Planul lecţiei ■ Introducere: bunul samaritean de lângă noi ■ Ce este comportamentul prosocial?

2. Lecţia a VI-aComportamentul prosocial Planul lecţiei ■ Introducere: bunul samaritean de lângă noi ■ Ce este comportamentul prosocial? ■Teorii explicative alecomportementului prosocial ◘ Teorii sociologice ◘ Teorii psihosociologice ◘ Teorii biologice ■Emergenţa comportementului prosocial

3. Bibliografie Chelcea, Septimiu. (2008). Comportamentul prosocial. În S. Chelcea (coord.). Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicaţii (pp. 225-243). Iaşi: Editura Polirom. Eysenck, Hans şi Eysenck, Michael. [1981](1998). Răul samaritean. În H. Eysenck şi M. Eysenck. Descifrarea comportamentului uman (pp. 12-19). Bucureşti: Editura Teora. Moscovici, Serge. [1994](1998). Formele elementare ale altruismului. În S. Moscovici (ed.). Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt (pp. 61-73). Iaşi: Editura Polirom. Seneca, Lucius Annaeus [f.a.]. (2005). Despre binefaceri. Iaşi: Editura Polirom. Wilson, Edward O. [1975](2003). Sociobiologia. Bucureşti: Editura Trei.

4. ■ Introducere: bunul samaritean de lângă noi

5. PARABOLA BUNULUI SAMARITEAN Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea, şi un levit, ajungând în acel loc şi văzându-l, a trecut pe alături. Iar un samaritean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţînd doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: „Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da”. Luca, 10, 30-35

7. Lucius Annaeus Seneca (4 î.e.n.- 65 e.n.)Ce este atunci binefacerea? Este un act de bunăvoinţă, care oferă bucurie şi care, tocmai oferind, o şi primeşte, căci făptuieşte după propria sa înclinaţie şi dispoziţie firească.

8. ●Întâi de toate, să dăruim ceea ce este necesar, apoi ce este de folos, apoi ce este plăcut – întotdeauna lucruri care durează. ●Cel care, atunci când dăruieşte ceva, se gândeşte la răsplată, merită să fie înşelat. ●Este cu mult mai bine să punem vorbe bune lângă fapte bune şi, cu câteva cuvinte plăcute, binevoitoare, să dăm valoare darului făcut. ●Darul poate fi acelaşi, dar contează cum anume este dat. ●Legea binefacerii: unul trebuie să uite pe dată ce a dăruit, celălalt – să nu uite niciodată ce a primit. ●Binefacerea nu trebuie primită cu moliciune, nici slugarnic, nici cu umilinţă. ●Cel care primeşte o binefacere din toată inima a şi răsplătit-o. ●Cel dintâi folos al unei binefaceri este sentimentul împlinirii ei. ●Dacă transformăm binefacerea într-o marfă, piere tot meritul unui gest atât de măreţ. ●Pe omul recunoscător îl încântă întotdeauna o binefacere, pe cel nerecunoscător – o singură dată. Lucius Annaeus Seneca, Despre binefaceri, Iaşi, Editura Polirom, 2005, passim.

9. ■ Ce este comportamentul prosocial? TERMENI INTERŞANJABILI: comportament prosocial, altruism, comportament de ajutorare, acţiune socială pozitivă, comportament caritabil, voluntariat. ALTRUISMUL presupune sacrificiu de sine şi întrucât orice sacrificiu trebuie, într-o oarecare măsură, să rănească ego-ul pentru a fi sacrificiu de sine, ecuaţia psihologică „altruism egal sociabilitate” rezultă direct din definiţia altruismului pe care am ales-o, fie ea ştiinţifică sau morală. În acest fel, aspectul altruismului pur care loveşte ego-ul nu face obiectul unei probleme puse în termeni psihologici: „adevăraţii altruişti” acţionează, după definiţia lui Macauly şi Berkowitz („comportamentul care se realizează în beneficiul celuilalt, fără a se aştepta recompensa unei surse externe”, 1970, 3), împotriva interesului propriu. Serge Moscovici, Formele elementare ale altruismului, Iaşi, Editura Polirom, 1998, 64.

