1 / 53

TCC Efecte Stabilirea vechimii leziunilor

TCC Efecte Stabilirea vechimii leziunilor. Conf. Dr. Beatrice Ioan. Hematomul extradural. Efect traumatic primar Mecanism dinamic direct (forţe dinamice de contact asupra calotei şi vaselor durale- nu asupra creierului)

grace
Download Presentation

TCC Efecte Stabilirea vechimii leziunilor

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. TCCEfecte Stabilirea vechimii leziunilor Conf. Dr. Beatrice Ioan

  2. Hematomul extradural • Efect traumatic primar • Mecanism dinamic direct (forţe dinamice de contact asupra calotei şi vaselor durale- nu asupra creierului) • TCC → forţe dinamice de contact → împingerea calotei în sensul de acţiune al forţelor → decolarea durei mater de pe tăblia osoasă internă → ruperea vaselor durale → acumularea de sânge între tăblia osoasă internă şi dura mater. • Se poate extinde bilateral - nu este oprit de extensiile durei mater (tentoriu şi coasa creierului)- spre deosebire de HSD!

  3. Hematomul extradural Surse de sângerare • AMM (50% dintre HED acute) • Vene meningeale diverse (1/3 cazuri) • Sinusuri venoase ( 10%) • Vene diploice (HED subacute şi cronice)

  4. Hematomul extraduralEvoluţie morfologică Cheaguri de sânge fine, friabile ↓ Cheaguri închise la culoare şi aderente de dura mater Uneori, aspect laminat, vărgat → sângerări repetate ↓ Cronicizare: • Rareori - lichefierea cheagurilor • Cca. 28% cazuri → ţesut subţire de granulaţie pe suprafaţa durei mater → membrană fibroasă, vasculară ( 1 lună)

  5. Hematomul subdural • Efect traumatic primar focal • Impact direct/mecanism inerţial • Frecv. unilateral, emisferic (“bridging veins”) Fct. de prezenţa/absenţa altor leziuni traumatice: • HSD simplu (pur) • HSD complex (complicat) Fct. de evoluţia clinică: • Acut • Subacut • Cronic

  6. Hematomul subdural

  7. Hematomul subdural Fct. de prezenţa şi aspectul membranelor: HSD acut → absenţa membranelor/sg. proaspăt HSD subacut → membrană parietală subţire HSD cronic → membrană parietală şi viscerală- perfect delimitat anatomic Conţinutul → se lichefiază treptat → lichid gălbui-portocaliu, bogat în proteine Vârsta HSD se stabileşte cu precizie microscopic, funcţie de: • Liza eritrocitelor • Maturitatea şi grosimea neomembranelor • Gradul de rezoluţie al hematomului

  8. Hematomul subduralDinamică MO (McCormick, 1996)

  9. Hematomul subduralDinamică MO (McCormick, 1996)

  10. Contuzia cerebrală • Efect traumatic focal, primar • Focare hemoragice+necroze tisulare+ parenchim dilacerat + edem perilezional • Leptomeningele suprajacent- intact Fcţ. de elementul predominant: → contuzie hemoragică → contuzie necrotică În timp → cicatrici galben-maronii

  11. Indexul de contuzie(Adams &colab.) • Evaluarea cantitativă a contuziei • Metodă anatomo-patologică → 2 parametri anat.-patol.: Profunzimea leziunii • 1 - cortex superficial • 2 - întreaga grosime a cortexului • 3 - cortexul şi subst. albă subiacentă Extinderea leziunii • 1 - lez. localizată • 2 - lez cu extindere moderată (2-3 focare) • 3 - lez cu extindere mare ( 3 focare)

  12. Indexul de contuzie → Se calculează separat pentru diferite zone ale creierului. → Se înmulţesc indicii de profunzime cu cei pentru extindere. → Lez. cu profunzimi diferite → se consideră profunzimea cea mai mare

  13. Indexul de contuzie

  14. Tipuri de contuzii 1. C. de fractură → subiacent unui focar de fractură → mecanism → impact 2. C. directă (“coup contusion”) → la nivelul zonei de impact → lipseşte fractura de calotă 3. C. de contralovitură (“contre coup contusion”) → diametral opusă zonei de impact → efect la distanţă → undele de şoc

