Marin S orescu

1. Marin Sorescu Iona Conf. univ. dr. Mihai BRĂSLAŞU

2. Marin Sorescu a publicat primul său volum (Singur printre poeţi) în 1964 şi de atunci a impus un stil degajat, uşor ironic, fantezist (care atenuează reflecţia gravă), deconcertant, de multe ori feroce în profundul său simţ critic. • Sunt foarte cunoscute şi volumele din ciclul La lilieci, un univers poetic pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. • Creaţia sa dramaturgică poate fi considerată şi ea ca fiind excepţională: Iona, Paracliserul, Matca, Există nervi, A treia ţeapă, Răceala.

3. Marin Sorescu s-a născut la 18 februarie1936 în comuna Bulzeşti din judeţul Dolj. • A urmat cursurile liceului din Predeal şi a absolvit Facultatea de Filologie din Iaşi. • Debutul l-a avut prin volumul Singur printre poeţi, ca apoi,în 1990, să primeasca Premiul Internaţional Herder,iar în 1991să devină membru al Academiei Române. • S-a stins din viaţăîn 1997. • Iona, subintitulată de Marin Sorescu tragedie în patru tablouri, a fost publicatăîn 1968 în revista Luceafărul şi face parte, alături de Paraclisierulşi Matca, dintr-o trilogie dramatică intitulată sugestiv Setea muntelui de sare .

4. Titlul trilogiei este o metaforă care sugererază ideea că setea de adevăr de cunoaştere şi de comunicare sunt căile de care omul are nevoie pentru a ieşi din absurdul vieţii, din automatismul istovitor al existenţei, iar cele trei drame care o compun  sunt meditaţii-parabole, realizate prin ironie. • Simbolice pentru titlul volumului din care fac parte, dramele Iona, Paraclisierulşi Matca sunt parabole pe tema destinului uman, parafrazând trei mituri fundamentale: mitul biblic (Iona), mitul meşterului Manole (Paraclisierul) şi mitul potopului (Matca).

5. Piesa de debut a autorului,Iona, reprezintă capodopera sa dramaticăşi unul dintre evenimentele vieţii noastre teatrale. • În ea, autorul a simbolizat drama ontologică a omului modern  (şi a omului ca fiinţă), aflat sub puterea destinului  orb. • Inspirată din mitul biblic al omului inghiţit de un peste, opera nu prezintă o dramă individuală, ci una general umană, nascută din frământările şi neliniştile fiinţei pământene  în faţa propriului destin.

6. De-a lungul celor patru tablouri, Iona dă naştere la interogaţii existenţiale grave privitoare la viaţă, moarte, singurătate, destin. • Prin această trăsătură, ea se încadreazăînteatrul de idei, devenind un adevarat poem dramatic al neliniştiimetafizice. • Drama are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai. • Iona este insărcinat să propăvăduiască cuvântul Domnului în cetatea Ninive,căci păcatele omenirii ajunseseră până la cer.

7. Iona primeşte misiunea,dar se răzgândeşte şi se ascunde pe o corabie, cu care fuge la Tarsis. • Dumnezeu îl pedepseşte pentru nesupunere, trimiţând un vânt puternic, care provoacă o furtună pe mare. • Corăbierii bănuiesc faptul că Iona este cel care  a atras mânia cerească,aşa căîl aruncăîn valuri. • Din poruncă divină,Iona este inghiţit de un monstru marin şi după trei zile şi trei nopţi petrecute în burta peştelui în pocăinţă,"Domnul a poruncit peştelui şipeştele a vărsat pe Iona pe uscat ".

8. Subiectul acestei fabule biblice se foloseşte în piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext,personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea că acesta din urmă este înghiţit de chit pentru că voia să fugă de  o misiune,pe când eroul lui Sorescu nu săvârseşte niciun păcat,se aflăîncă de la început“în gura peştelui" şi nici nu are posibilitatea eliberării de fapt.

9. Iona este o parabolă care ascunde idei profunde, interogaţii metafizice şi simboluri. Apartenenţa ei la teatrul de idei ar putea fi motivată prin: • Este inspirată dintr-un mit (mitul biblic al omului inghitit de peşte); • Spatiul celei mai mari părţi a acţiunii este unul închis, apăsător, ameninţător: în burta peştelui (antrenatăîn “veşnica mistuire”), Iona este omul prizonier al primejdiilor şi al fatalităţii. • Eroul reprezintă, prin urmare, un simbol: el îi simbolizează pe toţi oamenii aflaţi în puterea destinului. De aici se naste sentimentul de singurătate, de înstrăinare existenţială, nevoia de a vorbi cu dublul său, dorinţa de a vedea pe cineva trecând pe drum.

10. Iona străbate un traseu iniţiatic arhetipal, comun: drumul de la viaţă la moarte; aflat într-o situaţie-limită atunci când este inghiţit de primul peşte, va ajunge, în final, prizonier fără ieşire. • Conflictul este repartizat pe două planuri: unul fizic şi celălalt emotional, al conştiinţei personajului. • Cel fizic, material, este rezultatul nenumăratelor frământări ale conştiinţei personajului ce are ca bazăşi rezultat nenumăratele  repercursiuni ale unei lumi meschine şi frauduloase, condusă de incultură.

11. Gestul de sinucidere este mai de grabă răspunsul emoţional al unei incursiuni în misterele genezei şi morţii prea puternice spre a fi suportate de mintea umană, deşi, ca orice fiinţă umană,  personajul are dorinţa de  cunoaştere ce întrece barierele umanităţii. • Soluţia de ieşire pe care o găseşte Iona este aceea a spintecării propriei burţi care ar semnifica evadarea din propria carceră , din propriul destin, din propria captivitate.