1 / 44

TANATOCHIMIA

TANATOCHIMIA. Obiective. Studiul fundamental al transformărilor biochimice, calitative şi cantitative care însoţesc tranziţia între viaţă şi moarte Determinarea etiologică a cauzei morţii şi a condiţiilor patologice preexistente care au favorizat moartea

emlyn
Download Presentation

TANATOCHIMIA

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. TANATOCHIMIA

  2. Obiective • Studiul fundamental al transformărilor biochimice, calitative şi cantitative care însoţesc tranziţia între viaţă şi moarte • Determinarea etiologică a cauzei morţii şi a condiţiilor patologice preexistente care au favorizat moartea • Stabilirea unor criterii de diagnostic fiabile pentru diferenţierea leziunilor vitale şi post-vitale • Tanatocronologia • Definirea unor criterii de diagnostic standardizat în moartea cerebrală

  3. Transformări biochimice • În perioada agonică/post-mortem – subst organice suferă alterări cantitative şi calitative rapide • Observarea interacţiunilor biochimice complexe şi multiple variabile fizico-chimice interdependente → constatări – achiziţii fundamentale

  4. Achiziţii fundamentale • Umoarea vitroasă – cel mai indicat lichid biologic pt analiză biochimică (c% alcool vitros/sânge=1,2) • Cele mai indicate subst biologice (relativ neafectate de autoliză) • Electroliţi (Na, Cl, Ca, Mg) • Comp azotaţi (uree, cresatinină) • Imunoglobuline, mioglobină, NAF • Enzime (CK, colinesteraza, lipaze, amilaze, catepsină) • Lipide totale, TG, colesterol, acizi graşi liberi • Hormoni (serotonină, catecolamine, insulină, cortizol, tiroxină, TSH)

  5. Achiziţii fundamentale • Datorită unor influenţe multifactoriale, unele subst biologice sunt improprii investig tanatochimice • Electroliţi (K, CO, P, O2) • Compuşi azotaţi (NH3, purine, pirimidine, nucleotide, AA) • Proteine (albumine, globuline) • Enzime (fofataze, transaminaze, LDH) • Glucide (glucoza, ac lactic, ac piruvic, inozitol)

  6. Cauza morţii/patologie preexistentă • Procese patologice care se manifestă doar prin tulburări fucţionale sau modificări histopatologice necaracteristice • A. Come • B. Intoxicaţii exogene • C. IM cu perioadă de supravieţuire sub 6h • D. Moartea subită de alte etiologii • E. Hipotermia • F. Electrocuţie • G. Epilepsie • H. Moartea intrauterină a fătului

  7. Coma • 1. Coma hiperglicemică Glucoza • Dozări din cord drept/VCI – ↑↑ (glicogenoliză hepatică PM → difuzie în vase adiacente) • Umoarea vitroasă – neinfluenţată de glicogenoliza PM (> 200 ml/dl – diabetici) • Acetona > 5mmol/l • Sânge periferic – fals crescută în asfixii, hemoragii cerebrale, ICC, electrocuţii, RCR • Demonstrarea glicozuriei şi cetonuriei • + ac lactic (mg/dl) > 410 mg/dl = DZ decompensat

  8. Coma hiperglicemică • Hemoglobina glicată • Mai fiabilă decât Glucoza (mai stabilă PM) • Legarea neenzimatică a Hb de G în sângele periferic • vn la non-diabetici • 6,26 ± 0,8 (% din Hb totală) – IPM 0-12h • 6,36 ± 1,0 (% din Hb totală) – IPM 12-24h • Variază • Creşte – diabet (x2) • Scade – boli hemolitice, Hb-patii, hemoragii cr/ac

  9. Coma hiperglicemică • Fructozamina • Aceeaşi stabilitate ca si Hb-G • Raport F/proteine totale • X1,7 la diabetici faţă de non-diabetici