  15. Tipuri de contuzii 4. C. intermediară → rupt. ale parenchimului şi vaselor în afara zonelor adiacente tăbliei osoase int. → efect la distanţă al unei de şoc + mec. inerţiale 5. C. de alunecare (“gliding contusion”) → însoţeşte frecvent LAD → marginile sup. ale emisferelor cerebrale → focare hg. punctiforme în cortex şi subst albă adiacentă → mec. → inerţial rotator 6. C. de hernie cerebrală → în sdr. de angajare cerebrală → feţele mediale ale l. temp., culmenului cerebelos, amigdalelor cerebeloase → strivirea de marginile libere ale tentoriului şi foramen magnum

  16. Datarea TCC I. Markeri celulari→ indicatorii clasici ai inflamaţiei (PMN, macrofage, limfocite, astroglii) II. Markeri ai apoptozei în neuroni şi celule gliale ↓ - Cel mai mare grad de certitudine (87,5%) - Precoce

  17. Estimarea vechimii contuziei Reacţia celulară 120 min → inflitrat cu PMN După 120 min → microglii activate (apar primele) şi macrofage 4 zile → reacţie inflamatorie limfocitară înafara spaţiului Wirchow-Robin Ziua a 5-a → celule cu granule adipoase şi siderofage Ziua a 9-a → hematoidina În stratul molecular şi în substanţa albă→ aglomerări de astrocite stelate, mici, cu numeroase procese lungi → 3-13 h după traumă, în jurul leziunii

  18. Estimarea vechimii contuzieiApoptoza • Contribuie la pierderea neuronală în lez. cerebrale traumatice şi degenerative • După producerea TCC → activarea sistemului cistein proteinazelor (caspase) * 8,9- iniţiatoare * 3,6,7- efectoare → scindarea proteinelor citoplasmatice şi nucleare + activarea endonucleazelor care scindează ADN-ul

  19. Estimarea vechimii contuzieiApoptoza Identificarea caspasei 3 – imunohistochimie ↓ Marker al apoptozei în celulele SNC • Apoptoza neuronală→ neuronii corticali- 80 min după traumă, scade treptat, m.a. după 4 zile • Apoptoza celulelor gliale→ la 5 ore, poate fi detectată până la 18 ore după traumă

  20. Dilacerarea cerebrală • Efect traumatic primar, focal • Afectează cortexul şi subst. albă subiacentă • Mixtură de zone de necroză + focare hemoragice + edem vasogen • Pia mater suprajacentă este ruptă → hg. subarahnoidiană • Poate produce efect de “masă cerebrală”

  21. Dilacerarea cerebrală 1. DC directă → TCC deschis → ag. vulnerant lezează direct creierul → indicaţie chirurgicală 2. DC indirectă → forţe dinamice care produc forfecări, striviri → frecvent în polii temporală şi reg. frontale bazale → nu este urgenţă chir. imediată (excepţie HIC) → delimitare după 3 zile Evoluţia MO → câteva zile → la margini apar Mf → proliferare fibroblastică spre interiorul leziunii + vase de neoformaţie → depozite de colagen + astroglioză → cicatrici cerebrale

  22. Leziuni axonale difuze - LAD • Efect posttraumatic primar, difuz, cu caracter evolutiv • Mec. inerţiale sau directe (contact) • Adams & col., 1989 → LAD → leziuni difuze la nivelul axonilor din emisferele cerebrale, corpul calos, tr. cerebral şi cerebel. • Reeves et co (2005) → distribuţie neuniformă a LAD → fct. de calibrul şi localizarea anatomică a axonilor → diferenţe de vulnerabilitate între axoni → lezarea fibrelor nemielinizate au rol semnificativ în morbiditatea posttraumatică

  23. Leziuni axonale difuze – LADBiomecanică Principalele mec: acceleraţie+rotaţie+extremitate cefalică nerestricţionată Dim. mari ale creierului → forţe mari de forfecare în interiorul ţesutului cerebral Structurile durale (coasa creierului, tentoriul cerebel.) → bariere parţiale faţă de mişcarea creierului într-o anumită direcţie → concentrarea LAD în structurile mediene Forţe mari → rupturi/distrugeri ale celulelor nervoase Forţe medii/mici → lez. ale membranelor celulare în grade variate

