Download
1 / 4
40 likes | 205 Views
Iata o frumoasa si scurta istorisire despre doi prieteni ce se plimbau prin desert. La un moment dat acestia se certara si unul dintre ei ii dadu celuilalt o palma. Acesta din urma, indurerat, dar fara sa zica nimic, a scris pe nisip: „ Azi prietenul meu cel mai bun mi-a dat o palma“.
E N D
Iata o frumoasa si scurta istorisire despre doi prieteni ce se plimbau prin desert. La un moment dat acestia se certara si unul dintre ei ii dadu celuilalt o palma. Acesta din urma, indurerat, dar fara sa zica nimic, a scris pe nisip: „ Azi prietenul meu cel mai bun mi-a dat o palma“...
Au continuat sa se plimbe pana ce au dat de o oaza, hotarandu-se sa se scalde. Cel care fusese lovit era cat pe ce sa se inece dar prietenul sau il salva. Dupa ce isi reveni, a scris pe o piatra: „Azi prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viata!“
Cel care i-a dat palma si i-a salvat viata il intreaba: „Cand te-am ranit ai scris pe nisip si acum scrii pe piatra. De ce?“ Celalalt prieten raspunse: „Cand cineva ne raneste trebuie sa scriem pe nisip, unde vantul iertarii poate sterge...dar cand cineva face ceva bun pentru noi trebuie sa gravam in pietre, unde nici un vant nu mai poate sterge!“
Invata sa scrii ranile tale pe nisip si sa gravezi bucuriile pe piatra!