  10. Coma • 2. Coma hipoglicemică Glucoza (+ ac lactic (mg/dl)) • > 375 mg/dl – exclud hipoglicemia • < 160 mg/dl – susţin hipoglicemia Insulina • Informaţii mai precise şi mai fiabile • Val antemortem variază cu temperatura • Detectabilă PM 6 zile: 80-90% (4oC)/75% (24oC) hipoglicemie în sângele AD + test pozitiv corpi cetonici → hipoglicemie antemortem

  11. Coma • 3. Coma uremică Ureea, creatinina • foarte stabile PM • Uree 47,4 mg/dl (fct renală normală AM) Fosfaţi, sulfaţi • Cresc proporţional cu ureea şi cretinina • Fosfat – în ser: 0,8 mEq/l (AM) → 5,2 mEq/l (PM) • Sulfat – ser: 3,8 mg/dl; LCR: 2,5 mEq/l (normal)

  12. Coma • 4. Coma hepatică Glutamina • 3x în LCR (insuf hepatică) • Creşte liniar cu IPM ( → momentul prelevării) Bilirubina • Aprox identic cu cel AM • Creşte liniar cu IPM (aprox 0,02 mg/dl/h) Urobilinogenul nu se modifică PM afectarea hepatică gravă (PM) – determinare colesterol, hipoproteinemie cu inversare raport A/G, bilirubină (↑), urobilinogen urinar anormal afectare hepatică moderată - dificil de diagnosticat (enzimele cresc datorită autolizei)

  13. Intoxicaţii exogene • Determinarea activităţii colinesterazice în intoxicaţiile cu OF (TOXICOLOGIE ML)

  14. Infarct miocardic acut • În lichidul pericardic • CK (MM1/MM2/MM3) • CK= 6968 U/l • CK-MB= 18,7% din CK • CK-MM= 81,22% din CK • Cantităţi crescute de mioglobină, catepsină D, HDL şi LDL, apolipoproteina a1, lipoproteina a

  15. Infarctul miocardic acut • Diferenţe între zonele ischemice şi cele nonischemice miocardice • Conţinut de lipide, ac graşi, carnitină, hidroxi-butirat dehidrogenaza • zonă ischemică • Raport K/Na < 1 • Absente prealbumina, Mb, miozina, CRP, ceruloplasmina, alfa-1-AT • Fracţiunea C 5b-9 a complementului - + la câteva minute de la instalarea ischemiei este relativ rezistentă la autoliză → poate fi marker ideal

  16. Moartea subită • 1. cauză endocrină • 2. hiperpotasemie • 3. cauze imunologice • 4. reacţia hemolitică posttransfuzională • 5. tulburări hidroelectolitice • 6. sdr morţii subite a sugarului

  17. Cauza endocrină • Criza tireotoxică • Niveluri serice tiroxină (↑) şi TSH (↓) - realtiv nealterate 24-48h PM • Insuficienţa suprarenală acută • Cortizol plasmatic (↓) - relativ stabil (nealterat de autoliză) 48-72h PM (vn în LCR= < 4ng/ml)

  18. Hiperpotasemie • Moartea subită la tineri în urma unor eforturi fizice la care autopsia nu relevă modificări patologice • Posibil: hiperK de efort ← permeabilitate anormală a fibrei musculare striate pt K • dg. PM: • K – dificil de interpretat • Ca ↑ în celule miocardice + catecolamine circulante ↑

  19. Cauze imunologice • Se pot diagnostica: • Miocardita virală • Aortita sifilitică • Sdr Goodpasture (Ac anti-membrană bazală) • Miastenia gravis acută (Ac anti-muşchi neted, anti-receptori colinergici) • Meningococcemie (polizaharide capsulare) • Sdr Reye (Ac virali) • SIDA (Ac specifici - < 35 zile PM)

  20. Cauze imunologice • Şoc anafilactic • Ig E, Ig M – suficient de stabile PM • Niveluri plasmatice crescute de • Histamină • Cortizol • Adrenalină • Noradrenalină

  21. Reacţie hemolitică posttransfuzională • Folosind Ac monoclonali anti-grup sanguin A,B şi H pe secţiuni la parafină din principalele organe filtru (plămân, ficat, rinichi) se pot identifica complexele Ag-Ac ← import masiv şi brutal de Ag AB0 străine