  24. Leziuni axonale difuze – LADPatogeneză Axotomia primară(< 1h de la traumă) • Fragmentarea axolemei imediat după traum. • Nr. axoni afectaţi - direct proporţional cu mărimea forţei traumatice Axotomia secundară → bulbi de retracţie • 4-12 ore de la traumatism • Iniţial - aflux masiv de Ca intracelular → activarea enzimelor proteolitice (calpaina) → dezorganizarea citoscheletului (“compactarea”) → blocarea transportului axonal → axon iniţial tensionat → ulterior edemaţiat (“swelling axonal”) în regiunea afectată → întreruperea fibrei nervoase → bulbi de retracţie (reper histologic)

  25. Leziuni axonale difuze – LADPatogeneză Mare parte dintre axoni nu sunt lezaţi în momentul impactului → modif. progresive → discont. axonale în următoarele ore după traumă Deformarea axonală din mom. traumei ↓ Tulb. focală a transportului axoplasmic ↓ Umflare focală a axonului- acumulare anorm. de neurofilamente şi organite membranare ↓ Următoarele 6-24 ore- discontinuitatea segm. distal- degenerescenţă walleriană (axotomie sec.) ↓ Teaca de mielină suprajacentă este întinsă dar nu ruptă

  26. Leziuni axonale difuze – LADPatogeneză Fragmentarea axonală→ cei mai vulnerabili sunt axonii mici şi nodurile Ranvier (axotomie primară) Ruperea focală a membranei axonale (tranzitorie- “resigilare” după cca 60 min.) ↓ Influx de calciu ↓ Activare cascade Ca-dep. (calpaine, caspase, calcineurină) ↓ Dezorganizarea citoscheletului

  27. Leziuni axonale difuze – LADPatogeneză Segm. axonal distal → degenerescenţă walleriană → dispare Funcţie de severitatea leziunilor axonale se pot produce: • Atrofia tracturilor substanţei albe • Dilatarea compensatorie a sist. ventricular • Hidrocefalia “ex. vacuo” Experimente pe şoareci → degenerescenţa axonală poate continua până la 1 an de la un traumatism sever.

  28. Leziuni axonale difuze – LADClasificare (Adams et. co, 1989)

  29. Leziuni axonale difuze – LADLez. focale în corpul calos 1. Mici hemoragii • Localiz. pe o parte a liniei mediene • Pot interesa fornixul şi septum pelucidum • În splenium- pe marginile lat. MO • Hg. perivasculare sau parenchimatoase Evoluţie în timp - Câteva săpt. → aspect granular, culoare maronie

  30. Leziuni axonale difuze – LADLez. focale în corpul calos • Leziuni mai vechi → modificări reactive ↓ * Proliferare microglială, astrocitară, a endoteliului capilar * Îndepărtarea ţes. lezat de către Mf → cicatrici cistice retractile mici formate din MF cu hemosiderină, înglobate într-o reţea astroglială 2. Leziuni non hemoragice: rarefiere tisulară, umflare axoni, bulbi retracţie

  31. Leziuni axonale difuze – LADLez. focale în trunchiul cerebral Leziuni hemoragice şi non-hemoragice ↓ Localiz: * partea rostrală a punţii * pedunculii cerebrali superiori Dacă sunt bilaterale, apar frecvent asimetric Evoluţie temporală- idem corp calos

  32. Leziuni axonale difuze – LADMarkeri macroscopici • Hemoragii punctiforme (“tissue tear hemorrhages”) în structurile mediene ale creierului (periventricular, talamus, ggl. bazali)- sunt lez.axonale primare (rupturi axonale cauzate de forţa traumatică) • Hemoragii punctiforme parasagital în subst. albă a lobilor frontali şi parietali- “gliding contusions” • Focare hemoragice în corpul calos şi/sau cadranul dorso-lateral al pedunculilor cerebeloşi superiori

