1 / 20

Pilda fiului risipitor Luca 15: 11-24

Pilda fiului risipitor Luca 15: 11-24. ( Faptele Ap. 3:19). Scopul lecţiei : . Să ne facă să vedem dragostea lui Dumnezeu pentru cei pierduţi , dar şi responsabilitatea păcătoşilor de-a se întoarce la El.

dorcas
Download Presentation

Pilda fiului risipitor Luca 15: 11-24

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. PildafiuluirisipitorLuca 15: 11-24 (FapteleAp. 3:19)

  2. Scopullecţiei: Săne facăsăvedemdragostealuiDumnezeupentruceipierduţi, darşiresponsabilitateapăcătoşilor de-a se întoarce la El.

  3. „Pocăiţi-vă, dar, şiîntoarceţi-vă la Dumnezeu, pentrucasă vi se şteargăpăcatele, casăvină de la Domnulvremurile de înviorare.” (FapteleApostolilor 3:19) Versetul de aur:

  4. DomnulIsus a spusmultepilde, pentru a-iînvăţapeoamenilucruriprivitoare la împărăţialuiDumnezeu. Dar probabilcăceamaicunoscutăşiceamai des amintităestepildafiuluirisipitor. Trebuiesăştim, căniciodoctrinăbiblică nu poate fi bazatăpe o singurăpildăfără a ţinecont de întreagaînvăţătură a Bibliei. Lucrulacesta se poate deduce foarteclar, chiar din celetreipildespuse de DomnulIsusînEvangheliadupă Luca, la capitolul 15. Înprimeledouăpilde – oaiapierdutăşibanulpierdut, reprezentândpeomulpierdut, păcătosulesteînîntregimepasiv, el nu face nimic, altcinevaîlcautăşiîlgăseşte. A trageconcluziacăpăcătosul nu trebuiesăfacănimicşitotuşiva fi mântuiteste o greşeală. Înpildafiuluirisipitor se poatevedeacontrariul, păcătosul face totul, iarTatălîlprimeşte. Fiecarepildăaccentuează un anumitadevărşitrebuieţinutcont de toatepentru a nu trage o concluziegreşită. Înprimeledouăpilde se poatevedeadragostealuiDumnezeupentruceipăcătoşişibucuriape care El o are atuncicândcineva se pocăieşte. În a treiapildă, accentul cade peresponsabilitateapăcătosului de a-şiveniîn fire, de a se pocăişi de a se întoarce la Dumnezeu. cecu ceirăişisă-itrateze cu bunăvoinţă. Dacăcineva se amestecă cu ceirăigreșește. DomnulIsusvreasăarateînsăcât de greşiţieraufariseiişicărturariiînconcepţialordesprepăcătoşişisă le spunălorşinouă, căDumnezeuacordăşansaunuiînceputnoufiecăruiom, chiarşicelormaipăcătoşi. Un cazmairăudecâtfiulrisipitor nu se poateconcepe, de aceeaDomnulîldăexemplucasăîiîncurajezepetoţipăcătoşiisă se pocăiască.

  5. Casăînţelegemmai bine o pildăspusă de DomnulIsus, trebuiesă ne gândm cine au fostprimiiascultători care au auzit-o, şiceanume a vrutDomnulsă-iînveţe. Dacăţinemcont de primeleversete din capitolul 15, lucrurile se vorlămuri de la sine. Vameşiişipăcătoşii se apropiau de DomnulIsuscasă-L asculte. FariseiişicărturariierauiritaţicăDomnulIsusacordăatenţieunorastfel de oamenişi au începutsăcârtească. Iarcasă le corectezeaceastăatitudinenepotrivităfaţă de omulpăcătos, DomnulIsusspuneceletreipilde. Fariseiişicărturariicredeaucăreligiaestebunăpentruoameniibunişicorecţi (aşa cum erauei) şi nu are de-a face cu oameniirăi. Şi nu pretindeauoamenilorbunisă se ameste

