Anatomia funcţională a muşchilor capului şi gâtului

1. Anatomia funcţională a muşchilor capului şi gâtului Catedra Anatomia Omului Angela Babuci

2. Planul prelegerii • Clasificarea muşchilor capului. • Muşchii masticatori. • Mimica şi fizionomia. • Muşchii mimici. • Fasciile capului. • Spaţiile sau lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale capului. • Muşchii gâtului. • Topografia gâtului. • Fasciile şi spaţiile interfasciale ale gâtului.

3. Muşchi masticatori Muşchi mimici Muşchiai organelor de simţ NB: Grupele de muşchi enumerate se deosebesc după: Caracteristicile anatomice Acţiune Dezvoltare Inervaţie CLASIFICAREA MUŞCHILOR CAPULUI

4. Muşchii masticatori • Muşchii masticatori se aseamănă din punct de vedere anatomic cu restul muşchilor scheletici. Ei prezintă două inserţii osoase, una dintre ele fiind pe mandibulă. • Ei realizează masticaţia una din funcţiile de bază ale aparatului dentomaxilar, participă la deglutiţie şi la vorbirea articulată. • Muşchii masticatori se dezvoltă din arcul mandibular sau primul arc visceral.

5. Muşchiul temporal este cel mai puternic muşchi masticator, are forma unui evantai şi este situat în fosa omonimă. La exterior este acoperit de fascia temporală. Muşchii masticatori

6. Muşchiul maseter prezintă o porţiune superficială şi una profundă, fibrele cărora formează o încrucişare musculară. Muşchiul are aspectul unui patrulater şi este situat pe faţa laterală a mandibulei. La exterior este acoperit de fascia maseterică. Muşchii masticatori

7. Muşchiul pterigoidian lateral este situat superior celui medial, fiind format dintr-un fascicul superior sau sfenoidalşi unul inferior sau pterigoidian. Muşchiul pterigoidian medial are formă patrulateră şi este aşezat pe faţa internă a ramurii mandibulei. Muşchii masticatori

8. Acţiunea de totalitate a muşchilor masticatori • Coborârea mandibulei este iniţiată prin contracţia bilaterală a muşchilor pterigoidieni laterali şi urmată de contracţia muşchilor suprahioidieni.

9. Ridicarea mandibulei în timpul masticaţie se produce datorită acţiunii simultane a muşchilor: Temporal Maseter Pterigoidian medial Acţiunea de totalitate a muşchilor masticatori

10. Propulsia se realizează prin contracţia simultană a pterigoidienilor laterali. Acţiunea de totalitate a muşchilor masticatori

11. Retropulsia mandibulei se produce la contracţia fasciculului posterior al temporalului. Mişcările de lateralitate se produc asimetric şi succesiv în timpul masticaţiei. Acţiunea de totalitate a muşchilor masticatori

12. Muşchii bolţii craniene Muşchii din jurul conductului auditiv extern (muşchii extrinseci ai pavilionului urechii). Muşchii din jurul orbitei sau muşchii pleoapelor Muşchii din jurul orificiului nazal sau narinar Muşchii din jurul orificiului bucal Muşchii mimici derivă din al doilea arc visceral sau hioid. Grupele de muşchi mimici

13. Fibrele musculare ale muşchilor mimici sunt orientate în diferite direcţii şi la contracţia lor pielea se mişcă împreună cu ei. Volumul şi forţa acestor muşchi sunt reduse. Muşchii mimici sunt dispuşi în jurul orificiilor naturale ale feţeişi nu acţionează nici o articulaţie. Muşchii mimici sau pieloşi

14. Muşchii mimici mai sunt numiţi şi muşchi pieloşi datorită conexiunilor intime cu pielea. Ei sunt situaţi superficial, iar una din cele două inserţii ale muşchilor mimici este cutanată. Unii din ei aderă la piele pe tot traiectul. Sunt subţiri, fini, greu de disecat. Sunt lipsiţi de fascii (cu excepţia buccinatorului). Muşchii mimicisau pieloşi

15. Determină expresivitatea mimicii şi fizionomia. Contribuie la prehensiunea alimentelor şi la masticaţie. Prin contracţie modifică orificiile naturale ale feţei. Participă la vorbire şi respiraţie. Funcţiile muşchilor mimici

16. Mimica reprezintă aspectul dinamic al feţei care exteriorizează stările afective (psihice). La om funcţia mimică atinge cea mai înaltă diferenţiere. Mimica este un mijloc auxiliar de comunicare, contribuind la expresivitatea limbajului, pantomimă, iar alături de gesturi înlocuieşte parţial limbajul articulat.