  22. Tulburări hidroelectrolitice • Pattern hipertonic (deshidratare) • ↑ Na şi Cl; PM: • Na sanguin ↓ cu 0,9 mEq/l/h; Na vitros – stabil • Cl sanguin ↓ cu 0,97 mEq/l/h; Cl vitros - stabil • Pattern uremic • ↑ N şi creatinină în vitros, fără creşteri semnificative ale Na şi Cl • Pattern hipotonic (hiperhidratare/hipoNa) • Na, Cl ↓ + K ↓ (< 15 mEq/l) • Pattern de descompunere • Na, Cl ↓ + K ↑ (> 20 mEq/l)

  23. Sdr morţii subite a sugarului • Observaţii → Sindrom multifactorial • Alterarea metabolismului glucidic • Ac lactic în vitros ↑ (204 ± 50 mg%) se asociază cu activitate scăzută a fosfoenolpiruvatkinazei (PEPCK) • Enzimă modulatoare a gluconeogenezei hepatice • Valoare media PM 3,2 ± 0,45 U/g • Acivitatea PM nu depinde de vârstă/to de păstrare a cadavrului şi este stabilă până la 60-68 h • Hipoxia • LDH şi hipoxantine în vitros ↑

  24. Sdr morţii subite a sugarului • Tulburări hidroelectrolitice • Ca, P, K, Cl, Mg ↑ în vitros • Defect de maturaţie a SNC (sinteza şi secreţia mediatorilor) • Beta-endorfine ↓↓ în nucleul cuneat + melatonină ↓↓ (vn 91 ± 29 pmol/l) • Ipoteze infirmate • Hipoglicemia, hipoCa, hipoMg • Hipogamaglobulinemia • Hipovitaminoze (B1, E) • Anomalii hormonale (tiroidiene, suprarenaliene)

  25. Hipotermia • Autopsia – informaţii limitate • Hiperglicemie în vitros (82,6 mg/dl – refrigeraţie/ 37 mg/dl alte cauze) ← încetinirea glicolizei • CPK ↑5x în LCR • Metaboliţii catecolaminelor ↑ în LCR • Catecolamine ↓ plasmatic + ↑ în urină • Index de hipotermie (Hirvonen) • Raport adrenalină/noradrenalină ↑ 24x

  26. Moarte intrauterină a fătului CPK ↑ în lichidul amniotic • Electrocuţie • ! cazuri fără marcă electrică evidentă • Mioglobină serică ↑ • Creşte şi după defibrilare, dar la valori mai mici • CK şi CK-MB ↑ (> 400 U/l)

  27. Epilepsie • Majoritatea autopsiilor – necaracteristice • Toxicologic – uneori antiepileptice în doze subterapeutice • Prolactina ↑ (> 1000 mU/l) în LCR – convulsii generalizate • 5-OH triptamina ↓ - un episod convulsiv

  28. Investigaţii complementare • Asfixie • Relativ independent de mecanism • Hipoxantine ↑ în vitros (vn 7,6 mmol/l) • Fosfolipide ↑ în lichidul alveolar • LDH ↑ în ser (> 180 mU/ml) • Submersie • NAF ↑ (350pg/ml – apă dulce, 190-200 pg/ml – apă sărată; vn 70-80 pg/ml) • Mg ↑ în LCR (3-6 mEq/l – !apă sărată; vn 1-2,7 mEq/l) • Dg diferenţial submersie apă sărată/dulce • Stronţiu ↑ (100-10000 microg/l – apă dulce, 13000 – apă sărată; vn 20-40 microg/l)

  29. Investigaţii complemetare • Asfixie • Comprimarea gâtului • Tiroglobulina serică ↑ (> 200 ng/ml) • În absenţa unei afecţiuni pulmonare sugerează comprimare vitală a lojei tiroidiene • Histamina ↑ la nivel pulmonar • Detresa respiratorie acută a copilului • ↑ marcată STH independentă de modificărle echilibrului acidobazic, glicemiei, insulinemiei sau temperaturii