  33. Leziuni axonale difuze – LADMarkeri microscopici Bulbi de retracţie (axonali)- impregnare Ag * după 4-12 ore * umflături ovalare/sferice * 5-40 μm • Pot apărea şi în lez. netraumatice: infarct cerebral, hematoame primare etc Supravieţuiri  4 ore → markeri imunocitochimici • Fracţiuni proteice ale neurofilamentelor (68-kd) → 1 h posttraumatism • Precursor proteic de amiloid (APP)

  34. Leziuni axonale difuze – LADPrecursor proteic de amiloid (APP) • Glicoproteină codată de o genă a crs 21 • Evidenţiază LAD la1-2 h de la producere → persistă cca. 1 lună • Transportată de-a lungul axonului ca proteină veziculară legată de membrană → se acumulează rapid la locul leziunii ↓ Axonii APP reactivi → lez. axonale • APP- nu este specifică ptr. traumă • Nu poate diferenţia între lez. axonale det. de ischemie şi cele det. de o forţă mecanică

  35. Leziuni axonale difuze – LADAspecte vizibile cu APP 1. Lez. multifocale (difuze) axonale → Umflături axonale şi bulbi de retracţie răspândiţi în substanţa albă din emisf. cerebr., trunchi şi cerebel → Bulbi axonali imunoreactivi – umflături care continuă axoni de aspect normal- posibil consecinţa unei întinderi focale într-o zonă localizată a axonului, cu discontinuitate axonală • Aglomerare în zonele cele mai afectate • Fără aspect histologic de leziune focală (hg./necroză isch.)

  36. Leziuni axonale difuze – LADAspecte vizibile cu APP 2. Lez. vasculară axonală → Umflături axonale şi bulbi în jurul zonelor de ischemie sau infarct cerebral • Respectă distribuţia lez. vasculare asociate cu HIC (ex. teritoriul ramurilor ACA care irigă corpul calos, ramurile ACP care irigă subst. Cerebrală şi lobii occipipitali median) • Axonii afectaţi sunt dispuşi în formă de zig-zag sau neregulat • Ptr. a putea fi considerate consecinţa HIC, trebuie să existe dovada clinică a HIC • Pot apărea şi în abcese sau tumori, infarcte cerebrale

  37. Leziuni axonale difuze – LADAspecte vizibile cu APP 3. Lez. axonale de penumbră • Imunoreactivitate APP în jurul lez. focale (altele decât cele asociate cu HIC) 4. Lez. axonale metabolice • Imunoreactivitate axonală, fără dovada clinică sau morfopatologică de traumă • Ex.: lez. hipoxic-ischemice, hipoglicemie 5. Alungiri imunoreactive • Până la câteva sute de microni, fără umflături • Posibil, aspect ondulat sau varicos • Elongaţie- forţă aplicată egal pe toată lungimea axonului

  38. Leziuni axonale difuze – LADLeziuni neuronale În corpul celulei de care ţin axonii lezaţi ↓ Cromatoliză Acumulare anormală de neurofilamente fosforilate ↓ Moarte celulară Studii → moartea celulară la 7-14 zile post traumă → creştere marcată a APP în neuron → răspuns metabolic la traumă

  39. Leziuni axonale difuze – LADMarkeri CT → Mici focare hemoragice la limita subst albă-cenuşie, în corpul calos şi trunchiul cerebral Wang, 1998- 5 categorii: • Mici focare hg. (<2cm), unice/multiple, in emisferele cerebrale • Hg. intraventriculară • Focar hg. în corpul calos • Mici focare hg. (<2cm), adiacente ventr. III • Focar hg. în trunchiul cerebral Wasserman, 2004- 50-80% → la internare imagine CT normală Discrepanţă între asp. CT (gravitate minimă/moderată) şi clinică (severitate extremă→ reflectă amploarea LAD) LAD gr. I sau II pot însoţi alte lez. cerebrale → amplifică severitatea