17. Mimica • În stările de calm liniile feţei sunt orizontale. • În emoţiile vesele sunt ascendente spre lateral, iar în cele triste devin descendente spre lateral. • Activitatea intelectuală îşi lasă amprenta pe pielea frunţii şi cea din jurul orbitei. • Apariţia cutelor şi permanentizarea lor mai este determinată de pierderea elasticităţii pielii (turgorului) şi scurtarea definitivă a fibrelor musculare.

18. Fizionomia • Cutele pieloase cu timpul rămân vizibile şi devin mai pronunţate, chiar şi după relaxarea muşchilor. Acest faptîmpreună cu forma craniului, forma nasului, grosimea stratului subcutanat determină fizionomia individului (înfăţişarea statică, în repaus, a feţei). • Fizionomia se poate modifica în mod caracteristic în caz de tuberculoză, febră tifoidă, peritonită. Aceşti pacienţi prezintă aşa numita facies hippocratica.

19. Şanţul nazolabial este cel mai constant şi caracteristic (moştenit). Descinde de la aripa nasului spre comisura gurii. Şanţul mentolabial separă bărbia de buza inferioară. Şanţul jugal sau mentomalar (coboară din regiunea malară spre menton). Şanţul submental (separă mentonul de eventuala bărbie dublă). Şanţurile principale ale feţei

20. Şanţurile palpebrale superior şi inferior separă porţiunea palpebrală de cea orbitală a palpebrelor. “Piciorul ciorii” – şanţuri radiare prezente în unghiul lateral al ochiului. Şanţurile principale ale feţei

21. Aponevroza epicraniană – acoperă bolta craniană. În regiunile laterale se subţiază formând o lamă fibroasă laxă sub care e situată fascia temporală. Fasciile capului

22. Fasciatemporală este puternică şi acoperă muşchiul omonim. Îşi ia originea de la linia temporală superioară, apoi se bifurcă în: lamela superficială - inseră pe faţa externă a arcadei zigomatice. lamela profundă - inseră pe faţa internă arcadei zigomatice. Fascia temporală închide fosa temporală şi o transformă într-o lojă osteo-fibroasă, care adăposteşte muşchiul temporal, ţesut celulo-adiposşi vase sangvine. Fascia temporală

23. Fascia maseterică – înveleşte muşchiul omonim. Inseră pe arcada zigomatică, pe ramura şi marginea mandibulei. Fascia maseterică aderă la fascia parotidă, care acoperă glanda omonimă. Cele două fascii fuzionând formează fascia parotideo-maseterică. Fasciile capului

24. Fascia pterigoidiană inveleşte faţa medială a muşchiului pterigoidian medial (intern). Fascia interpterigoidiană este dispusă între muşchii pterigoidieni medial şi lateral. Marginea posterioară a acestei fascii formează ligamentul sfenomandibular. Fasciile capului

25. Fascia bucofaringiană acoperă muşchiul buccinator, apoi continuă pe faţa laterală a constrictorului superior al faringelui. Anterior se pierde în ţesutul cutanat al obrajilor. Posteroinferior continuă cu adventicea faringelui şi cu lamelele fasciale ale gâtului. Fasciile capului

26. Spaţiile sau lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale capului • a) SOF ale bolţii craniene • b) SOF ale regiunii temporale • c) SOF ale părţii laterale a feţei

27. Loja superficială – între piele şi aponevroza epicraniană (conţine vasele temporale superficiale). Loja subaponevrotică – între aponevroza epicraniană şi aponevroza temporală. Loja subperiostală – între periost şi placa externă a calvariei (calotei) craniene. Lojile osteo-fasciale şi intermusculare ale bolţii craniene

28. Între lamelele superficială şi profundăale fasciei temporale se formează un spaţiul interaponevrotic, care conţine muşchiul temporal, ţesut adipos, artera şi vena temporale medii. Între fascia temporală şi muşchiul omonim se află spaţiul subaponevrotic (conţine o porţiune a corpului adipos bucal). Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale regiunii temporale

29. Loja temporală profundă este situată între fasciculele profunde ale muşchiului temporal şi periost, conţine vasele şi nervii temporali profunzi şi comunică inferior cu spaţiile vecine. Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale regiunii temporale

30. Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei • Corpul adipos bucal (Bichat) sau bula grăsoasă este situat între piele şi muşchiul buccinator, fiind adiacent marginii anterioare a muşchiului maseter. El este bine dezvoltat la sugari, fapt ce minimalizează efectele presiunii atmosferice asupra cavităţii bucale în timpul alăptării. • Apofizele acestui corp pătrund în spaţiile osteofasciale adiacente.