  6. Pildafiuluirisipitor I. CĂDEREA II. POCĂINŢA III. REABILITAREA

  7. Niciocădereînpăcat nu este un accident, ci un drum pe care păcătosulîlalege, fărăsăştieunde se vaopri. Noipăcătuim nu pentrucă nu vrem, ci pentrucăvrem, aşadecidemsăfacem. Ce nu ştimînsăestecăpăcatul ne va duce maidepartedecât ne gândimnoi, şi ne va face săplătimmultmaimultdecâtsuntemdispuşi. Săvedemcauzele care au generatcădereafiuluirisipitor. • I. CĂDEREA • FIULUI • RISIPITOR • 1. Dorinţade independenţă • 2. Pretenţiinejustificate • 3. Concepţiigreşitedespreviaţă

  8. I. CĂDEREA • FIULUI • RISIPITOR • 1. Dorinţade independenţă • 2. Pretenţiinejustificate • 3. Concepţiigreşitedespreviaţă

  9. 1. Dorinţa de independenţă • I. CĂDEREA • FIULUI • RISIPITOR • 1. Dorinţade independenţă • 2. Pretenţiinejustificate • 3. Concepţiigreşitedespreviaţă Fiuluirisipitor nu i-a maiplăcutîn casa părintească. Nu s-a maisimţit bine pentrucă era preamultădisciplină. Tatăl „comanda” tuturor, iar el n-a maisuportatsă-icomandecineva. El voiasăfacă tot ce-iplăcea, fărăsă-icomandecineva. Probabilcă a văzutalţitineri care făceaucevoiau, şiduceau o viaţăplină de veselie, fărănicioresponsabilitate. I-a plăcutşi a vrutsă fie şi el la fel de „liber”, independent de tatălsău. A privitviaţanumaidintr-un singurpunct de vedereşi n-a ţinutcontşi de ceurmează. Libertateaestebunădacăaiînţelepciuneasăştii cum să o foloseşti. Iardacă n-aiînţelepciune, ar fi mai bine să n-ainicilibertate. (Galateni 5:13, 17)

  10. 2. Pretenţiinejustificate „Tată, dă-mi partea de averece mi se cuvine”. (v. 12) Dar cei se cuvenealui? Cedrepturiavea el? Cu ce a contribuit el la avereafamilieilui? Cu nimic. Dar credeacăi se cuvineceva, şi nu chiarpuţin. Dar cevoia el săfacă cu partealui? Să o investească, săfacă un începutnou? Nu, el aveaîngând un singurlucru, distracţia. Dar câtpoateţinedistracţia? Şiceurmeazădupădistracţie, cum se terminăea? La acestelucruri nu s-a gândit el şinici nu voiasă se gândească. • I. CĂDEREA • FIULUI • RISIPITOR • 1. Dorinţade independenţă • 2. Pretenţiinejustificate • 3. Concepţiigreşitedespreviaţă

  11. 3. Concepţiigreşitedespreviaţă Oareceesteviaţă? Înconcepţiafiuluirisipitor, era o goanădupăplăceriimediate. Mai tristestecă Satan îiinspiraasemeneagândurişi el credeacăsunt ale lui, căeste independent. Satan l-a făcutsăvadăpăcatulcacevaplăcutşi de dorit. Iar el s-a aruncat cu năvalăasupra „vieţii” şişi-a risipit tot ce a fostmaifrumosînviaţalui. Unelelucruri „risipite” nu le-a maipututaveaînapoiniciodată. Toate au fostfrumoasepână la o vreme, dar n-au ţinutmult. niciobogăţie nu ţineveşnic. Şidacăcheltuişi nu pui la loc, se terminăfoarterepede. Dacăi-ar fi spusaltcinevaacestelucruri n-ar fi crezut, dar a ajunssă se convingă personal. Viaţa nu-idistracţie, ci un dar de la Dumnezeuşitrebuietrăită cu responsabilitate. Înţeleptesteomul care ţinecont de „legilevieţii”, iarcelce nu ţinecont de nicioporuncă, dădovadă de nebunieşimândrie. • I. CĂDEREA • FIULUI RISIPITOR • 1. Dorinţade independenţă • 2. Pretenţiinejustificate • 3. Concepţiigreşitedespreviaţă

