren solid, dar în cursul vieții el îndeplinește activități multiple, care îl obligă să se adapteze și pe altfel de suporturi: nisip, apă, gheață. În aceste condiții, el folosește schiurile, patinele, snow boardul sau surf-ul, realizându-se cu ajutorul lor, toată gama de mișcări ale corpului, ale brațelor sau ale picioarelor; acestea presupune coordonarea perfectă a mișcărilor, în scopul menținerii echilibrului stabil al corpului.

9. Omul este o ființă bipedă. În timpul mersului, centrul de greutate al corpului trece alternativ de pe un picior pe altul și astfel, numai una din tălpi atinge pământul, locomoția fiind asigurată de activitatea combinată a mușchilor și articulațiilor. În timpul mersului, omul calcă pe toată talpa, iar atunci când aleargă se sprijină pe degete. În organism, mușchii se găsesc permanent într-o ușoară stare de contracție, numită tonus muscular, cu rolul de menținere a oaselor în articulații. Datorită tonusului muscular, omul își poate păstra poziția verticală a corpului la care participă numeroși mușchi. Fiziologia ( din limba greacă: phisos- natură și logos-cunoaștere) se ocupă cu studiul funcțiilor mecanice, fizice și biochimice ale organismelor vii.

10. Bibiografie: • Biologie, manual pentru cls VII-a. Editura Corint: Autori – Zoe Partin, Luminița Logofătu, Cezar Th. Niculescu; • Atlas de anatomie, Editura Vox. • www.google.ro

11. Sfârșit