10. COMPORTAMENTUL PROSOCIAL “Acţiunea care nu aduce beneficii decât celui ce primeşte ajutor” (R.A. Baron şi D. Byrne, 1974/1981, 262). D. Bar-Tal (1976): intenţionalitate, absenţa obligaţiilor de serviciu, fără aşteptarea recompenselor externe. “Acte intenţionate care ar putea avea consecinţe pozitive pentru alţii, fără a se anticipa vreo răsplată”(A. Baum, J.D. Fisher şi J.E. Singer, 1985, 200). Hans W. Bierhoff (1987, 113): intenţia de a ajuta alte persoane, libertatea alegerii, acordarea ajutorului în afara obligaţiilor profesionale.

12. CP = comportament intenţionat, realizat în afara obligaţiilor de serviciu, orientat spre susţinerea, conservarea şi promovarea valorilor sociale, fără anticiparea vreunei recompense externe (morale sau materiale). Sfera CP: ajutorarea semenilor, apărarea proprietăţii, jertfa de sine pentru dreptate, pentru integritatea şi independenţa patriei. Altruismul şi comportamentul de ajutorare (helping behavior) sunt subspecii ale CP.

13. Este rândul dvs.Donarea de sânge este un comportament prosocial?

14. Mohandas Karamchand Gandhi(1869 – 1948)

15. Maica Teresa(1910 – 1997)(născută Agnes Gonxha Bojaxhiu, în Alania)

16. Avram Iancu (1824 – 1972)

17. La Câmpeni

18. ■Teorii explicative ale CP ◘ Teorii sociologice ● Norma responsabilităţiisociale Ne subordonăm ei nu pentru a fi recompensaţi, ci pentru că ne simţim satisfăcuţi când atingem standardele morale interne (Leonard Berkowitz, 1973). Înclinăm să ajutăm în mod deosebit persoanele dependente de noi despre care avem o părere bună (Leonard Berkowitz, 1979). „Dacă ar exista numai norma reciprocităţii, samariteanul nu ar fi bunul samaritean” (David G. Mayers, 1983/1987, 450).

19. ● Norma reciprocităţii Când cineva te ajută, trebuie să răspunzi în acelaşi fel. Să-l ajuţi pe cel care te-a ajutat cândva: aceasta este regula de aur în orice relaţie interpersonală şi se regăseşte, ca şi tabuul incestului, în toate societăţile (A. Gouldner, 1960). Funcţionează cu precădere în grupurile mici, în colectivităţile izolate, în micile orăşele. Este intim legată deprincipiul echităţii: în relaţiile interpersonale, fiecare aşteaptă să primească beneficii proporţional cu ceea ce a învestit.

20. Norma reciprocităţii se aplică: 1) dacă cel ce primeşte ajutorul percepe intenţionalitatea actului; 2) dacă acesta evaluează corect proporţionalitatea dintre costul ajutorului şi resursele persoanei ce îl oferă (M.J. Saks şi E. Krupat, 1988, 350). Norma reciprocitătii se aplică mai frecvent între persoane care au acelaşi status socio-economic; persoanele cu stimă de sine mai redusă nu urmăresc reciprocitatea (J.D. Fischer, 1983; A. Nadler, 1985). Este rândul dvs. Cunoaşteţi proverbe româneşti care îndeamnă la reciprocitate?

21. ● Teoria “Învăţarea socială” Învăţăm comportamentul prosocial prin: 1) Comunicare persuasivă - moderaţia în solicitarea ajutorului este mai eficientă decât insistenţa (Irwin A. Horowitz, 1968). - când ajutorul se solicită prea insistent, intervine „reactanţă psihică” (Jack W. Brehm, 1966).

22. Irwin A. HorowitzProfesor emerit, Oregon State University Horowitz, I. A. şi Bordens, K. S. (2008). Social Psychology (ediţia a III-a). New York: McGraw-Hill. Horowitz, I.A., Willging, T.E. şi Bordens, K.S. (1998). Psychology of Law: Integrations and Applications. New York: Allyn & Bacon.