  40. Leziuni axonale difuze – LADAspecte clinice

  41. Leziuni axonale difuze – LADAspecte clinice Dg. clinic • Starea de comă prelungită • Lipsa unor leziuni importante intracraniene Severitatea comei - direct prop. cu severitatea LAD în trunchiul cerebral Circuitele neuronale responsabile de conştienţă, cogniţie, emoţii, fct. motorii şi senzoriale sunt afectate în proporţie şi gravitate diferite → diferenţe în recuperarea pacienţilor

  42. Leziuni vasculare difuze • Leziuni difuze, care evoluează în timp şi se formează din momentul impactului • Vizibile la pacienţi care decedează rapid după TCC, la care se constată mici hg. diseminate m.a. în substanţa albă, mai accentuat în lobii frontali şi temporali şi în trunchiul cerebral • Identificate mai ales la pacienţi care decedează în primele minute după un TCC închis • MO→ hemoragii mult mai numeroase decât cele vizibile macroscopic

  43. Necroză-apoptoză

  44. Necroză-apoptoză • Sunt extremele unui continuum • Au căi comune de transducţie a semnalului care duce la moartea celulei • Între ele există diferite tipuri de moarte programată Ex. Paratoza - necesită exprimare genică - morfol. non-apoptotică (vacuolizare) Nivelul de Ca şi ATP intracelulare • ATP în cel. → predomină apoptoza • Dispariţia ATP → predomină necroza

  45. Necroză-apoptoză Mecanismele Ca mediate → calea finală spre moartea celulei după TCC Creşterea Ca intracelular ↓ activarea proteazelor ↓ liza proteinelor citoscheletului ↓ apoptoză (conc. redusă de Ca) sau necroză (conc. mare de Ca)

  46. Necroză-apoptoză Contuzia cerebrală • În focar → necroză • La distanţă → apoptoză Lez. cerebrale difuze • Apoptoza şi necroza sunt distribuite difuz- legate de mecanismele neuroexcitatorii Caspasa 3 (cistein proteinază) • Rol efector major în apoptoza neuronală • Activarea sa depinde de proteinele Bc 1-2 care cuprind proteine antiapoptotice (supravieţuirea celulei) şi proteine pro-apoptotice (moartea celulei)

  47. Radicalii liberiSuperoxid, hidroxil Generaţi de: * lanţul de transport electronic al mitocondriilor * citocromul microsomal P450 • Radicalii de oxiden produc prostaglandine şi leucotriene pornind de la ac. arahidonic, prot. Lezate, ADN, lipide • Mb. celulare din SNC au conţinut mare în acizi graşi polinesaturaţi ↓ Vulnerabilitate mare la radicali liberi ↓ Peroxidarea lipidelor

  48. Hematoame intracraniene întârziate • Semnalate după introducerea ex. CT • Apariţia unei mase lezionale hiperdense la un pacient cu TCC, la care CT iniţială (primele 6 ore) este normală sau cu leziuni minime. • Apar după un interval variabil → 24 ore – săptămâni - luni • Entităţi: * HIC traumatic întârziat * HED întârziat * HSD acut întârziat

  49. HIC traumatic întârziat Bollinger, 1891 → “apoplexie traumatică întârziată” • Absenţa unei patologii vasculare anterioare • Istoric de TCC • Interval liber → Eveniment ictal subsecvent (“apoplexie tardivă”) Lipper, 1979 → hematom ic traumatic întârziat • Leziune hiperdensă intracerebrală • Pacient cu TCC • CT iniţial normal sau leziune minimă (hiperdensitate  1cm)

  50. HIC traumatic întârziat Mec. fiziopatologic → necunoscut • Rezultatul contuziei cerebrale progresive → posibil implicarea edemului perifocal, modificărilor microvasculare Proteina S100B → marker al severităţii şi progn. lez. cerebrale • Creşte din ziua a 2-a la pacienţii cu lez. cerebrale potenţial progresive (N- scade din Z3) • Creşterea precede deteriorarea clinică şi radiologică • Corelează cu volumul de ţesut cerebral distrus • Marker sensibil ptr. leziunile cerebrale primare Enolaza Specifică Neuronală (NSE) • Marker pentru lez. cerebrale secundare • Creşteri ale NSE şi S100B → mai ales la pacienţi cu lez. cerebr. difuze

More Related