Într-o zi, un tânăr s-a oprit în mijlocul unui oraş şi a început să le explice celor din jur

Într-o zi, un tânăr s-a oprit în mijlocul unui oraş şi a început să le explice celor din jur că are cea mai frumoasă inimă din lume.

O mare mulţime de oameni s-a adunat şi toţi se minunau, văzându-i inima, căci era perfectă.

Nu era în ea nici o pată şi nici o imperfecţiune. Da, toţi îi dădeau dreptate: era într-adevărcea mai frumoasă inimă, care fusese văzută vreodată.

Deodată s-a apropiat un bătrânel de mulţime şi a zis: „ Totuşi, inima ta nu este nici pe departe aşa frumoasă ca a mea!”

Mulţimea de oameni şi tânărul priviră inima bătrânului: Bătea cu putere, dar era plină de cicatrice...

Inima avea locuri în care bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau întru totul. Şi mai erau unele linii colţuroase, mai bine spus... în unele locuri existau răni adânci, din care lipseau bucăţi întregi.

Tânărul privi la inima bătrânelului, observă starea în care se afla şi râse: „Cred că glumeşti“, spuse el, „asemănând inima ta cu a mea. A mea este perfectă, în timp ce a ta este un amestec de cicatrice şi lacrimi”.

„Da”, spuse bătrânul, „a ta arată perfect, dar nu aş schimba-o niciodată cu a mea ...

Fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea. Rup o bucată din inima mea şi o dau celor de lângă mine ...

Şi adesea ei îmi dau în schimb o parte din inima lor, care ia locul rămas gol din inima mea. Dar pentru că bucăţile nu se potrivesc chiar perfect, am rămas cu câteva margini colţuroase şi porţiuni, ...

...pe care le preţuiesc foarte mult, căci ele îmi amintesc de iubirea, pe care am împărtăşit-o. ...

Uneori am dăruit bucăţi din inima mea, fără ca să primesc nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor. Acestea sunt rănile deschise.

A dărui iubire înseamnă uneori a-ţi asuma un mare risc.

Chiar dacă aceste răni sunt dureroase, rămân deschise şi îmi amintesc de iubirea pe care o am faţă de oameni... şi sper că se vor întoarce într-o zi şi vor umple locurile goale.

Îţi dai seama acum în ce constă adevărata frumuseţe a inimii?“

Tânărul era pe punctul de a începe să plângă, se apropie de bătrân, îşi strânse inima tânără şi perfectă şi smulse o bucată din ea. Apoi i-o întinse bătrânului cu mâinile tremurânde.

Bătrânul i-a primit bucata şi a pus-o în inima lui. Apoi a rupt o bucată şi din inima lui bătrână şi brăzdată de cicatrice şi umplu cu ea rana din inima tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, căci marginile erau cam colţuroase.

Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, căci simţea pulsând în ea dragostea din inima bătrânului.

Se îmbrăţişară şi plecară, ţinându-se de mână.

Oare câte astfel de răni şi cicatrice are inima noastră? Autor: Ursula Schnidrig Traducere: Claudiu Budău

Într-o zi, un tânăr s-a oprit în mijlocul unui oraş şi a început să le explice celor din jur