  12. II. POCĂINŢA FIULUI RISIPITOR • 1. A începutsăgândeascăcorect • 2. A hotărâtsă se întoarcă la tatălsău • 3. A acţionat conform hotărârii sale

  13. 1. A începutsăgândeascăcorect Oricepocăinţăveritabilătrebuiesăînceapă cu o schimbare a gândirii. Trebuiesăgândimcorect, inspiraţi de DuhulSfântşi nu de celrău. SăgândimcorectdespreTatălnostru Fiulrisipitor l-a văzutpetatălluipentru prima datăîntr-o altălumină. A ajunssă-l apreciezepentruceeste el, pentruce face şipentru cum administreazălucrurile. Chiar se pare căi-a fostdor de tatăllui. Ce bine estecândai sub cer cui spune: tată! Săgândimcorectdesprenoiînşine Fiulrisipitor s-a văzutşipe sine altfel. Acum nu se maisimte la el niciun strop de mândrie. Nu-imai place „independenţa”, dimpotrivă, arvreasă fie dependent de tatăllui. Nu mai are pretenţiişiniciambiţiipăcătoase. Are pe el niştezdrenţe, care vorbeaudespre cine era el. Iarloculunde a ajunsestecelmaidegradant. Pentru un evreu a ajungesăpăzeascăporcii, însemnadecăderetotală. Săgândimcorectdesprepăcat Fiecareom care se pocăieşte cu adevărat, trebuiesăvadăpăcatulaşa cum îlvedeDumnezeu. Până nu ajungemsăînţelegemurâciuneapăcatuluişisfinţenialuiDumnezeu, nu ne putempocăi cu adevărat. Dacăpăcatul n-ar fi fostaşa de grav, DomnulIsus nu trebuiasăvinăsămoarăpeGolgota, pentrupăcatelenoastre. Păcatul nu înseamnănumaicălcareauneiporunci divine, ci călcareaînpicioare a uneiinimiiubitoare de Tată. O revoltănejustificatăîmpotrivaguvernăriiluiDumnezeu. • II. POCĂINŢA FIULUI RISIPITOR • 1. A începutsăgândeascăcorect • 2. A hotărâtsă se întoarcă la tatălsău • 3. A acţionat conform hotărârii sale

  14. 3. A acţionat conform hotărârii sale Gândirealui a fostcorectă, dardacăar fi rămasnumai la atâtaar fi fost o pocăinţăparţială, doar a intelectuluisău. Mai trebuiasă se pocăiascăşiîn sentiment şiînvoinţă. Moralitateaşisinceritateasuntbune, dar nu sunttotuna cu pocăinţamântuitoare. Este nevoie de o întoarcere la Dumnezeu. O întâlnirepersonalăşiîmpăcare cu El. • II. POCĂINŢA FIULUI RISIPITOR • 1. A începutsăgândeascăcorect • 2. A hotărâtsă se întoarcă la tatălsău • 3. A acţionat conform hotărârii sale

  15. 3. A acţionat conform hotărârii sale Şi s-a sculatşi a plecat. Şi-a cerutiertare cu o inimăzdrobităşirecunoaştecă nu mai are niciundrept. Ar fi mulţumitsă fie acceptatșicaargat. Cădereafiuluirisipitor a începutînmomentulîn care el a spus „tată, dă-mi”. Dar reabilitarealui a începutînmomentulîn care el a spus „tată, fă-mă”. La început a vrutsăaibăceva, acumestemulţumitsă fie ceva, darsă fie în casa tatăluisău. • II. POCĂINŢA FIULUI RISIPITOR • 1. A începutsăgândeascăcorect • 2. A hotărâtsă se întoarcă la tatălsău • 3. A acţionat conform hotărârii sale