31. Spaţiul glandei parotide – conţine glanda omonimă, vase sangvine şi nervi: Artera carotidă externă şi ramurile ei Vena retromandibulară Ganglioni limfatici parotidieni. Nervul facial şi nervul auriculotemporal Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

32. Spaţiul masetero-mandibular situat între muşchiul maseter şi ramura mandibulei. Conţine ţesut celulo-adipos, vase şi nervi. În sens superior comunică cu spaţiul temporo-pterigoidian. Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

33. Spaţiul temporo-pterigoidian este situat între muşchiul temporal şi pterigoidianul lateral. Comunică cu: Orbita cavitatea nazală cavitatea bucală. Conţine artera maxilară şi plexul venos pterigoidian. Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

34. Spaţiul interpterigoidian este situat între cei doi muşchi pterigoidieni. Conţine nervul alveolar inferior, artera maxilară şi plexul venos pterigoidian. Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

35. Spaţiul suprapterigoidian este delimitat de capul superior al muşchiul pterigoidian lateral şi faţa infratemporală a aripii mari a sfenoidului. Conţine vase sangvine, nervi şi comunică cu spaţiile vecine. Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

36. Spaţiul pterigo-mandibular delimitat de muşchiul pterigoidian medial şi ramura mandibulei. Comunică cu spaţiile vecine, conţine nervul alveolar inferior şi vasele omonime. Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

37. Fosa pterigopalatină conţine ganglionul pterigopalatin, nervul maxilar, artera maxilară şi plexul venos pterigoidian. Spaţiile şi lojele osteo-fasciale şi intermusculare ale părţii laterale a feţei

38. Muşchii gâtului • Gâtul este porţiunea corpului care uneşte capul cu trunchiul. • Muşchii gâtului din punct de vedere topografic, structural, funcţional şi ontogenetic prezintă un şir de particularităţi.

39. Muşchii gâtului • Topografic sunt dispuşi în trei planuri: • Muşchii superficiali ai gâtului • Muşchii inseraţi pe osul hioid • Muşchii profunzi ai gâtului

40. Muşchii superficiali ai gâtului: m. platisma sternocleidomastoidian Muşchii gâtului

41. Muşchii inseraţi pe osul hioid: mm. suprahioidieni: m. digastric, m. stilohioidian, m. milohioidian, m. geniohioidian. mm. Infrahioidieni: m. omohioidian, m. sternohioidian, m. sternotiroidian, m. tirohioidian. NB: Muşchii suprahioidieni formează planşeul bucal, participă la masticaţie, deglutiţie şi vorbire. Muşchii gâtului

42. Muşchii profunzi ai gâtului: Grupul lateral: muşchiul scalen anterior, mediu şi posterior Grupul de muşchi prevertebrali: m. lung al gâtului, m. lung al capului, m. drept anterior şi m. drept lateral al capului. Muşchii gâtului

43. Din punct de vedere funcţional muşchii gâtului: • Influenţează mişcările capului şi segmentului cervical al coloanei vertebrale. • Pun în mişcare mandibula, osul hioid şi primele 2 coaste. • Contracţia unor muşchi ai gâtului contribuie la modificarea poziţiei limbii, faringelui şi laringelui.

44. Din I arc visceral se dezvoltă: venterul anterior al m. digastric şi m. milohioidian. Din arcul II visceral derivă: venterul posterior al m. digastric, stilohioidul şi platisma. Din punct de vedere ontogenetic muşchii gâtului derivă din mai multe primordii.

45. Derivaţi ai arcurilor branhiale sunt: m. sternocleidomastoidian şi trapezul. Din muşchii autohtoni ai gâtului fac parte: mm. infrahioidieni, m. geniohioid şi muşchii profunzi ai gâtului.

46. Topografia gâtului • Marginea anterioară a muşchiului trapez serveşte ca reper muscular pentru delimitarea regiunilor topografice ale gâtului. Gâtul este împărţit în: • Regiunea cervicală posterioară sau regiunea nucală. • Regiunea cervicală anterioară

47. Muşchiul SCM împarte RCA în: Regiunea sternocleidomastoidiană, care corespunde proiecţiei muşchiului omonim. Triunghiul cervical medial Triunghiul cervical lateral Triunghiurile gâtului

48. Anterior - linia mediană a gâtului Posterior - m. SCM Superior - marginea inferioară a mandibulei. Venterul superior al omohioidianului şi venterele m. digastric împart acest triunghi în 3 triunghiuri mai mici: Triunghiul omotraheal Triunghiul carotid Triunghiul submandibular Triunghiul medial al gâtului

49. Triunghiul carotid (conţine pachetul neuro-vascular al gâtului: artera carotidă, vena jugulară internă şi nervul vag. Triunghiul submandibular (adăposteşte glanda salivară submandibulară, vase şi nervi). Triunghiul submental Triunghiul lingual sau Pirogov (prin el trece a. linguală).

50. Triunghiul cervical lateral este delimitat: anterior de m. SCM posterior de m. trapez Inferior de claviculă În limitele acestui triunghi se înscriu triunghiurile: omotrapezoid omoclavicular, separate între ele prin venterul inferior al omohioidului. Triunghiul cervical lateral