23. Jack W. BrehmProfesor emerit, University of Minnesota Explorations in Cognitive Dissonance, 1962 (în colab. cu Arthur R. Coehen) A Theory of Psychological Reactance(1966)

24. 2) Învăţare observaţională Unor copii de 6-9 ani li s-au proiectat filme cu scene în care protagoniştii acordau ajutor altora şi filme în care astfel de scene lipseau. S-au măsurat apoi atitudinile prosociale ale copiilor din gupul experimental şi din grupul de control. S-a constatat că intensitatea atitudinilor prosociale era mai mare la copiii care vizionaseră filmul cu scene de comportament prosocial (J.H. Bryan şi N.H. Waleck, 1970). Într-un alt experiment s-a evidenţiat că frecvenţa comportamentelor prosociale sporeşte după vizionarea filmelor cu mesaj altruist (B. Underwood, 1977).

25. ◘ Teorii psihosociologice ● Teoria “Cost-beneficiu” Teza: oamenii tind să menţină echitatea în relaţiile interpersonale; relaţiile inechitabile produc disconfort psihic. Analiza cost-beneficiu se concentrează pe cea de-a doua teză a teoriei echităţii, pe raportul dintre ceea ce dă (costul acţiunii) şi ceea ce primeşte (beneficiu) o anumită persoană. Cost: factori de natură materială, financiară, dar şi ideală, psihică: consumarea unor bunuri materiale, cheltuirea unor sume de bani, ocuparea timpului, efortul fizic, oboseala psihică, depresia, durerea, tristeţea, pierderea stării de sănătate, primejduirea vieţii. Beneficiul include atât recompensele externe (bani, stima celorlalţi, ajutorul reciproc etc.), cât şi recompensele interne (sporirea stimei de sine, satisfacţie, dobândirea sentimentului competenţei ş.a.m.d.).

26. ● Teoria “Schimbul social” A fost iniţiată deGeorge Caspar Homans, Social Behavior as Exchange.American Journal of Sociology, 1958, 63, 597-606. John W. Thibaut şi Harold H. Kelley (1959): comportamentele umane se bazează pe analiza cost/beneficiu (costs and rewards), oamenii fiind motivaţi să maximizeze beneficiile şi să minimizeze costurile. Peter M. Blau, Exchange and Power in Social Life (1964)

27. George C. Homans(1910 – 1989) Introduction to Pareto: His Sociology(în colab. cu C. P. Curtis (1934) English Villagers of the Thirteenth Century (1941) The Human Group (1950) Marriage, Authority and Final Causes(în colab. cu D. M. Schneider (1955) Social Behavior: Its Elementary Forms (1961, 1974) Sentiments and Activities (1962); The Nature of Social Science (1967); Coming to My Senses: the Autobiography of a Sociologist (1984).

28. Peter M. Blau (1918 – 2002)Preşedinte ASA, 1974 Exchange and Power in Social Life (1964) A Formal Theory of Differentiation in Organizations (1970) Inequality and Heterogeneity : a primitive theory of social structure (1977)

29. John S. Adams (Inquiry in Social Exchange, 1965): gradul de inechitate este cu atât mai mare cu cât este mai favorabil raportul primei persoane faţă de raportul celei de-a doua. Modul în care oamenii răspund unui anumit nivel de inechitate depinde de modul lor de comparare şi de obişnuinţa lor: dacă au fost deprinşi cu interacţiuni corecte, vor reacţiona mai puternic decât dacă s-au obişnuit cu inechitatea. Oamenii încearcă să elimine distresul (stresul negativ), provocat de relaţiile interpersonale inechitabile, restabilind echitatea. Cu cât se resimte mai puternic inechitatea, cu atât tendinţa de reinstaurare a echităţii va fi mai accentuată.

30. Restabilirea echităţii pe cale: ● Cognitivă Este urmată de cei avantajaţi, care prin distorsiune cognitivă reduc valoarea contribuţiei celorlalţi sau sporesc valoarea beneficiilor primite de aceştia. ● Acţională Este urmată de cei dezavantajaţi, care cer compensaţii.

31. Analiza cost-beneficiu în realizarea comportamentului prosocial Analiza cost-beneficiu stipulează că îi vom ajuta pe alţii dacă apreciem că beneficiul va depăşi costul implicat de ajutorul dat.