  16. III. REABILITAREA FIULUI RISIPITOR • Tatăll-a văzut de departe (v. 20) • 2. Tatăl are pentru el ceestemai bun (v. 22) • 3. Tatăl l-a declarat „fiulmeu” Tot ce a făcutfiulrisipitor a fost important, darce a făcuttatălluiesteşimai important. Dacătatăl nu ar fi făcutnimic, am fi avut „religiaefortuluiomenescfărăDumnezeu”, şifărăniciosperanţă.

  17. Tatăl l-a văzut de departe (v. 20) • III. REABILITAREA FIULUI RISIPITOR • Tatăll-a văzut de departe (v. 20) • 2. Tatăl are pentru el ceestemai bun (v. 22) • 3. Tatăl l-a declarat „fiulmeu” Cum de l-a văzutîncă de departe? Îlaştepta de multăvremesă-şivinăîn fire şisă se întoarcăînapoiacasă. Toţipăcătoşiişifiiirisipitoriartrebuisăştiecăsuntaşteptaţisă se întoarcăacasă. Iarcândvorplecaspre „casă”, vorconstatacăTatălaleargăînaintealorşiîiîmbrăţişează.

  18. 2. Tatăl are pentru el ceestemai bun • (v. 22) Deşi el nu meritanimic, tatălîi face nu dupămeritullui, ci dupăbunătateasa. Hainaceamaibună; Viţelulcelmai bun; Încălţăminteaceamaibună; Atitudineaceamaibună (s-a bucuratcă-l vede). • III. REABILITAREA FIULUI RISIPITOR • Tatăll-a văzut de departe (v. 20) • 2. Tatăl are pentru el ceestemai bun (v. 22) • 3. Tatăl l-a declarat „fiulmeu”

  19. 3. Tatăl l-a declarat „fiulmeu” Deşifiulrisipitorrecunoaştecă nu maiestevrednicsă se numeascăfiuşi s-armulţumisă fie argat, tatălîlnumeşte „acestfiu al meu”. Este adevăratcă a fostpierdut, dar s-a găsit, a fost mort înpăcat, dar a înviat. Şiundeesteînviereexistănădejdechiarşidincolo de mormânt. • III. REABILITAREA FIULUI RISIPITOR • Tatăll-a văzut de departe (v. 20) • 2. Tatăl are pentru el ceestemai bun (v. 22) • 3. Tatăl l-a declarat „fiulmeu”

  20. Concluzie Veselia a începutîn casa Tatălui, pentrucăfiulpierdut s-a întorsacasă. Dar fiulcel mare n-a văzut cu ochibuniniciîntoarcereafrateluisău, pe care nici nu-l maiconsiderăfrateşiniciveseliatatăluisău. Bine că nu el are ultimulcuvântîntoatăaceastăpovestire, ci Tatăl. Gândind la atitudineafrateluimai mare, să ne amintim de fariseişi de cărturari. Cum priveaueipocăinţaunuiom? Cârteau, exact cafiulcel mare. Fiulcelmaitânăr s-a pierdutafară din casă, iarcel mare era pierdutîncasă. Şiceestemairău, nu ştiacăestepierdut. Oriceom care nu estemulţumit de felulîn care lucreazăDumnezeuestepierdutşi are nevoie de pocăinţă. Oricehotărârebunătrebuiedusă la îndeplinire. Oricepocăinţăsincerăşiprofundăva fi acceptată, binecuvântatăşiva produce bucuriecerului. Omul care nu vede la el niciunrăuestepericulos. DomnulIsus a venitpentrupăcătoşi, a muritşi a înviatpentrueişiîiprimeştepeceice vin la El. Îiprimeşteaşa cum sunt, dar nu-ilasăsărămânăaşa cum sunt. El îischimbă total şipedinlăuntruşipedinafară.

More Related