Ecomarketigul în comer ţ

1. Ecomarketigul în comerţ

2. Prin activitatea sa, prin locul pe care îl deţine în circuitul economic al bunurilor, comerţul face legătura dintre producţie şi consum, fiind influenţat de cele două faze ale circuitului economic. În comerţ se desfăşoară, în principal, următoarele categorii de activităţi: • activităţi de intermediere a actelor de vânzare-cumpărare; • activităţi legate de distribuţia fizică: cercetarea pieţei, publicitatea, informarea populaţiei, educarea consumatorilor, crearea condiţiilor adecvate de utilizare a produselor etc. • comerţul este un sectorcreator nu de bunuri, ci de utilităţi; • comerţul este un reprezentant în serviciul utilizatorilor şi al producătorilor, cuprinzând o parte semnificativă a fluxului monetar dintr-o ţară; • într-o economie modernă, prin crearea sistemului de piaţă, comerţul are rolul de instrument de reglare a mecanismului de piaţă, asigurând confruntarea cererii cu oferta, prin materializarea actelor de vânzare-cumpărare

3. Funcţiile comerţului

4. Funcţiile comerţului, prin intermediul cărora se realizează un flux normal al producţiei spre locurile de consum, sunt următoarele: ● principala funcţie, cea care defineşte însuşi conţinutul activităţii sale, o reprezintă cumpărarea mărfurilor de la producători sau colectori şitransferarea acestora în depozite în vederea pregătirii lor pentru vânzarea către utilizatorii finali sau intermrediari; ● a doua funcţie materializează o serie de activităţi ce derivă din prima şi prezintă o deosebită importanţă pentru actul comercial, cum ar fi: stocarea mărfurilor, care, în realitate, se manifestă sub forma unor preocupări de asigurare a echilibrului dintre cerere şi ofertă, pe diverse pieţe; ● a treia funcţie a comerţului constă în fracţionarea cantităţilor mari de de mărfuri livrate din sfera producţiei, asortarea acestor loturi, formarea sortimentelor comerciale şi asigurarea micilor partizi ce urmează a fi puse la dispoziţia consumatorilor; ● o a patra funcţie a comerţului constă în transferul mărfurilor către punctele şi zonele cele mai îndepărtate sau mai izolate, pentru a fi vândute consumatorilor. Prin intermediul acxestei funcţii, comerţul trebuie să acopere spaţiul ce separă punctele de producţie de punctele de consum; ● a cincea funcţie importantă a comerţului este reprezentată de promovarea produselor care fac obiectul său, prin tehnici care să genereze dorinţa de cumpărare şi să provoace actul de cumpărare.

5. Eficienţa economică globală şi dezvoltarea durabilă în comerţ

6. Ideile care stau la baza conceptului de eficienţă economică globală: • abordarea sistemică a activităţii umane, adică analiza sistemului macroeconomic al economiei naţionale prin intermediul subsistemelor componente, în contextul mediului ambiant în care se desfăşoară; b) cuprinderea în calculul economic a tuturor tipurilor de resurse intrate şi neintrate în circuitul economic; c) calcularea eficienţei pe întregul ciclu natură – produs - natură.

7. Abordarea sistemică reuneşte şi pune sub incidenţa analizei şi a calculelor efectuate următoarele componente ale sistemului naţional: • subsistemul producţiei (forţele de producţie, accentuându-se caracterul tehnic al acestora); • subsistemul economic (reuneşte ansamblul proceselor economice); • subsistemul structural (infrastructura politică, juridică, instituţională, culturală etc.); • subsistemul mediului ambiant (ca loc de desfăşurare a proceselor economice). În abordarea sistemică: alături de funcţia principală – funcţia obiectiv (elementul esenţial) există şi trebuie să fie considerate şi celelalte componente ale sistemului, care sunt variabile noneconomice: sociale politice culturale ştiinţifice tehnice ecologice

8. Cuprinderea în calcul a tuturor tipurilor de resurse = evidenţierea tuturor resurselor care au aport direct sau indirect la existenţa produsului, pe întregul său ciclu de viaţă Analiza produselor pe ciclul natură – produs - natură = oferă posibilitatea surprinderii efectelor: producerii consumului refolosirii şi reintegrării în natură

9. În concluzie: eficienţa economică globală se poate defini drept “o categorie economică prin care se urmăreşte un optim global, multicriterial şi dinamic, care armonizează toate categoriile de interese şi în special raporturile dintre dezvoltarea economică şi mediul înconjurător, pe întreaga durată de viaţă a produsului”

10. Dezvoltarea comerţului în contextul dezvoltării durabile

11. De la apariţia sa ca activitate de sine stătătoare, în decursul existenţei societăţii omeneşti, şi până în prezent, comerţul a înregistrat, sub acţiunea unui complex de factori, evoluţii ascendente semnificative:  atât în privinţa dimensiunilor sale cantitative (a volumului său)  cât şi a aspectelor de ordin – structural - calitativ.