33. ● Teoria “Credinţa într-o lume dreaptă” Melvin J. Lerner (1966): oamenii au tendinţa de a accepta vicisitudinile, convinşi fiind că fiecare primeşte ceea ce merită şi merită ceea ce primeşte. Această credinţă funcţionează şi ca un mecanism de apărare a sinelui: refuzând recunoaşterea rolului hazardului în producerea evenimentelor nefericite, oamenii acceptă că îşi merită pedeapsa. Credinţa într-o lume dreaptă poate să ne facă insensibili faţă de suferinţa semenilor, gândit că ei primesc ceea ce merită. Teoria lumii drepte a fost aplicată în explicarea atitudinii faţă de săraci, în studiul justiţiei sociale şi al comportamentului prosocial. În 1980, M.J. Lerner a prezentat forma finală a teoriei sale.

34. Melvin J. Lerner (n. 1929) The Belief in a Just World: A Fundamental Delusion, New York: Plenum Press, 1980. The Justice Motive in Social Behavior: Adapting to Times of Scarcity and Change, New York: Plenum Press, 1981. [ed. în colab. cu Sally C. Lerner] New Directions in the Study of Justice, Law and Social Control, New York: Plenum, 1990. Current Societal Concerns about Justice (Critical Issues in Social Justice), 1996. [ed. în colab. cu Leo Montana]

36. ◘ Teorii biologice ●Sociobiologia: studiul sistematic al bazelor biologice ale tuturor comportamentelor sociale. Edward O. Wilson. (1975). Sociobiology. The New Synthesis. O formă prescurtată (507 pag.) a acestei lucrări a fost tradusă în limba română în 2003 (Bucureşti: Editura Trei). E.O. Wilson a aplicat principiul selecţiei naturale expus de Charles Darwin în Originea speciilor prin selecţie naturalăsau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă (1859, trad. rom. 1957) în explicarea comportamentelor sociale ale oamenilor şi animalelor. Ideea de bază: organizarea vieţii şi comportamentelor sociale au drept cauză tendinţa de reproducere eficientă a genelor. Iniţial, E.O. Wilson a susţinut că altruismul şi comportamentul prosocial se datorează existenţei unei gene a altruismului. Ulterior, în urma criticilor filozofilor, sociologilor, psihologilor şi geneticienilor, determinismul biologic a fost nuanţat, recunoscându-se de către sociobiologi rolul culturii în emergenţa comportamentelor umane.

37. Edward O. Wilson (n. 1929) Sociobiology. The New Synthesis (1975) On Human Nature(1979) Genes, Mind and Culture: The Coevolutionary Process (1981) Promethean Fire: Reflections on the Origin of Mind(1983) The Future of Life(2002)

38. “Sociobiologia este definită ca studiul sistematic al bazei biologice a întregului comportament social. Pentru moment, ea se concentrează asupra societăţilor animale, asupra structurii populaţiilor animale, a castelor şi asupra mijloacelor de comunicare în aceste societăţi, ca şi asupra proceselor fiziologice ce stau la baza adaptărilor sociale. Dar disciplina se ocupă şi de comportamentul social al omului primitiv, şi de trăsăturile adaptative ale organizării în societăţile umane contemporane primitive”. • Edward O. Wilson, Sociobiologia, Bucureşti, • Editura Trei, 1975/2003, 26.

39. ■Emergenţa comportementului prosocial John F. Dovidio (1996, 290): cercetarea CP a parcurs mai multe stadii: Până la mijlocul anilor 1960: centrarea pe norme (responsabilitate; reciprocitate). Ultimii ani ai deceniului 1960 – 1970: interesul pentru studiul “difuziunii responsabilităţii” şi al cauzelor care măresc/reduc probabilitatea intervenţiei pentru ajutorarea victimelor. Din 1980: răspuns la întrebările “când” şi “de ce” oamenii acordă ajutor celorlalţi.

40. John F. Dovidio Profesor la University of Connecticut Dovidio, J.F., Piliavin, J.A., Schroeder, D.A. şi Penner, L.A. (2006). The social psychology of prosocial behavior. Mahwah, NJ: Erlbaum.