  30. Modificări patologice „de fond” • Alcoolism cronic • Transferină desialilată (săracă în carbohidraţi)↓ • Zn ↓ în vitros (medie 80,6 microg/100ml; vn 108 microg/100ml) • Cord de stres • Corelaţii pozitive între modificările degenerativă miofibrilare ale cardiocitelor şi catecolaminele plasmatice

  31. Diferenţiere leziuni vitale/postmortem • Plăgi • ! produse la scurt timp înainte/după deces (5-15') • Enzime: α-tripsin-inhibitor, α-1-antichimotripsina, α-2-macroglobulina – apar în 10' AM/nu apar PM • sinteza ARN la nivelul plăgii depinde de timpul dintre producere şi deces • Dg diferenţial vital/nonvital 24h PM • PG F2α ↑ (100%) în 10-60' AM/nu cresc PM • Fiabilitate crescută - + Fb ↑

  32. Diferenţiere leziuni vitale/postmortem • Plăgi • Ioni: Ca, Mg, Zn şi raporturile Ca/Zn, Ca/Mg, Mg/Zn variază din momentul producerii • Dg diferenţial vital/nonvital + perioadă producere-deces • Histamina ↑ rapid AM (5-20')/ normal sau ↓ PM • Variaţii mari în diferite regiuni ale marginilor plăgii • 5-hidroxitriptamina ↑ la 24h după producere • Ac 5-hidroxiindolacetic ↑ la 10' la nivelul marginilor • Dg diferenţial vital/nonvital 0-12 hPM

  33. Diferenţiere leziuni vitale/postmortem • Plăgi • Poliamine • Spermidina – la 12h de la producere • Utilă în IPM 0-5 zile • Putresceina – dozabilă de la 12h de la producere, cu peak la 24h • Cadaverina – dozabilă la 3 zile • Glicoforina • Componentă a mb eritrocitare • Dg diferenţial sângerări intavitam şi infiltrarea cu Hb a ţesuturilor PM • Aplicabilă 0-9 zile PM • Fibronectina - prezentă = caracter vital plagă

  34. Diferenţiere leziuni vitale/postmortem • Traumatisme închise • Traumatisme minore • Traumatisme musculare • Proteine musculare (Mb!) părăsesc sarcoplasma • Utile 0-3 zile PM • TCC • Posttraumatic, permeabilitatea barierei hematoencefalice se modifică → proteine plasmatice în ţ. cerebral (identificabile în citoplasma cel gliale luni-ani după 3 zile de la producere) • Autoliză avansată: CK-BB ↑ în LCR + catepsina A şi aminopeptidaza ↑ → leziune gravă encefalică

  35. Diferenţiere leziuni vitale/postmortem • Traumatisme închise • Traumatisme mecanice majore • ! lipsa aparentă de gravitate a leziunilor contrastează cu evoluţia letală • Hb în cel proximale tubi renali/ ↑ β-endorfinelor plasmatice • Arsuri • Vasopresina ↑ → 50x • Angiotensina-2, neuropeptid-y, adrenalina, noradrenalina plasmatice ↑

  36. Tanatocronologia • Modificări iniţiale • Întreruperea proceselor metabolice şi alterarea permeabilităţii mb biologice → (difuzie) modificări de concentraţie ale unor compuşi organici şi electroliţi • Creatinina ↑ progresiv şi liniar în vitros (criteriu tanatologic IPM 3-10 zile) • În ţesutul muscular ↑ direct proporţional cu IPM şi to • To 10oC, IPM (zile) =11,09*creatinina+2,47 (aplicabilă până la 30 zile PM) • To 20oC, IPM (zile)= 2,86*creatinina+6,97 (aplicabilă până la 15 zile PM) • ! creatinina se măsoară în micromoli/g de ţesut muscular

  37. Tanatocronologia • Hipoxantina • Variază liniar primele 24h PM în vitros (excepţie – hipoxie AM) • Asociat cu K oferă estimări mai exacte • K în vitros corectat după uree (se exclud cazurile cu uree> 100 mg/dl) • IPM (zile)= 5,26*K-30,9 • Sturner – IPM (zile)= 7,14*k-39,1 (to< 10oC) • La copii – creşterea K este mult mai rapidă PM decât la adulţi → formulele nu se aplică • Mg, Ca corelaţie pozitivă între IPM şi concentraţie • Variabilitate individuală mare → limitează utilizarea