12. Activităţilor de intermediere a actelor de vânzare - cumpărare, ca şi celor legate de distribuţia fizică, li se adaugă noi activităţi: cercetarea pieţei, informarea şi educarea consumatorilor, promovarea unei game largi de servicii legate de folosirea produselor, publicitatea etc. • ponderea valorii adăugate de sectorul comerţ în PIB se va menţine la un nivel apreciabil (demonstrând locul şi importanţa distribuţiei mărfurilor în economie, cu efecte favorabile asupra societăţilor comerciale şi consumatorilor finali)

13. Principalii factori ai dezvoltării comerţului: ● progresul tehnico-ştiinţific ● adâncirea diviziunii internaţionale a muncii ● schimbările demografice ● creşterea standardului de viaţă al populaţiei ● mobilitatea crescândă a populaţiei etc. Esenţiale pentru dezvoltarea şi modernizarea comerţului = ofertade mărfuri bogata ei gamă sortimentală volumul serviciilorcomerciale care însoţesc actul vânzării.

14. Din perspectiva consumatorilor, rolul esenţial al comerţului = lărgirea posibilităţilor de informare şi alegere dintr-o gamă variată de produse concurente pe piaţă (inclusiv a posibilităţilor de a alege între forme de comerţ). Comerţul constituie, adesea, o barierăîn calea: • produselor falsificate • produselor care pot afecta viata, sănătatea sau interesele materiale ale consumatorilor. Se recunoaşte contribuţia însemnată pe care o are comerţulla creşterea calităţii vieţii: • prin aportul valorii adăugate în comerţ la PIB • prin efectul de antrenare pe care comerţul îl exercită asupra tuturor celorlalte activităţi economice • comerţul se adaptează cu mai mare uşurinţă cerinţelor variate şi schimbătoare ale pieţei, fiind foarte sensibil la oscilaţiile economiei, dar rămânând, chiar şi în perioade de recesiune pronunţată un factor esenţial în ocuparea forţei de muncă.

15. importanţa tot mai mare ce se acordă aspectelor ce privesc responsabilitatea socială şi etică a întreprinderilor din comerţ • comerţul = oglindă a gradului de civilizaţie şi bunăstare pe care l-a atins o anumită comunitate • comerţul = o reflectare a sistemului de valori dominant în cadrul acelei comunităţi - utilizarea sau nu a muncii „la negru” - comercializarea sau nu a unor produse de provenienţă dubioasă - promovarea sau nu a mărfurilor produse local etc. = alegeri care reflectă respectul faţă de valorile şi bunăstarea comunităţii

16. Implicaţiile comerţului asupra mediului

17. Comerţul, prin obiectul şi finalitatea sa, oferă motive de reflecţie datorită multiplelor implicaţii asupra mediului înconjurător Expansiunea rapidă a comerţului implică unele pericole clare: • Depozitarea de substanţe toxice • Distrugerea pădurilor tropicale • Crearea unor “paradisuri” ale poluării • Atacarea legilor ecologice ca “bariere comerciale netarifare” pe măsură ce sunt încheiate tratate de comerţ liber

18. Inegala repartiţie şi concentrare pe anumite zone geografice a rezervelor de materii prime energetice a condus la apariţia unor inechităţi în schimburile comerciale dintre ţările sărace şi ţările puternic dezvoltate. Impactul comerţului asupra mediului natural se manifestă prin: • Subminarea legilor şi standardelor ecologice • Dependenţa ţărilor sărace de exporturile de materii prime • Reciclarea şi recuperarea ambalajelor

19. Comerţ „echitabil”

20. Comerţ „echitabil” Comerţ care are ca scop propulsarea producătorilor mici, dezavantajaţi sau a muncitorilor aflaţi în poziţii dezavantajate din ţările în curs de dezvoltare, prin: • acordarea de sprijin şi asistenţă • crearea de relaţii ferme cu cumpărători străini, şi, dacă este necesar • plata unor preţuri peste nivelul pieţei.

21. Comerţ etic Comerţ în care vânzătorul, cumpărătorul sau producătorul (compania sursă sau cumpărătoare) îşi asumă responsabilitatea, prin diverse măsuri, faţă de practicile de muncă şi drepturile omului la toate nivelurile lanţului de producţie şi de furnizori.  include asumarea responsabilităţii pentru impactul politicilor şi practicilor lor de afaceri (ex.: program de livrări, preţ, tipuri de contract, relaţii) asupra condiţiilor de muncă în întregul lanţ de furnizori. Cunoscută şi ca sursă etică sau cumpărare etică. Comerţul etic doreşte să asigure respectarea, de către companii, a standardelor minime de muncă, drepturile omului şi de mediu, în producţia tuturor produselor lor.

22. Bibliografie suplimentară • http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/ LexUriServ.do?uri=OJ:C:2009:318:0029:0034:RO:PDF