41. John F. Dovidio , Jane Allyn Piliavin, David A. Schroeder şi Louis A. Penner, The Social Psychology of Prosocial Behavior (2006). Preface 1) An Introduction to Prosocial Behavior (32) 2) The Origins of Prosocial Behavior: Are People Selfish or Selfless by Nature? (32) 3) The Context: When Will People Help? (41) 4) Why Do People Help? (38) 5) Planned and Long-Term Helping (36) 6) The Development of Prosocial Behavior (43) 7) Being the Helper and Being Helped: Causes and Consequences (45) 8) Prosocial Behavior in Collectives: Cooperation Within and Between Groups (40) 9) Prosocial Behavior: The Past, Present, and Future (41) References (42) Author Index; Subject Index

43. ◘ Când acordăm ajutor celorlaţi? ● Când suntem bucuroşi. Experiment (Alice M. Isen şi Irwin P.Levin, Effect of feeling good on helping: cookies and kindness.Pers. Soc. Psychol. 1972, 21, 3, 384-388) Comportamentele de ajutorare ale celor care au declarat că au găsit moneda şi ale celor care au declarat că nu au găsit-o. CondiţiaAu acordat ajutorNu au acordat ajutor Au găsit moneda14 2 Nu au găsit moneda 1 24

44. ● Când costul ajutorului este mic. Experiment (Bibb Latané şi John M. Darley, The Unresponsive Bystander: Why Doesn't He Help? 1970, 10) „Vă rog să mă scuzaţi, puteţi... să-mi spuneţi cât este ceasul?” (92) 85% să-mi spuneţi cum să ajung în Times Square?” (90) 84% să-mi schimbaţi 25 de cenţi?” (90) 73% să-mi spuneţi cum vă cheamă?” (277) 39% să-mi daţi 10 cenţi?” (284) 34% ▲ Distincţie între „costul real” şi „costul antecalculat” (perceput) al ajutorului.

45. Bibb Latané (n. 1937)John M. Darley(n. 1938) The Unresponsive Bystander: Why Doesn't He Help(1970) [ în colab. cu J. Darley] The effects of group size on helping behavior (1981) [ în colab.] Robinson, P.H. şi Darley, J.M. (1995). Justice, liability, and blame: Community views and the criminal law. Boulder, CO: Westview Press Darley, J.M. şi Cooper, J. (eds.). (1998). Attribution and social interaction: The legacy of Edward E. Jones. Washington, DC: American Psychological Association. Darley, J.M., Messick, D.M. şi Tyler, T.R. (eds.). (2001). Social influences on ethical behavior in organizations. Mahwah, NJ: Erlbaum.

46. ●Când cei care ne cer ajutorul sunt asemănători nouă în ceea ce priveşte rasa, vârsta, apartenenţa la gen, statusul social etc. .

47. Este rândul dvs.De ce credeţi că în acest caz a apărut un comportament prosocial?

48. ◘ De ce acordăm/nu acordăm ajutor celorlalţi? ● Modelul cognitiv “Latané- Darley”(1970) Înainte de a se decide, persoana trebuie să: 1) ia act că ceva este rău; 2) să definească situaţia ca fiind periculoasă; 3) să decidă dacă are o responsabilitate personală; 4) să decidă ce fel de ajutor va acorda; 5) să materializeze decizia luată. ▲ Dacă oricare dintre cele cinci etape este blocată, victima nu mai primeşte nici un ajutor.

49. ● Dispersarea responsabilităţii La 13 martie 1964, o tânără, Kitty Genovese, a fost omorâtă în stradă (Queens, NY) sub privirile unui număr de 38 de persoane. Asasinul, Winston Moseley, a maltratat-o mai întâi îndelung. Nimeni nu a intervenit, nu a dat telefon la poliţie, deşi priveau scena din apartamente, de la fereastră. “Paradoxul lui Orlson”: Lasă-l mai bine pe celălalt să intervină!

50. Catherine Susan Genovese (1935 – 1964)[Kitty Genovese] A.M. Rosenthal (1964). Thirty-Eight Witnesses: The Kitty Genovese Case. University of California Press. J.M. Darley şi B. Latané (1968). Bystander intervention in emergencies: Diffusion of responsibility. Journal of Personality and Social Psychology, 8, 377-383.