  38. Tanatocronologia • ph sanguin • Majoritatea cercetătorilor: parametru prea aleator, uşor influenţabil ante şi post-mortem • Cl – util pentru IPM după 6-96h • Complement • Clivajul spontan al fracţiunii C3 se corelează pozitiv cu IPM • Viteza de clivaj puternic influenţată de to la care este păstrat cadavrul • La 37 oC – estimări ale IPM până la 3-4 zile • La 14 oC – estimări ale IPM până la 8-10 zile

  39. Tanatocronologia • Metaboliţi catecolaminici (în LCR) • Variaţiile se corelează pozitiv cu IPM • IPM (zile)= (metaboliţi (ng/ml) - 315,17)/30,37 • 3 Metoxitiramina • Concentraţia din partea dorsală a putamenului variază liniar în funcţie de IPM • Corelată cu K → estimare IPM de 5,5-60h • Melatonina • Precizează momentul ciclului circadian în care s-a a avut loc decesul (peak - nocturn) • Proteoglicani • Degradarea din lichidul sinovial – dependentă de IPM

  40. Tanatocronologia • Enzime • Corelând acivitatea proteazică miofibrilară (↑ liniar cu IPM la 18-20oC, dar nu la 4oC) cu activitatea CPK (↓ liniar cu IPM la 18-20oC, dar nu la 4oC) se poate obţine estimarea IPM până la 30 zile • Face abstracţie de temperatura la care a fost păstrat cadavrul • Glucagonul pancreatic este prezent în primele 6 zile PM; absenţa sa → IPM > 6 zile

  41. Tanatocronologia • Modificări tardive (putrefacţia) • Apariţia ptomainelor (amine cadaverice) determinată de acţiunea unor decarboxilaze asupra AA, pare a avea o succesiune temporală • Β-alanina, ac γ aminobutilic – imediat PM • Agmantina, etanolamina, tzramina – 8-10 zile PM (to mediu= 20oC) • Cadaverina, feniletilamina – 14-20 zile PM (20oC)/ 20-25 zile PM (10oC) • Histamina, putresceina – aprox 30 zile PM

  42. Criterii de diagnostic al morţii cerebrale • Aminopeptidaza (în vitros) • Moarte neviolentă: 10,19 UI/l • Moarte violentă cu leziuni cerebrale: 36, 28 UI/l • Catepsina A (în vitros) • Moarte neviolentă: 13, 6 U/l • Moarte violentă cu leziuni cerebrale: 17,1 U/l • Creşteri importante ale metaboliţilor catecolaminici • Glutation, glutation-peroxidaza ↓ → agonie de mică intensitate

  43. Criterii de diagnostic al morţii cerebrale • La debut: ↓ rapidă a excreţiei catecolaminelor (în ser şi urină) • Schroeder: unii hormoni hipofizari (prolactina, TSH, LH, STH) – nivel seric aprox constant PM ← hipotalamusul şi hipofiza păstrază un minim de activitate; T4-normal, T3-scade • Glicemia la persoane diagnosticate cu moarte cerebrală se corelează cu prognosticul grefelor de pancreas prelevate de la persoana respectivă • < 200 mg% - favorabil (> 1 an supravieţuire) • Insulina (45-57 microU/ml) şi peptidul C (11,6-12,6 ng/ml) ↑

  44. Tehnica recoltării umorii vitroase • Copii • Se introduce un ac (20G) ataşat la o seringă de 5/10 ml lateral de iris, la un unghi de 45o • Se orientează medial după introducere (!!! a nu se atinge retina) • Fluidul aspirat – clar şi incolor. • Adulţi • Se introduce un ac razant cu cantusul extern al ochiului la un unghi de 45o • Se aspiră uşor pentru a evita contaminarea cu fragmente retiniene • Se obţin 2-3 ml lichid lichid uşor vâscos din fiecare ochi

More Related